Tainele savarsite in afara Bisericii

[catalin2]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Tot aşa a fost şi la catolici. De exemplu, în răsunătorul proces al Templierilor, Inchiziţia nu a făcut decât ceea ce a făcut întotdeauna: s-a limitat la propria competenţă. Sentinţa şi executarea ei era apanajul puterii laice, în acel caz fiind supravegheată de Filip cel Frumos în persoană.

Am dat in alt mesaj citate chiar de pe newadvent:
"Inca din 1254 Inocentiu IV a interzis pedeapsa cu moartea fara consimtamantul episcopal. Ordine asemanatoare au dat si papa Urban IV in 1262, Clement IV in 1265, Grigore X in 1273, Boniface VIII si Clement V. scopul acestora era ca sentinta sa nu fie influentata de posibilele capriciile sau lipsa de obiectivism a inchizitorilor."
"Era o povara foarte grea pentru un inchizitor, aceea de a alege -indirect- intre viata si moarte."

Asadar dupa ce inchizitorul spunea decizia care ducea la omorarea inculpatului, episcopul trebuia sa-si dea consimtamantul ca sa fie executat. Vedem aici o dubla incredintare a faptului ca papa si BC erau de acord si incuviintau omorarea unor eretici.
Dar nici nu se pune problema ca BC nu ar avea legatura cu aceasta chiar in articolul de pe newadvent. Acolo se incepe cu parerea sfintilor si a BIsericii din primul mileniu despre chinuirea si omorarea ereticilor, toti fiind impotriva. Apoi explica de ce BC a adoptat o alta conceptie.