Tainele savarsite in afara Bisericii

[MariS_]

În prealabil postat de costel

Asa este, dar nu pot pune eu ca om un hotar lucrarii dumnezeiesti. Nu am afirmat niciodata ca Ortodoxiei ii lipseste ceva, dar nici nu-mi sta in putere sa spun ca dincolo de Ortodoxie, Dumnezeu este nelucrator. Pentru mine, important este sa implinesc voia lui Dumnezeu, nu sa fac judecati despre locul in care Dumnezeu lucreaza si cele in care este absent.

Aceasta mi se pare a fi cea mai cumpatata si inteleapta atitudine, ea pastreaza si smerenia noastra neatinsa, caci nu e bine sa indraznim peste masura, atunci cand Dumnezeu ne da un deget noi sa pretindem toata mana.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[AlinB]

În prealabil postat de MariS_

Aceasta mi se pare a fi cea mai cumpatata si inteleapta atitudine, ea pastreaza si smerenia noastra neatinsa, caci nu e bine sa indraznim peste masura, atunci cand Dumnezeu ne da un deget noi sa pretindem toata mana.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Sunt totusi situatii in care esti nevoit sa ridici aceasta problema. Ex. invazia altora care se cred crestini si ca sunt reprezentati/practicanti ai unui crestinsm autentic, fata de al tau care hmm...

[MariS_]

În prealabil postat de AlinB

Sunt totusi situatii in care esti nevoit sa ridici aceasta problema. Ex. invazia altora care se cred crestini si ca sunt reprezentati/practicanti ai unui crestinsm autentic, fata de al tau care hmm...

Da, acesta e un pericol, chiar foarte mare, recunosc, dar el functioneaza pe acelasi principiu: "eu detin TOT Adevarul". Eu nu spun ca Ortodoxia e cea care practica acest principiu, eu spun ca toate confesiunile il practica. Toate confesiunile au o garda pretoriana, si va spun din experienta, ca am umblat pe mai multe situri crestine, care se ocupa SPECIAL cu PROPAGANDA unei asemena conceptii: "numai noi avem credinta cea autentica, la ceilalti babilon!". Sigur, nu sunt toti care si impartasesc o asemenea conceptie, eu mi-am facut prieteni din fiecare confesiune, dar am vazut la lucru astfel de persoane in toate confesiunile pe unde am perindat. Si n-am fost ca sa caut adevaruri, ci doar sa sondez starea de spirit pentru ca doream sa intrevad care e tendinta. Si tendinta nu e spre toleranta, ci invers. Nici spre ecumenism. Sigur, mai exista si din cei care vor o unire sub o singura flamura, dar de obicei acea flamura ori e cea proprie, ori e ceva indefinit. Dar ei sunt neutralizati rapid de garda pretoriana.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[AlinB]

În prealabil postat de MariS_

Da, acesta e un pericol, chiar foarte mare, recunosc, dar el functioneaza pe acelasi principiu: "eu detin TOT Adevarul". Eu nu spun ca Ortodoxia e cea care practica acest principiu, eu spun ca toate confesiunile il practica. Toate confesiunile au o garda pretoriana, si va spun din experienta, ca am umblat pe mai multe situri crestine, care se ocupa SPECIAL cu PROPAGANDA unei asemena conceptii: "numai noi avem credinta cea autentica, la ceilalti babilon!". Sigur, nu sunt toti care si impartasesc o asemenea conceptie, eu mi-am facut prieteni din fiecare confesiune, dar am vazut la lucru astfel de persoane in toate confesiunile pe unde am perindat. Si n-am fost ca sa caut adevaruri, ci doar sa sondez starea de spirit pentru ca doream sa intrevad care e tendinta. Si tendinta nu e spre toleranta, ci invers. Nici spre ecumenism. Sigur, mai exista si din cei care vor o unire sub o singura flamura, dar de obicei acea flamura ori e cea proprie, ori e ceva indefinit. Dar ei sunt neutralizati rapid de garda pretoriana.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Prietenia si adevarul de credinta sunt chestii diferite.
Chiar si prietenii care credeti ca vi i-at fi facut, va sunt preteni tot pana acolo, adica pana la adevarul de credinta. Si nu pentru ca o "garda pretoriana" le-ar impune asta ci propria "garda" interioara.

În prealabil postat de MariS_

"eu detin TOT Adevarul".

Tot Adevarul nu il stie decat Dumnezeu. Dar, atat cat a fost dat oamenilor, e cuprins in Ortodoxie. Nu e vorba de un om, care detine adevarul, ci de Biserica. Si daca nici Biserica nu detine adevarul, atunci cine?!?

