Citat:
În prealabil postat de I.Calin
Agnosticismul tău se referă la imposibilitatea cunoașterii lui Dumnezeu sau la imposibilitatea oricărui act de știință veritabil? Sau altceva? Sincer, n-am reușit să observ în ce constă acest agnoticism... Mie-mi seamănă mai mult a ateism. Nu că n-ar putea cele două să aibă vreo legătură. Se prea poate, însă, pentru mine un agnostic autentic e cel care pune sub semnul îndoielii condițiile cunoașterii. Eu dacă aș fi agnostic, m-aș feri să-l trimit pe careva în bibliotecă... De ce să mai studieze ceva dacă însăși cunoașterea ca atare și condițiile ei de posibilitate sunt lipsite de consistența vreunui adevăr? Sau mă înșel? (asta din urmă e o întrebare retorică).
|
"Agnosticismul e concepția filozofică potrivit căreia adevărul anumitor afirmații, mai ales afirmații teologice privind existența unui Dumnezeu sau a unor zei, este fie necunoscut, fie imposibil de aflat."
Agnosticismul se referă la imposibilitatea cunoașterii adevărului despre dumnezeu, nu la știință în general. Ateismul înseamnă negarea existenței oricărei zeități. Așadar, agnosticismul e un fel de cale de mijloc. Când nu poți să te decizi dacă dumnezeu există sau nu, pentru că dovezile, atât pro și contra, sunt destule și prea puține sunt palpabile și pot fi verificate. Asta e singura legătură între agnosticism și ateism.
Condițiile cunoașterii, în general, nu au treabă cu agnosticismul. Deși termenul "agnosticism" provine din greacă și înseamnă "fără cunoaștere", a fost folosit strict ca termen religios, ca și "gnosticism", care înseamnă "cunoaștere". Dacă vrei să aprofundezi subiectul, îți recomand Thomas Huxley, David Hume sau Bertrand Russell. Lectură plăcută!