Locul copilariei

[Daniel_7]

În prealabil postat de dorinastoica14

Pentru a putea ascede la aşa înalte trăiri trebuie mai întâi "să fim precum copii" aşa cum spun Sfinţii Părinţi.
Bine ai revenit Daniel. Îmi era dor de postările tale

Am mai avut o discutie pe acesta tema,asa ca sunt "antrenat".
Este greu sa ajungi precum copiii ,adult fiind.Oricum nu ajungi ca ei ,retraind copilaria,ci exersand smerenia,curatia,discernamantul ,milostenia,rabdarea in suferinte etc.
Abia dupa o viata ascetica ,prin care se slefuieste sufletul,adultul poate retrai starile copilaresti,adica curatia inimii,dublata de discernamantul duhovnicesc,de constiinta trairii harului.
Copilul traieste firesc,este fericit continuu,la noi fericirea vine numai dupa suferinta,sau chiar in suferinta.
Cum si-a intitulat cineva cartea sugestiv "Bucuriile suferintei".
Conditia ajungerii la fericire este asumarea si purtarea Crucii.

[Marius22]

Locul copilariei...lumea aceasta cat se poate de reala, cu necazuri si bucurii, cu esecuri si succese, cu ura si iubire... desi pare a fi un alt univers, o lume aparte.

Copiii traiesc insa numai aparent intr-o lume a lor. Lumea copiilor este lumea noastra cu diferenta ca este guvernata numai de legile jocului si ale bucuriei. Reusesc astfel, spre deosebire de noi, sa fie in permanenta cu zambetul pe buze. Ne fac sa radem fara ca ei sa fie profesionisti ai rasului. Au parca un dar nativ de a aduce zambetul si pe chipurile noastre posomorate de necopilarie.

Pentru mine locul copilariei nu este atat de incarcat de emotii si sentimente... Poate si pentru ca merg acolo (la bunici) destul de des (o data pe luna).
Locul care imi trezeste cele mai frumoase amintiri este biserica la care merg si acum, saptamanal. Amintirile tin de anumite trairi pe care le-am avut aici... probabil "vizite" ale Duhului Sfant?
La bunici/ parinti troneaza prea mult grijile vietii, o continua munca si un sentiment de nesiguranta. Poate ca ar trebui sa fiu eu aceea care sa indulceasca lucrurile...

[costel]

Mi-as dori sa fiu din nou in vacanta copilariei mele. Sa ma urc in nucul din gradina si sa scobesc nuci in asa fel incat sa-mi inegresc mainile pentru o vreme indelungata. Sa adun cat mai multe mere dulci sau cirese in san (evident patand tricoul). Sa ma joc in atelierul unui vecin - chei si piese peste toti peretii. Sa merg pe deal si sa privesc de acolo orasul. Sa am "verde" la mine pentru a nu fi amendat ("verde stop, amenda pe loc", pentru cei care nu stiu, trebuia sa porti zilnic o planta verde cu tine, altfel plateai lipsa ei)...

În prealabil postat de costel

Mi-as dori sa fiu din nou in vacanta copilariei mele. Sa ma urc in nucul din gradina si sa scobesc nuci in asa fel incat sa-mi inegresc mainile pentru o vreme indelungata. Sa adun cat mai multe mere dulci sau cirese in san (evident patand tricoul). Sa ma joc in atelierul unui vecin - chei si piese peste toti peretii. Sa merg pe deal si sa privesc de acolo orasul. Sa am "verde" la mine pentru a nu fi amendat ("verde stop, amenda pe loc", pentru cei care nu stiu, trebuia sa porti zilnic o planta verde cu tine, altfel plateai lipsa ei)...

La noi se spunea aşa "stop verde natural, scoate tot din buzunar!"