Povestea sufletului meu.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Un_trecator

M-am si spovedit in postul pastelui, insa nu in totalitatea. erau multe lucruri pe care as mai fii vrut sa i le spun preotului insa ce sa spun se statea la coada ca la paine si parca nu m-am simtit in largul meu. Am apucat insa sa-i spun ce ma rodea pe mine atunci cel mai tare si m-am bucurat macar pentru atat.
Evident ca dupa il invinovateam pe preot ca domle nici nu am apucat ce sa-i spun, insa apoi mi-am amintit ca el a asteptat cateva secunde in tacere sa-i mai spun eu, insa cum a vazut ca nu mai continui a inceput sa imi puna anumite intrebari .

Dacă v-aţi căit de acele lucruri şi aţi fost hotărâtă să nu mai repetaţi acele păcate, este foarte probabil că spovada a fost eficientă. Totuşi, nu ar strica un plus de precauţie: întrebaţi-l pe preot, la spovada viitoare, dacă este sau nu necesar să le mărturisiţi din nou.
Aşa cum v-a sugerat şi dna anna, e bine să stabiliţi o întâlnire cu preotul şi să îl puneţi în gardă că e vorba de o spovadă generală a cuiva nespovedit de mult. Ca să ştie cam cât timp să aloce. Scrieţi pe hârtie păcatele de care vă amintiţi. După aceea, rugaţi-vă ca Domnul să vă amintească păcate de care poate că aţi uitat. Apoi (preferabil nu în aceeaşi zi) reexaminaţi-vă conştiinţa. Înainte de spovadă, examinaţi-vă conştiiţa pentru a treia oară, apoi cereţi Domnului îndurare pentru contribuţia dv la greutatea crucii Lui. După dezlegarea sacramentală, mulţumiţi lui Cristos.
Mărturisiţi toate păcatele ! Mai bine este să mărturiseşti păcate lesne iertătoare, decât să fie vreun singur păcat de moarte rămas nespovedit. Deci, dacă nu ştiţi de un păcat dacă e venial sau capital, plecaţi de la prezumpţia că este capital. Cu timpul şi cu experienţa, le veţi deosebi mai bine: acum, lăsaţi grija aceasta în seama preotului.
Îndrăzniţi mai mult ! Nu este o ruşine de a cere preotului lămuriri suplimentare ori a-l ruga să repete anumite întrebări sau afirmaţii. Spre exemplu eu, foarte adesea, repet eu canonul penitenţial primit, după care îl întreb pe preot: "am înţeles bine ?", în felul acesta fiind sigur, când plec de la spovadă, că nu am priceput altceva decât a spus el.

Cu frăţietate în Domnul,
M.D.