![]() |
![]() |
|
|
|
|
|
#1
|
|||
|
|||
|
Nu duceti grija, spunand: Ce vom manca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom imbraca? Ca dupa toate acestea se straduiesc neamurile; stie doar Tatal vostru Cel ceresc ca aveti nevoie de ele.
Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua. Nu va ingrijiti de ziua de maine, caci ziua de maine se va ingriji de ale sale. Ajunge zilei rautatea ei. E trist cand grijile lumesti ne despart de Dumnezeu; cand, acordand o prea mare importanta celor din lume, uitam de Imparatia lui Dumnezeu. Intai de toate ar trebui sa ne ingrjim de implinirea voii divine, de pastrarea unei legaturi vii cu Hristos. Sa avem constiinta ca Dumnezeu e Cel ce aduce rezolvarea tuturor problemelor noastre, ca dim mana Sa primim cele de trebuinta sufletului si trupului. |
|
#2
|
||||
|
||||
|
Sa ne ingrijim sa placem Domnului !
Aceasta sa fie grija care sa nu ne dea pace nici macar in somn.
__________________
"Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii." (Ioan 13,35)
"Va spun ca pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii." (Matei 12,36) |
|
#3
|
|||
|
|||
|
Multimea grijlor pamantesti nu este altceva decat un semn vadit al faptului ca nu simtim, nu constientizam deplin, lucrarea lui Dumnezeu, purtarea Sa de grija asupra noastra.
Si nici nu se poate altfel, din moment ce Pilda Semanatorului ne arata cum grijile pamantesti ajung adesea sa inabuse in noi semintele cuvintelor vietii. Multimea grijilor si raportarea noastra gresita fata de ele, ne devin pricini de nesimtire si nerodire intru cele duhovnicesti. Last edited by Marius22; 20.06.2012 at 18:58:40. |
|
#4
|
||||
|
||||
|
Omul din prezent este omul grijilor pentru ca isi construieste viata mai intai pe relatia cu creatia si apoi pe relatia cu Creatorul. E mai sigur pentru el sa stie ca are camara plina sau ca are ce manca si maine, decat sa-I ceara lui Dumnezeu sa aiba parte doar de cele necesare sau sa traiasca cu credinta ca ii va da Dumnezeu si maine hrana necesara.
|
|
#5
|
||||
|
||||
|
Nu știu în ce lume utopică trăiți, dar de regulă nu se întâmplă așa și mulți dintre cei cu credință adevărată sunt săraci lipiți tocmai pentru că așteaptă de la Dumnezeu. Nu au ambiție de promovare pentru că Biserica îi învață că-i mândrie și că-i drăcească așa că fie se mulțumesc cu ce au și suferă, pentru că-i puțin, fie ajung mai rău.
|
|
#6
|
||||
|
||||
|
Daca avem trezvie - fiecare grija, fiecare necaz, fiecare inconvenient, fiecare ghimpe in suflet este o noua treapta spre Dumnezeu.
Orice conjunctura, orice aparitie, orice furtuna, orice luare prin surprindere cu durere - sunt in fapt brate intinse spre noi de catre Dumnezeu. Dar este dificil sa vedem aceasta. Last edited by florin.oltean75; 21.06.2012 at 22:51:15. |
|
#7
|
|||
|
|||
|
Dupa cum exista o negrija dupa cele duhovnicesti pe care o nasc iresponsabilitatea si nestiinta, tot asa exista si o negrija dupa cele pamantesti nascuta insa din responsabilitate si stiinta.
Negrija dupa cele pamantesti, pe care ne-o ofera credinta/increderea in Dumnezeu, nu vine din dispret fata de lume, dintr-o negare a ei. Din contra, vine dintr-o imbratisare a ei, ca dar primit de la Dumnezeu, ca raspuns la purtarea Sa de grija fata de noi. |
|
#8
|
||||
|
||||
|
Citat:
Nu am afirmat ca omul nu trebuie sa lucreze, am dorit sa spun ca el este intr-o fuga nebuna dupa creatie uitand de Creator. Fiintial omul nu se implineste decat in relatia cu Dumnezeu pentru ca este creat dupa chipul Lui. De aceea Dumnezeu trebuie sa fie zilnic pe primul loc in centrul preocuparilor lui. |
|
#9
|
|||
|
|||
|
Cele mai multe din grijile pamantesti se nasc in noi din pricina "dajdiei Cezarului", altfel spus, necesitatilor, responsabilitatilor si datoriilor, pe care le presupune viata in societate. Si, pe drept cuvant, dajdia trebuie data.
Grijile ne coplesesc insa atunci cand, uitand de cele ce se cuvin Stapanului Ceresc, ajungem sa nu mai nadajduim nici in ajutorul Sau. |
|
|