Sa ramanem ORTODOCSI pana la capat !

[catalin2]

În prealabil postat de Eugen7

pe care noi o calcam in picioare si o nesocotim.
Nu se mantuieste cel care aude si stie credinta dreapta ci cel care o traieste, cel in faptele caruia se vede ca lucreaza Hristos Iisus.

Asadar sa nu zicem in cugetul inmii noastre: suntem ortodocsi crestini, suntem Biserica lui Hristos (Ortodoxa) suntem intr-o tara majoritar ortodoxa, gata suntem bineplacuti lui Dumnezeu.

De nu ne vom pocai (de patimile si pacatel noastre: avorturi, divortui, inelaciuni, minciuni, lucru facut dupa "merge si asa" in loc sa fie bine facut...), fiecare individual, si noi ca toti ca popor, Dumnezeu nu ne va cruta nici pe noi fiecare in parte nici ca popor!

Cu totul de acord cu ceea ce ai scris aici si in tot mesajul. Chiar eu am vrut sa spun asta in mesajul meu, sa avem grija sa nu ne ia Dumnezeu dreptat credinta, dar nu am mai avut timp sa scriu un mesaj atat de lung.

[cristiboss56]

Parintele Visarion de la Schitul Sihla al Manastirii Sihastria , a plecat la cer - Acum se roga pentru noi ! Dumnwezeu sa-l odihneasca in Imparatia Sa !+_:http://www.crestinortodox.ro/stiri/c...at-124800.html

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Parintele Visarion de la Schitul Sihla al Manastirii Sihastria , a plecat la cer - Acum se roga pentru noi ! Dumnwezeu sa-l odihneasca in Imparatia Sa !+_:http://www.crestinortodox.ro/stiri/c...at-124800.html

"Daca ar fi sa traim pe lumea aceasta in veci de veci , atunci interesele vremelnice ar trebui sa ne stapaneasca inima intreaga . Dar , de vreme ce suntem niste calatori pe lumea aceasta , atunci locul cel de capetenie in inima noastra , sa-l dam sufletului , lui Dumnezeu . Sufletul trebuie sa stea mai presus de orice , nu trupul . Dumnezeu , mai inainte de toate , nu grijile acestei vieti trecatoare " -Parintele Visarion +

În prealabil postat de vintage

...ori statul in picioare la Sfanta Liturghie ne oboseste sau nu deznadajduim, sa rabdam, sa ne ostenim cu fapte de credinta ca rasplata va fi mare.
Sa ramanem ORTODOCSI pana la capat!

Avva Atanasie spunea oarecand ucenicilor:
- Mi-a venit odata un gand si am zis: care este oare deosebirea intre cei cei ce se nevoiesc pentru indeplinirea poruncilor lui Dumnezeu si cei ce nu se nevoiesc?
Si am cazut in extaz si a venit la mine cineva care mi-a zis:
- Urmeaza-ma !
Si m-am dus intr-un loc plin de lumina. M-a oprit langa o usa a carei infatisare nu se poate povesti. Si am auzit ca inauntru lauda pe Dumnezeu o multime nenumarata. Am batut la usa. Si am auzit pe cineva dinlauntru zicandu-mi:
- Ce voiesti ?
- Vrem sa intram, a raspuns conducatorul meu.
Cel dinlauntru a zis:
- Cel care traieste in trandavie nu intra aici.
Dar daca vreti sa intrati, duceti-va si nevoiti-va si nu puneti nici un pret pe zadarnicia lumii.

http://www.crestinortodox.ro/pilde/c...nta-98606.html

[cristiboss56]

O postare a prietenului nostru Marius22 , ce astazi il sarbatorim :" << Bucurati-va si va veseliti . . . >> , ne spune Mantuitorul . Bucuria noastra , a crestinilor , e de la Domnul . O dobandim in masura in care nu mai avem bucurii proprii , ci aproapele devine bucuria noastra . Pentru Sfantul Serafim de Sarov numarul oamenilor pe care i-a cunoscut , a reprezentat tot atatea prilejuri de a se bucura . << Hristos a Inviat , bucuria mea ! >> , era salutul sau de toate zilele " .

[cristiboss56]

În prealabil postat de I.Calin

Să rămânem ortodocși până la capăt! Nu e numai un îndemn, ci și o mare provocare! Nu e deloc ușor în condițiile în care au loc campanii agresive de subminare a ortodoxiei și a slujitorilor ei. Nu e deloc ușor în condițiile în care creștin ortodoxia este un subiect predilect de dezbatere al unor gazetărași de rând (adică, din rândul lumii, lumea cea pe care vroia să i-o dea diavolul drept stăpânire Mântuitorului, dacă i s-ar fi închinat) și care vor cu orice preț să-și facă faimă și un titlu de glorie din a ataca cu sau fără motiv real instituția Bisericii și slujitorii acesteia.

E o mare provocare, e calea cea îngustă, să lupți cu mijloacele societății de consum, e o luptă grea din care puțini vor ieși victorioși.

