Probleme in familie, un sfat daca aveti sa-mi dati va rog

[Mirela0110]

În prealabil postat de Yasmina

Ce ar fi ca toti parintii sa fie intelepti si sa nu se mai poarte ca niste copii iar noi copiii sa nu fim nevoiti sa lasam copilaria devreme pt a intra in rolul de parinti lor ?!?!?
Ce bine ar fi daca s-ar pastra aceste proportii,iar copiii ar primi sprijin in copilarie si adolescenta si nu ar mai exista atatia parinti IMATURI psihic si emotional pe care copiii trebuie sa-i sustina,sa-i imbratiseze zilnic si sa le asculte angoasele si dilemele existentiale!
Eeeeeiii visez si eu...

probabil nu ai copii ... cand ai sa ai copii si ai sa te lovesti de greutati, vei vedea cata nevoie vei avea de intelegerea si iubirea copiilor tai ...

"angoasele si dilemele existentiale" vin din greutatile vietii, cu care un parinte se loveste in fiecare zi ... unii oameni sunt mai puternici si trec mai usor peste ele, altii sunt mai slabi si cad prada viciilor ... asta nu inseamna ca sunt "parinti IMATURI psihic si emotional" ... sunt doar oameni si nu trebuie judecati ... de asta exista familia, ca fie parintele, fie copilul sa se sustina unul pe altul, sa se iubeasca si sa fie alaturi unul de altul INTOTDEAUNA.

[Yasmina]

În prealabil postat de Mirela0110

probabil nu ai copii ... cand ai sa ai copii si ai sa te lovesti de greutati, vei vedea cata nevoie vei avea de intelegerea si iubirea copiilor tai ...

"angoasele si dilemele existentiale" vin din greutatile vietii, cu care un parinte se loveste in fiecare zi ... unii oameni sunt mai puternici si trec mai usor peste ele, altii sunt mai slabi si cad prada viciilor ... asta nu inseamna ca sunt "parinti IMATURI psihic si emotional" ... sunt doar oameni si nu trebuie judecati ... de asta exista familia, ca fie parintele, fie copilul sa se sustina unul pe altul, sa se iubeasca si sa fie alaturi unul de altul INTOTDEAUNA.

Draga mea,nu am copii inca si nici nu ma vad in postura de a fi o mama crizata,imatura emotioanal ,nu-mi doresc sa fac viata altora un calvar doar ca m-am sculat eu prost dispusa sau colegii de serviciu mi-au facut sicane!

Aaaaaaahhhhh,ca se pot IERTA cazuri din astea ca cel al mamei tale...desigur,te felicit,ai procedat corect!
Insa eu sunt o idealista,visez la o lume frumoasa,utopica,perfecta unde cazuri ca cel al mamei tale nu au ce cauta!

Maturii trebuie sa fie caliti cu greutatile vietii,caci au o experienta in spate si apoi ar trebui sa-si iubeasca copiii atat de mult incat sa nu le produca nici o vatamare psihicului lor fragil.
Nu inseamna ca daca ai ramas in somaj toata casa se cufunda in disperare,intuneric si dezamagire si ai cauta sustinere in copii!
Copiii au treburile lor,ca de pilda sa CREASCA FRUMOS;nevirusati de problemele voastre de cuplu,cariera,subapreciere sociala!!!!
PUNCT!

[Mirela0110]

În prealabil postat de Yasmina

Insa eu sunt o idealista,visez la o lume frumoasa,utopica,perfecta

bineitneles, si eu as vrea ca parintii sa isi creasca copiii numai in aronie si iubire...asa este si ideal .... si greu de crezut dar exista si familii fericite ... cunosc si eu cazuri ...

desigur ca problemele personale, fie ele de la servici sau o indispozitie, nu trebuie amestecate in viata copiilor, ei nu trebuie sa simta prea mult din greutatile si capriciile vietii. dar eu zic ca lumea nu este perfecta, oamenii nu sunt perfecti, sunt unii parinti care ascund mai bine problemele si nu se exteriorizeaza si altii care nu pot sa se ascunda ...

oricum o farama din greutatile vietii trebuie sa le simta si copiii, ca sa nu viseze marea cu sarea perfecta si apoi cand intra in lumea cea rea sa aiba dezamagiri si sa fie izbiti din toate partile ... eu asa am crescut ... credeam ca toti oamenii sunt buni, lumea este fffffffoarte buna, pentru ca bunica a avut grija sa am de toate, sa nu simt absolut deloc greutatile care le ducea ea, sa am totul pe tava ... si cand am ajuns la facultate si am cunoscut mai multi oameni si am vazut cat de falsi si rai pot fi, am avut foarte mult de suferit ... pentru ca nu m-a avertizat nimeni sa nu ma incred din prima in oameni, nu mi-a zis nimeni ce ma poate astepta ... eram foarte naiva ...

una e cand simti din greutatile din familie, te maturizezi, altfel te increzi in oameni, altfel ii cunosti, altfel iti daruiesti inima, altfel esti pregatit pentru viata, dar cand ai impresia ca totul e roz si vezi ca de fapt totul este foarte colorat si de multe ori e colorat in gri si negru ai foarte mari dezamagiri ... lumea este foarte rea ...

bineinteles, sunt total impotriva batailor copiiilor, zic batai crunte, nu palmute de astea, ca si bunica a dat in mine ca intr-un sac de cartofi, cu palma, si FOARTE BINE a facut, pentru ca sunt si astea educative, altfel nu ajungeam unde sunt acum. deci nu ma refer la batai crunte, cu cureaua, sau cu batul, sa bagi copilul in spital, astea sunt deja cazuri de asistenta sociala ...

si ce nu mai sunt de accord, dar totusi fac si eu si imi pare extrem de rau, este certatul parintilor in fata copiiilor. vazand ca sunt copii care isi urasc parintii doar pentru ca se cearta in fata lor, voi incerca sa nu mai fac asta.... pentru ca nu vrea sa ajung sa ma urasca copiii mei, Doamne fereste ...