Importanta RUGACIUNII

În prealabil postat de Gabita_30

M-ati speriat! Merg la slujbe, dar ce-i drept mi-as fi dorit mai multa vreme cu parintele duhovnic, mai mult timp pentru indrumare si povata Ce ma fac in cazul asta? Adica as putea fi in inselare? Cum sa-mi dau seama si cum sa fac sa repar?

Draga Gabita, spaima buna vine de la Domnul! Si cine o traieste, e ocrotit de El! +
Asadar, nu te teme...

Bunul si Multmilostivul nostru Domn, Iisus Hristos, cunoaste teama ta, o contine deja, o indreapta spre folosul tau, intru Viata.
Nu, nu te teme! Domnul e cu tine, e cu noi, in veac.
Aminteste-ti ce promite El, pururea Credinciosul, PENTRU NOI, pentru FIECARE din noi, robii si copiii Lui, intru viata vesnica:

"Si iata, Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Amin." (Mt, 28, 20)

Cu totii putem fi in inselare. Sa judecam aceasta duhovniceste (iar nu lumeste).
Si, ca urmare, ce sa facem (ne intrebam fiecare)?
Nimic altceva decat ce spune Domnul si Sfanta Biserica Ortodoxa, al Carei Cap este El.
Altceva, am putea oare sa facem mai bun?...
Spui ca ai simtit ca ai nevoie de duhovnic? Foarte bine, Slava Domnului! Da curs acestei nevoi! (teme-te, zic eu, cand nu vei mai simti tocmai ACEASTA sfintitoare nevoie!!!)
Cum si ce sa vorbim cu duhovnicul? In nici un caz politeturi lumesti, ci launtrul nostru sa il aducem! Pune tot sufletul tau cand te afli sub epitrahil! Domnul ESTE acolo, in acel moment!
Oh, Gabita, spaima ta e cunoscuta de Domnul, in veac! Fii demna de ea!
Eu pacatosul si nevrednicul, Zaharia, CristiBoss, George - suntem deja, cu prietenie, impreuna cu tine. Fii si tu cu noi, in Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica. AMIN.

[George.m]

"Apusul soarelui aduce noaptea; retragerea lui Hristos din suflet aduce intunericul patimilor si fiarele cele nevazute il sfasie.
Cand rasare soarele, fiarele se strang in ascunzisurile lor; rasare Hristos pe cerul cugetului care se roaga, si toata alipirea lumeasca se departeaza si dragostea de trup dispare, iar mintea porneste la lucrul ei, adica la meditarea celor dumnezeiesti pana seara, neintrerupand lucrarea legii dumnezeiesti nici o clipa si nesavarsind-o numai cu masura, ci pana la sfarsitul vietii acesteia si pana la iesirea sufletului din trup" (Teolipt, Mitropolitul Filadelfiei).

[George.m]

"Rugaciunea are stapanire asupra tuturor faptelor bune; ea naste lacrima pocaintei; ajuta cu putere la pacea din partea gandurilor, indemnand ca singur Dumnezeu sa fie socotit pacea desavarsita;

ea e maica dragostei lui Dumnezeu; singura ea curateste puterea cugetatoare a sufletului, intiparind in ea pe Dumnezeu, Cel ce pricinuieste si curatia ingerilor;

indrepteaza puterea poftitoare a sufletului spre Dumnezeu intru curatie, caci alipindu-se de Dumnezeu si stand de vorba cu El, care prin fire e Binele si Frumosul nesfarsit si mai presus de fire, leaga toata pofta de El;

iar mania, intr-atata o imblanzeste, incat omul cade si se roaga lui Dumnezeu, iar sufletul se smereste prin caderea la El; caci nimenea, rugandu-se, nu poarta un cuget nesmerit si manios.

De aceea, scurt vorbind, cuvioasa rugaciune curateste si indrepteaza toate puterile sufletului si toate lucrarile faptuitoare si intelegatoare; si mai ales isi alipeste vederea de Dumnezeu si, ca urmare, de dragostea dumnezeiasca, intr-o petrecere si vietuire linistita, potrivit cu cele spuse mai inainte" (Calist Angelicude).

[George.m]

Sfantul Varsanufie ne da un sfat deosebit de important:
"Cand te rogi lui Dumnezeu si te imprastii, lupta-te pana ce te rogi fara imprastiere. Si supravegeaza-ti mintea sa nu se imprastie.
Iar daca imprastierea noastra staruie, pana la sfarsitul rugaciunii, cauta sa ajungi la strapungerea inimii si zi plin de pocainta: Doamne, miluieste-ma de toate gresalele mele! Si vei lua iertare de toate gresalele si de imprastierea ce ti s-a intamplat in rugaciune".