Doamne ajută-ne!

Ortodoxia e prea preocupata spiritual ca sa isi iroseasca puterile in lupta cu inoirile sociale , politice , economice etc ; e prea orientata spre cele vesnice pentru a se razboi cu morile de vant ale lucrurilor trecatoare . Ea , Ortodoxia , inainte de toate e duhovniceasca si n-o ispiteste perspectiva de a deveni morala sociala sau o filozofie mai mult sau mai putin " liberatoare ", << Ortodoxia este Adevarul curat , nefalsificat de nici o mostenire istorica si neanjosit de nici o cucerire cu mijloace nevrednice de Hristos >>

[Marimira]

Părintele Dumitru Stăniloae despre conștiința ortodoxă ca dragoste de Adevăr

Ortodoxia – lumina curata a lui Hristos

(…) Singura Biserica ortodoxa nu s-a dedat la nici un fel de schimbare a adevarului revelat si cuprins in Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie. Noi avem pana azi crestinismul asa cum l-au avut Sfintii Parinti din sec. II-V. Toti teologii catolici, anglicani, protestanti recunosc aceasta, unii facand se intelege, chiar din aceasta o vina a Bisericii noastre, declarand-o falsificata, pietrificata in idei si forme haine, ca una care n-a dezvoltat adevarul crestin dupa cerintele fiecarui om. Prin urmare Biserica Ortodoxa n-a stirbit adevarul coborat de sus, n-a diluat vinul ceresc cu apa sfatoseniilor omenesti, n-a purces la zadarnicirea supremei actiuni a lui Dumnezeu, de-a readuce lumea la adevar.

Cine a purces pe calea schimbarilor dupa principiul adaptarii in spiritul timpului, trebuie sa schimbe continuu, o data ce si timpul se schimba fara incetare. Unde se poate ajunge, in felul acesta, ne-o arata protestantismul, care in multi din reprezentantii lui a ajuns pana dincolo de orice invatatura crestina fundamentala.

Daca toate aceste schimbari sunt omenesti, se intelege ca greu se va gasi una care sa poata pretinde cu succes o polarizare a intregului crestinism in jurul ei. Unitatea crestinismului diversificat in atatea forme amestecate cu adausurile ratiunii umane, in dezvoltarea ei istorica, nu se va putea realiza decat prin concentrarea tuturor in jurul adevarului divin nefalsificat de oameni, asa cum il aflam in primele veacuri crestine si cum e marturisit pana azi de Biserica ortodoxa. E punctul de vedere care s-a impus mai mult in constiinta teologica si crestina din toate tarile, pentru ca e cel mai just, cel mai rezonabil. intre oamenii care se cearta, pacea se poate restabili temeinic numai prin supunerea lor unui for care-i depaseste: lui Dumnezeu.

[Marimira]

Interesant este de altfel ca pasiunea aceasta pentru adevar, adica pentru Revelatiunea divina, in orice dezbatere cu privire la refacerea unitatii crestine, caracterizeaza in mod deosebit constiinta ortodoxa. Dintre toate ramurile crestine, ea singura a ramas totdeauna pe langa rolul de-a fi martora a adevarului, de a sta langa adevar. Se prezinta si azi ca si in trecut din partea altor confesiuni crestine fel de fel de considerente si de atractii prin care ar vrea sa se faca pe ele centre de polarizare a crestinismului. Se induc motive politice, culturale, organizatorice, se ridica in slavi persoane omenesti si scaune din care ar izvori binefaceri coplesitoare peste lume. De adevarul lui Hristos si de Hristos insusi nu vorbeste insa nici o alta ramura crestina. Cel putin in fata ortodoxiei nu poate vorbi nici una, fiindca se jeneaza. Singura Biserica “dreptei credinte”, a “dreptului adevar”, vorbeste numai de adevarul lui Hristos, numai de adevarul revelat, pentru ca numai ea il are, numai ea a ramas pe langa el, respingand ispitele lumesti si primind mucenicia veacurilor. Ortodoxia sta singura pe langa scaunul lui Hristos, pana la plinirea vremii, cand adevarul ei va trebui sa castige toata omenirea ce e dornica sa faca mai intai pana la capat experienta “creatiilor” sale.

