Frumusetea fizica si frumusetea interioara

. Fiecare epoca a avut standardele ei de frumusete pe care le-a impus omului. Ca sa sa te incadrezi in standarde, in ziua de azi nu mai este suficienta nebunia machiajului, adica pictura. Se apeleaza la modelarea corporala chirurgicala adica la sculptura. Cred ca pe multi ne-a atins direct sau indirect aceasta molima. Si asta rezulta din vesnica nemultumire a omului cu deciziile lui Dumnezeu in ceea ce priveste fizicul nostru. Mereu incercam sa corectam ceea ce face sau afacut El. Si ca sa nu se creada ca avem ceva cu Dumnezeu, dam vina pe mostenirile genetice primite de la parintii nostri( un nas prea mare, gene prea scurte, sani prea mici, buze prea subtiri, etc). in conditiile astea frumusetea interioara de care vorbim noi ntre noi si pe care o elogiem ramane doar consolarea celor care nu au destui bani sa aduca retusuri trupului dat noua de Dumnezeu...
Totusi mai avem o sansa, noi cei care le lasam frumusetea inerioara celor urati sau prea saraci : batranetea. Da, este momentul cand devenim mai "intelept", cand ii citam pe Sfintii Parinti care au scris despre frumusete. Incepem sa ne faurim o frumusete interioara pe care s-o expunem si s-o promovam. Si daca am avut candva o astfel de frumusete si nu este prea prafuita ori prea ciupita de molii o mai putem arata si altora. Si daca nu, atunci, doar vorbim despre ea si ne etalam vechea frumusete fizica invechita numind-o VINTAGE. Si suntem din noi in tred.