Familie vs Cariera

După Sfântul Pavel suntem cu toţii mădulare ale lui Hristos şi fiecare mădular are rostul lui. Cred că problema carierei trebuie să fie de fapt aceea a descoperirii lucrării la care suntem chemaţi. Poţi să ai chemare ca preot, ca medic, ca învăţător sau profesor, ca (de ce nu?) instalator. Important este ca ceea ce faci să faci din inimă şi cu dragoste pentru cei care beneficiază de ceea ce faci tu.
Altfel, prin carieră îţi poţi pierde sufletul, intrând în contradicţie cu propria ta credinţă. Sunt multe profesii, mai ales cele din vânzări şi publicitate, în care se minte foarte mult şi se vând o mulţime de lucruri cel puţin inutile, dacă nu de-a dreptul vătămătoare pentru suflet. Nu cred că poţi să-ţi păstrezi conştiinţa împăcată dacă le practici.
Dacă ne punem întrebarea ce trebuie să primeze între profesie şi familie, răspunsul nu e întotdeauna uşor. Să zicem că eşti un preot bun şi, prin urmare, foarte solicitat de credincioşi. Toţi au nevoie de sfatul tău, foarte mulţi vin la tine să se spovedească... Nu poţi să-i refuzi şi, prin urmare, vei acorda mai puţin timp familiei. La fel în cazul unui medic bun. Cred că e nevoie de rugăciune şi Dumnezeu te va lumina în aşa fel încât între două lucruri binecuvântate să-l alegi pe cel mai important.
A înţelege şi a face voia lui Dumnezeu e ceea ce contează.

[Marius22]

Legat de acest subiect, consider ca problemele apar atunci cand ajungem sa confundam cele doua realitati, cand din familie ne facem "cariera", iar din cariera "familie".

În prealabil postat de Marius22

Legat de acest subiect, consider ca problemele apar atunci cand ajungem sa confundam cele doua realitati, cand din familie ne facem "cariera", iar din cariera "familie".

Nu e un adevar universal valabil. Eu, de exemplu, sunt unul din cazurile fericite in care cariera si familia sunt pe acelasi plan, sunt interdependente. Copilasii mei, Patricia si David, ma inspira in ceea ce fac si tot ce fac, fac pentru ei. Si banii pe care ii castig sunt tot pentru ei, dar si munca mea, in sine, e dedicata lor. Atunci, la mine "familie" si "cariera" sunt sinonime.

biserica,locul de munca si familie.investind-usi puterea,stinta,corectitudinea in ceia ce face educind-usi copii in spiritul crestin.ieri am fost de fata in biserica in momentul cind parintele a impartasit doi copilasi ce deabea mergeau in picioare am lacrimat de bucurie.

[Mihailescu-Marin Daniel]

Sa va spun de fapt dece am deschis acet topic, am vrut in primul rand sa vad parerile voastre si cred, acum, ca nu am luat decizia gresita.
Saptamana trecuta, am primit oferta de a ajunge sef de servici cu conditia sa nu plec in concediu de crestere a copilului.
Mentionez ca sotia mea, cu ajutorul Domnului, va naste in vre-o 2 luni o minunata fetita.
Sotia mea fiind medic rezident nu poate sa stea acasa cu fetita pentru ca isi prelungeste automat rezidentiatul.
Stam intr-un loc cu chirie (format din bucataria si camera) dat de serviciul meu.
Am un salariu mic de 900 lei +bonuri de masa, sotia mea are 1000 + bonuri de masa, chiria nu este prea mare dar trebuie sa ne mai ajutam si parinti.
Am luat decizia de a sta acasa cu fetita mea dupa ce sotia mea va merge la servici.

Eu sunt de parere ca familia este mai importanta decat cariera, desi aproape toata lumea(inafara de sotia mea cu care am luat decizia) mi-au zis ca am luat decizia gresita.

Stiu ca nu voi regreta decizia si mai stiu ca Dumnezeu ma iubeste si pe mine, desi sunt pacatos, si mai sunt sigur ca o sa ne mai ajute in continuare chiar daca o sa ne fie greu.
Maica Domnului o sa ne ajute pe toti cu rugaciunile ei doar noi trebuie sa fim cuminti :).

V-am salutat si mai vb.

Poate ar fi fost mai bine, totuşi, dacă ţi-ai fi convins soţia să rămână ea acasă. Eu cred încă în modelul tradiţional al familiei. E verificat.

În prealabil postat de N.Priceputu

Poate ar fi fost mai bine, totuşi, dacă ţi-ai fi convins soţia să rămână ea acasă. Eu cred încă în modelul tradiţional al familiei. E verificat.

Ce, barbatul nu e in stare sa schimbe niste scutece? Cred ca dl Mihailescu a luat decizia corecta. Din cate inteleg, el are deja o cariera si a amanat atingerea varfului acelei cariere, pentru a'si creste copilasul. Sotia lui, ca medic rezident, e in plna constructie a carierei, asa ca s'au gandit si la asta. Pe termen lung, e o decizie inteleapta, zic eu.
Sotul meu a stat acasa cand am nascut primul copil, iar eu m'am dus la munca, pentru ca eram adolescenta, proaspat angajata si nu am vrut sa imi iau concediu post-maternal chiar din prima luna de munca. S'a descurcat el foarte bine cu fetita noastra, pentru ca el isi permitea sa munceasca si de acasa. Decizia asta ne'a ajutat sa ne punem pe picioare. Cand am nascut al doilea copil am stat amandoi acasa. El muncea de acasa, de la calculatorul din sufragerie, iar eu munceam in camera copiilor, pentru ca din fericire, munca mea era de asa natura.
Traditiile nu sunt mereu bune. Lumea e in plina dezvoltare, trebuie sa ne adaptam si noi.