Parintele Galeriu

În prealabil postat de Florin-Ionut

Ai citit teza lui de doctorat?

Mulţumesc, am citit-o, însă în urmă cu mulţi ani. Ar fi bine să o reiau.
Din păcate, nu s-au publicat multe cărţi avându-l ca autor, însă sunt la îndemână predicile pe net, atât audio cât şi text.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de N.Priceputu

Mulţumesc, am citit-o, însă în urmă cu mulţi ani. Ar fi bine să o reiau.
Din păcate, nu s-au publicat multe cărţi avându-l ca autor, însă sunt la îndemână predicile pe net, atât audio cât şi text.

Predicile lui cred că le au toţi ortodocşii internauţi şi nu numai. Dar puţină lume a citit cartea de mai sus, spun asta pentru că mi-a fost foarte greu să o găsesc pentru împrumut, după multă vreme, la o mănăstire. Cînd m-a sunat soţia să-mi spună că a găsit-o la un anticariat am considerat-o aproape o minune...

Am scanat-o pentru voi, căci mă îndoiesc de faptul că o veţi întîlni la vreun raft. Apoi am convertit-o în format .doc pentru uşurinţa căutării unor cuvinte-cheie care v-ar putea interesa. Scuze pentru greşelile pe care le-a făcut programul, care pot fi trecute cu vederea sau corectate de către cine are atîta răbdare.

Am citit-o de două ori şi mă mir că nimeni nu vorbeşte despre această lucrare. Am întîlnit un preot care şi-a dat doctoratul avînd ca referinţă "Jertfă şi Răscumpărare". Mi-am propus să o recitesc din nou în viitor.

Sper că v-am atras atenţia asupra acestei cărţi. Îi fac reclamă ori de cîte ori am ocazia.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Sper că v-am atras atenţia asupra acestei cărţi. Îi fac reclamă ori de cîte ori am ocazia.

Mie sigur mi-ai atras atenţia şi o voi reciti îndată ce voi găsi timp. Ar fi tare bine dacă s-ar reedita.
Nu am reuşit să accesez link-ul. Probabil din cauza antivirusului. Încearcă să o uploadezi şi pe arhiva-ortodoxă

În completare la problema ridicată mai sus, cu privire la diverenţele între duhovnicii de care ne-am lăsat formaţi, mi se pare potrivit acest citat:
”Şi spun aceasta, că fiecare dintre voi zice: Eu sunt al lui Pavel, iar eu sunt al lui Apollo, iar eu sunt al lui Chefa, iar eu sunt al lui Hristos! Oare s-a împărţit Hristos?” (I Corinten 12,13)

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de N.Priceputu

Nu am reuşit să accesez link-ul. Probabil din cauza antivirusului. Încearcă să o uploadezi şi pe arhiva-ortodoxă

Dropbox este un sait banat de companii (ca şi http://s4.transfer.ro), deoarece stochează fişiere mari şi "le rupe banda". Dacă ieşi printr-un proxy, ai toate şansele să fie filtrată această adresă.

Îţi pot trimite pe privat cartea în format .doc.

[georgeval]

Serile trecute am avut prilejul de a asculta, la radio trinitas, cateva fragmente din coferintele tinute de parintele Galeriu. Un adevarat teolog cu o finete extraordinara in ceea ce priveste diferenta dar si complementaritatea dintre psihanaliza si dreapta credinta.

Părintele spovedea seara târziu, uneori până la ora 1 din noapte. Atmosfera era... dumnezeiască. După ce dădea dezlegările, spunea către toţi:
1. Iubiţi Biserica (participaţi la Liturghie şi la celelalte slujbe)
2. Rugaţi-vă: dimineaţa, seara, la mese şi rugăciunea de toată ziua (a lui Iisus)
3. Gustaţi zilnic măcar puţin din scrierile sfinte (Sfânta Scriptură, Sfinţii Părinţi)
4. Cu lumea să păstraţi legătură divină, nu păgână (nu păcătoasă)

Într-o zi (dumincă sau praznic), la sfârştiul Sfintei Liturghii, Părintele se afla în faţa altarului, vorbind oamenilor. În biserică se afla şi o femeie care părea beată. S-a apropiat de altar şi a început să vocifereze. Nu mai ţin minte tot ce-i striga părintelui. Părintele îşi vedea mai departe de discurs, şi ne cerea să nu ne tulburăm. Ne-mai-răbdând, femeia îi strigă: „Fariseilor!” (tocmai Părintelui care numai de fariseism n-ar fi putut fi acuzat), se repede cu ură asupra lui din lateral şi îl izbeşte cu mâinile. Lovitura a fost puternică se pare, căci părintele a căzut la pământ, pe o parte. S-a ridicat, însă, repede, zâmbind, cu pletele albe răvăşite, şi o lumină îi învăluia chipul. O lumină care parcă venea şi din el, şi din afara lui. Am întrebat-o pe soţia mea dacă şi ea vede acelaşi lucru şi mi-a răspuns că da.
Femeia a fost scoasă afară şi, încet, încet, s-a liniştit. Părintele şi-a continuat, netulburat, discursul.