De ce nu (prea) merg barbatii la biserica?

În prealabil postat de addavv

MariS_, te rog sa ma ierti ca intervin in discutie si eu ... pentru ca nu vreau deloc sa te supar.

Simturile noastre sunt usor influentabile (de bine si de rau) si pot fi pervertite, de aceea e mai bine sa nu impartasim celorlalti ceea ce credem la un moment dat doar pentru faptul ca "asa am simtit".

Ipoteza de la care pornim cand spunem ca "eu cred asa pentru ca asa simt" este tulbure. Nu pornim cu certitudine de la un adevar, de aceea putem concluziona lucruri false.

In schimb trebuie sa ne ascultam intotdeauna constiinta. "Conștiința este îngerul lui Dumnezeu care pazește pe om" dupa cum spunea Parintele Paisie Olaru. Chiar daca constiinta ne mustra doar pentru o fractiune de secunda, sa nu o ignoram.

Sa ne ghidam dupa ce ne spune constiinta si nu simturile, astfel vom sti sigur ca nu gresim.

INTREBARE(I):

Daca constiinta noastra este "vocea ingerului pazitor", e clar ca este un act involuntar, o informatie care ne vine de undeva din exterior care ne spune ceva, independent de ratiunea si sentimentele noastre si atunci va intreb, cum percepem totusi vocea constiintei? Prin ce mijloace?Ca doar nu o auzim..Deci?O simtim sau o gandim??

Ca atare, puteti afirma cu siguranta ca ceea ce simte MariS nu este vocea constiintei lui?