In al doilea rand faptul ca ortodoxia reprezinta adevarul nefalsificat poate fi dovedit din scrutarea comparativa a ei cu oricare alta ramura crestina. Formele crestinismului apusean sunt treptele unei continue diluari a adevarului integral al Revelatiei. S-au tot facut acolo concesii patimilor omenesti, pana ce crestinismul a slabit atat de mult in autoritatea si densitatea lui de factor supraomenesc, incat le-a fost usor acestor patimi sa-l inlature aproape cu totul. Ortodoxia singura a ramas sa infrunte de pe pozitia deplinei intransigente aceste patimi, sa zugraveasca omului un ideal [ne]relativizat, sa sustina in sufletul acestuia constiinta ca ortodoxia e ceva intr-adevar de dincolo de lume si chiar daca el nu poate atinge idealul ce i-l zugraveste ea, totusi tinde tot mai sus, continuu nemultumit cu ceea ce a realizat. Idealul de om al credintei rasaritene nu e un ins care stie doar sa-si ascunda sub aparente de civilizatie prea exageratele porniri patimase. Acesta e propriu Apusului. Ortodoxia este radicala, ea cere absolutul. Cere dezradacinarea reala a patimilor. Nu un om “civilizat”, moderat in toate, atent la aparente cu semenii, ci un om transfigurat pana in adancuri, purificat total, un intransigent al sfinteniei reale, transparente, cere ortodoxia prin spiritul ei ascetic si prin pilda sfintilor ei. Ea cere mult, caci stie ca numai cerand mult, se poate obtine de la majoritate macar putin si se satisface setea religioasa a omului, care nu se impaca cu diluari din partea Bisericii (…)

Daca crestinismul apusean vrea sa renasca si sa-si recastige puterea pierduta acasa la el, trebuie sa se reidentifice complet cu ortodoxia, nu sa caute sa toarne si la noi apa oaselor lui imbatranite. Crestinismul apusean trebuie sa restabileasca pe Hristos in centrul constiintelor, inlaturand domnia omului...“

[cristiboss56]

În prealabil postat de Marimira

Părintele Dumitru Stăniloae despre conștiința ortodoxă ca dragoste de Adevăr

Ortodoxia – lumina curata a lui Hristos

(…) Singura Biserica ortodoxa nu s-a dedat la nici un fel de schimbare a adevarului revelat si cuprins in Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie. Noi avem pana azi crestinismul asa cum l-au avut Sfintii Parinti din sec. II-V. Toti teologii catolici, anglicani, protestanti recunosc aceasta, unii facand se intelege, chiar din aceasta o vina a Bisericii noastre, declarand-o falsificata, pietrificata in idei si forme haine, ca una care n-a dezvoltat adevarul crestin dupa cerintele fiecarui om. Prin urmare Biserica Ortodoxa n-a stirbit adevarul coborat de sus, n-a diluat vinul ceresc cu apa sfatoseniilor omenesti, n-a purces la zadarnicirea supremei actiuni a lui Dumnezeu, de-a readuce lumea la adevar.

Cine a purces pe calea schimbarilor dupa principiul adaptarii in spiritul timpului, trebuie sa schimbe continuu, o data ce si timpul se schimba fara incetare. Unde se poate ajunge, in felul acesta, ne-o arata protestantismul, care in multi din reprezentantii lui a ajuns pana dincolo de orice invatatura crestina fundamentala.

Daca toate aceste schimbari sunt omenesti, se intelege ca greu se va gasi una care sa poata pretinde cu succes o polarizare a intregului crestinism in jurul ei. Unitatea crestinismului diversificat in atatea forme amestecate cu adausurile ratiunii umane, in dezvoltarea ei istorica, nu se va putea realiza decat prin concentrarea tuturor in jurul adevarului divin nefalsificat de oameni, asa cum il aflam in primele veacuri crestine si cum e marturisit pana azi de Biserica ortodoxa. E punctul de vedere care s-a impus mai mult in constiinta teologica si crestina din toate tarile, pentru ca e cel mai just, cel mai rezonabil. intre oamenii care se cearta, pacea se poate restabili temeinic numai prin supunerea lor unui for care-i depaseste: lui Dumnezeu.

Ortodoxia se identifica cu insasi traditia apostolica , si orice ruptura in continuitatea cu traditia apostolica a fost considerata ca o compozitie sau ambandonare a Ortodoxiei , care poate sa ia fie forma unei erezii , fie forma unei confesiuni separate . In timp ce Ortodoxia isi justifica prin aceasta continuitate apostolica si patristica , celelalte biserici sau confesiuni , sunt , intr un fel sau altul , iesite dintr un act de separare , act in care ele si-au format traditia lor confesionala proprie . Cu adevarat , precum ai aratat in citatul dat mai sus , Biserica Ortodoxa nu s-a dedat la nici un fel de schimbare a Adevarului Relevat si cuprins in Sfanta Scriptura si Sfanta traditie !

[ALex alex]

Vai ce bine ai spus!Dar pe acest forum uneori abaterea de la traditia apostolica e considerata ortodoxie.Uite asa am patit eu la un topic despre hotararea Ierusalimului!in fapt eu aparam traditia apostolica si canonicitatea,si un oarecare .admirand arbitrariul catolic ma acuza pe mine de influente catolice.(cam in stilul ,,hotul striga hotul!'')Apoi au pus lacat pe topic ca sa nu pot raspunde!imi place ci\um zici mata,dar e teorie buna,dar prctica aici e calpa.sunt cativa aici cu principii ortodoxe corecte,dar in rest foarte multa heterodoxie !cred ca vpoi intra foarte rar pt ca nu are sens sa discuti asa.Am intrat pt ca mi-a placut ultimul raspuns!dar...e doar teorie:Eu as dori aplicativitate la cazuri concrete!