[MariS_]

În prealabil postat de Miha-anca

Tot Adevarul nu il stie decat Dumnezeu. Dar, atat cat a fost dat oamenilor, e cuprins in Ortodoxie. Nu e vorba de un om, care detine adevarul, ci de Biserica. Si daca nici Biserica nu detine adevarul, atunci cine?!?

Da, este corect ce spui. Insa trebuie sa facem diferenta intre adevar necesar mantuirii si adevar necesar cunoasterii. Pentru mantuire nu e necesar TOT adevarul revelat de Dumnezeu, caci atunci pruncii nu s-ar mantui si nici cei din primele veacuri ale crestinismului, cand dogmele nici nu existau. Ori, tocmai Iisus spunea "lasati copii sa vina la Mine", asta inseamna ca o inima curata valoreaza mai mult pentru mantuire decat o suma de cunostinte, chiar adevarate fiind. Eu recunosc ca Ortodoxia e foarte bogata in adevar revelat si chiar admit ca el ajuta la desavarsire si indumnezeire. Insa mantuirea se poate obtine si cu o inima curata si o credinta sincera in Hristos. Daca doresti desavarsire si indumnezeire atunci, conform pildei tanarului bogat, "vinde tot ce ai, da sarmanilor, iar tu urmeaza Mie!", adica chiar si pentru desavarsire, cunostintele sunt tot pe locul doi, pe primul fiind slujirea aproapelui. Cati fac astazi asa din cei ce declama ca sunt singurii detinatori ai adevarului?
Daca facem o paralela cu religia iudaica de pana la venirea Mantuitorului observam o deplasare de accent cu atat mai mare cu cat e mai aproape de venirea Sa, accent care trece de la slujirea aproapelui spre slujirea lui Dumnezeu. Fariseii si carturarii au atins maximul in accentul pus pe slujirea lui Dumnezeu in defavoarea aproapelui, accent pus pe cunoastere si corectitudine in defavoarea iubirii si milosteniei, astfel incat au ajuns sa nu-i mai slujeasca lui Dumnezeu tocmai pentru ca nu slujeau aproapelui. Adica, scotand din ecuatie pe aproapele sau diminuandu-i importanta, ai scos de fapt esenta religiei si te indepartezi de Insusi Dumnezeu, desi tu crezi, de-adevaratelea, ca ii slujesti lui Dumnezeu. Cam acelasi lucru se intampla si acum. Mutarea accentului pe corectitudinea inchinarii si corectitudinea cunoasterii in defavoarea slujirii si iubirii aproapelui face ca aceia care cred ca slujesc lui Dumnezeu sa slujeasca de fapt siesi si orgoliului lor de singuri detinatori ai adevarului.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[AlinB]

În prealabil postat de MariS_

Da, este corect ce spui. Insa trebuie sa facem diferenta intre adevar necesar mantuirii si adevar necesar cunoasterii. Pentru mantuire nu e necesar TOT adevarul revelat de Dumnezeu, caci atunci pruncii nu s-ar mantui

Probabil stiti ca inainte de Jertfa lui Hristos, pruncii tot nu se mantuiau.
Intr-adevar nu e necesar TOT dar limita necesarului nu e atat de usor de stabilit mai ales cand exista periculul de a adopta miscari evident eretice si schismatice drept "forme de crestinism".

si nici cei din primele veacuri ale crestinismului, cand dogmele nici nu existau.

Gresit, dogmele (invatatura de credinta) exista inca din primele veacuri, chiar daca nu erau sistematic demonstrate si trecute in carti, rafinarea si argumentarea lor s-a produs tocmai din presiunile facute de aceste grupuri eretice si schismatice, care n-au vrut adevarul Bisericii ci au vrut adevarul lor personal.

Ori, tocmai Iisus spunea "lasati copii sa vina la Mine", asta inseamna ca o inima curata valoreaza mai mult pentru mantuire decat o suma de cunostinte, chiar adevarate fiind.

Multi gresesc cand incearca sa inteleaga acele cuvinte ale Mantuitorului.
Copii chiar si botezat sunt inca marcati de efectele pacatului stramosesc.
Nu de putine ori sunt rai unii cu altii, egoisti, agresivi, chiar sadici uneori.

La o inima curata se ajunge cu mult efort spiritual constient si nu prea cred ca dintre muritori, cei care au impresia ca o au (facand caz de ea) au si ajuns la ea.

