Sunt rocker de peste 20 de ani!

[dobrin7m]

În prealabil postat de N.Priceputu

Cei mai mulţi dintre noi nu petrecem în rugăciune neîncetată. Abia dacă suntem la începutul rugăciunii. Iar dacă la rugăciune ne perturbă amintirea muzicii rock, ne perturbă de fapt orice alt gând, orice amintire. Ne perturbă orice, nu doar păcatele.
Or, problema care se pune e dacă muzica rock poate fi considerată pe de-antregul satanistă. Asta mi s-ar părea un abuz. Ar fi ca şi cum, din cauza unor poeţi decadenţi toată poezia ar fi considerată păcătoasă.

Stai linistit ca nimeni de aici de pe forum nu petrece in rugaciune neincetata. Altfel nu ar fi aici pe forum.
Acu si cei mai buni parinti sunt tulburati in timpul rugaciunii de ganduri.
Nu exista om care sa nu fi fost ispitit la rugaciune de ganduri. Parintele Tadei spunea: aduna gandurile risipite si gandeste-te la pacatele tale si la mila Domnului pentru tine. Daca ai reusit sa te agati de rugaciune atunci tine-te de ea. si stai in ea cat poti. Doamne milieste-ne!

Cand gandul se imprastie in rugaciune, opreste-te si roaga pe Domnul sa te ajute sa tii gandul adunat in rugaciune. Si apoi o iei de la capat. ce sa-i faci. Suntem pacatosi.
Pe masura ce ai sa inaintezi in drumul tau spre mantuire ai sa iti dai seama singur cum e cu muzica rock. Toate la timpul lor.

``Iată ce spune experienţa. Tânjirea inimii după distracţii este la început puternică, iar
apoi din ce în ce mai slabă; la început se repetă adesea, dar apoi este tot mai rară... şi în cele
din urmă încetează... Totul se linişteşte. Lucrurile se lămuresc: aşa şi trebuie... când ajunge în
vârstă sau în pragul bătrâneţii.
Omul se dezmeticeşte, aruncă o privire în urmă: multe s-au adunat, înainte, mai are
zile puţine... E greu şi nu mai are rost să înceapă. Ce mai poate face? N-are decât să rămână
aşa... şi iată deznădejdea! Atunci, n-are decât să chefuiască... Aşa este sfârşitul vieţii lumeşti.

... Iată, deci! Să ne nevoim câte puţin cu răbdare şi cu dăruire faţă de Domnul. Puţin a
rămas! Va veni ceasul, când ne vom înfăţişa în faţa Domnului şi ce-I vom spune? Că ştim să
dansăm, să vorbim franţuzeşte, să apreciem cum se cuvine piesele de teatru? Vai nouă!
Cumplită nenorocire! Atunci ne vom zbate de colo-colo, dar va fi prea târziu... Dă-ne,
Doamne, o clipă, o clipă să ne căim! Iar dacă nu ni se va da... este pentru că am tulburat
rugăciunea cu baluri şi cu teatre...``Sfantul Teofan Zavoratul - Invataturi si scrisori despre viata crestina