Iar comparatia enuntata mai sus este nitel ridicol, fara suparare.
Un om care a ajuns acolo nu inseamna ca e mai valoros decat invatatura care spune CUM sa ajunga si altii acolo.

Eu recunosc ca Ortodoxia e foarte bogata in adevar revelat si chiar admit ca el ajuta la desavarsire si indumnezeire.

"admit"? Suna ca si cand ai face-o cu inima stransa :)

Insa mantuirea se poate obtine si cu o inima curata si o credinta sincera in Hristos.

Despre inima curata am scris mai sus, practic vorbind, este daca vrei un concept teoretic. Nici un muritor nu poate spune ca o poseda, iar cel care inclina sa creada asta se afla in inselare.
Paradoxurile credintei daca vrei dar daca urmaresti vietile Sfintilor si cum harul nu se lipeste decat de smerenie si constiinta pacatoseniei personale, ai sa intelegi.

Daca doresti desavarsire si indumnezeire atunci, conform pildei tanarului bogat, "vinde tot ce ai, da sarmanilor, iar tu urmeaza Mie!", adica chiar si pentru desavarsire, cunostintele sunt tot pe locul doi, pe primul fiind slujirea aproapelui. Cati fac astazi asa din cei ce declama ca sunt singurii detinatori ai adevarului?
Daca facem o paralela cu religia iudaica de pana la venirea Mantuitorului observam o deplasare de accent cu atat mai mare cu cat e mai aproape de venirea Sa, accent care trece de la slujirea aproapelui spre slujirea lui Dumnezeu. Fariseii si carturarii au atins maximul in accentul pus pe slujirea lui Dumnezeu in defavoarea aproapelui, accent pus pe cunoastere si corectitudine in defavoarea iubirii si milosteniei, astfel incat au ajuns sa nu-i mai slujeasca lui Dumnezeu tocmai pentru ca nu slujeau aproapelui. Adica, scotand din ecuatie pe aproapele sau diminuandu-i importanta, ai scos de fapt esenta religiei si te indepartezi de Insusi Dumnezeu, desi tu crezi, de-adevaratelea, ca ii slujesti lui Dumnezeu. Cam acelasi lucru se intampla si acum. Mutarea accentului pe corectitudinea inchinarii si corectitudinea cunoasterii in defavoarea slujirii si iubirii aproapelui face ca aceia care cred ca slujesc lui Dumnezeu sa slujeasca de fapt siesi si orgoliului lor de singuri detinatori ai adevarului.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Sunteti o persoana de treaba dar fara pregatire teologica (combinatia dintre cele doua ar putea fi uimitoare!).
Eu dupa cum vedeti, sunt direct, si la fel fara pregatire teologica, doar ce am citit pe ici pe colo.

Insa imi place logica si coerenta logica a teologiei ortodoxiei, coerenta care nu se regaseste din pacate in afirmatiile de mai sus.

Mai intai laudati indemnul "vinde tot si urmeaza Mie" deci vorbiti favorabil de slujirea lui Dumnezeu.
Ca o fraza mai incolo, sa criticati aceasta atentie indreptata spre Dumnezeu si sa spuneti ca este vinovata de lipsa de atentie data aproapelui.

Probabil nu stiti dar in VT se regasesc cele doua porunci care sunt esenta crestinismului: sa iubesti atat pe Dumnezeu cat si aproapele.

Ortopraxia este fara doar si poate conditionata e Ortodoxie.
Cum poti face ceva corect daca nu stii si nu vrei sa stii CUM se face corect?


Fariseii morali ai VT nu slujeau nici lui Dumnezeu, nici apropelui ci doar lor insisi si faceau tot ce faceau exclusiv pentru a-si confirma pozitia privilegiata in societate.

Nu dragostea fata de ortodoxie i-a dus acolo si nici ortopraxia, Hristos le-a spus chiar foarte bine ca practica lor este superficiala si se opreste doar la superficial iar invatatura lor iarasi se opreste doar la suprafata.

Nu erau oameni interesati de esenta, ceea ce conta este sa dea bine in fata lumii, cam asa cum fac nu de putine ori protestantii care se bat in piept cu faptele lor bune si presupusa lor moralitate.

Desigur, acest fenomen se poate repeta oricand si chiar in contextul ortodoxiei, dar de vina nu este ortodoxia ci superficialitatea individului care se crede ortodox dar nu-l intereseaza esenta ortodoxiei, iar solutia nu este erezia ci intoarcerea spre esenta.