Mandrie sau marturisirea lui Hristos?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de anita

Eu cred ca biserica ortodoxa nu trebuie sa schimbe nimic in legatura cu postul.

Eu cred că biserica ar trebui să se adapteze în privinţa postului. Pe lîngă perioadele rînduite, ar trebui ca oamenilor să li se spună despre mîncarea chimicalizată şi otrăvită care se vinde pretutindeni. Ar trebui să se predice şi despre asta din cînd în cînd din faţa altarului. Dar mai întîi preoţii trebuie să conştientizeze acest fapt grav, că mîncarea şi apa sînt din ce în ce mai toxifiate, pline de Euri şi de substanţe dăunătoare trupului, minţii, deci şi sufletului pînă la urmă.

Pentru că ce rost are să mănînci în postul Paştilor salate şi roşii şi alte legume plasticate şi crescute artificial cu azot, cînd se poate face în loc mîncare din boabe de soia, năut, linte, fasole?

[anita]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Eu cred că biserica ar trebui să se adapteze în privinţa postului. Pe lîngă perioadele rînduite, ar trebui ca oamenilor să li se spună despre mîncarea chimicalizată şi otrăvită care se vinde pretutindeni. Ar trebui să se predice şi despre asta din cînd în cînd din faţa altarului. Dar mai întîi preoţii trebuie să conştientizeze acest fapt grav, că mîncarea şi apa sînt din ce în ce mai toxifiate, pline de Euri şi de substanţe dăunătoare trupului, minţii, deci şi sufletului pînă la urmă.

Pentru că ce rost are să mănînci în postul Paştilor salate şi roşii şi alte legume plasticate şi crescute artificial cu azot, cînd se poate face în loc mîncare din boabe de soia, năut, linte, fasole?

Dar sunt preoti care spun asta la predica,vorbesc si despre fenomenul declansarii dezastrelor naturale si alte pericole contemporane ,cipuri ,vaccinuri ,etc.
Eu nu cred ca un postitor mananca rosii si alte trufandale scumpe ,mai degraba acestea sunt cumparate de cei care nu postesc.

[vsovivi]

În prealabil postat de floricica

Vsovi, tu glumesti? nici macar in gluma nu as raspunde asa. Ne este rusine sa-L marturisim pe Hristos? Ne prefacem ca habar n-avem cine este "aia" numita Biserica? Ce fel de credinta e asta?
Sau tu crezi ca prin aceste raspunsuri dai dovada de smerenie?

Cum să gLumesc, păi de ce credeţi voi că e supărat? Pentru că se crede el victimă şi ca orice victimă căzută în groapa cu lei paralei, dă el lecţii cum cică a şi ieşit de acolo.

Eu vorbeam foarte serios, dar se pare că unii au impresia că ştiu ce este acela post şi ştiu ei unde şi cine este aceea biserica... Bine ar fi dacă aţi ştii dar din păcate sunteţi doar plini de superstiţii şi viclenii, nu ca viclenii ci ca naivii, ca puii de pui.

Deci nu e mai cinstit să recunoşti pe Adevărul în loc să te lauzi cu ale tale? Sau cum? Mie mi-e teamă... pentru El Zorab, calul crescut de nebuna.

[glykys]

Din topicul "Cum stim ca am tinut postul cu folos":


În prealabil postat de Mia Mia
In perioada postului crestinul care tine post este mai ispitit decat in restul zilelor? nu stiu parca mie asa mi se intampla parca... si pana la urma e bine sau nu sa zicem ca tinem post? sau deja cadem in pacatul mandriei?

glykys:


Iata un raspuns al parintelui Teofil Paraian la aceasta intrebare:
"- Se spune in Pateric ca la o adunare, unul dintre frati a zis: Eu nu mananc aceasta mancare, caci postesc. Parintele il cearta, zicandu-i: Mai bine nu posteai, decat sa te lauzi pentru fapta aceasta! Noi cand suntem in vreme de post si mergem la rude, daca ne pun pe masa bucate care nu sunt de post, ce sa facem?"
Par. Teofil: "SA SPUNETI CA POSTITI SI SA POSTEASCA SI EI! Draga, asta din Pateric, ca eu postesc, era o pravila a lui personala, nu randuiala bisericeasca. Eu, de exemplu, daca ma duc undeva unde nu se posteste si mi se pune o mancare de dulce in post, refuz mancarea de dulce! De ce? Pentru ca si omul care imi ofera trebuie sa posteasca! Acum exista o randuiala precisa, pe atunci nu existau randuieli precise, ca existau niste deprinderi ale unora si ale altora... Daca tu te duci intr-o adunare unde nu se posteste si tu vrei sa postesti intr-o chestiune particulara, e una, iar daca postesti pentru ca e randuiala Bisericii sa postesti, e alta. De exemplu, daca mergem la pomeni de inmormantare sau la parastas, daca e zi de miercuri, de vineri sau zi de post, eu nu mananc de dulce, ca oamenii baga de seama ce mananci. De altfel, eu nici acasa nu mananc de ducle in zi de post. Si atunci, de ce sa imi stric randuiala cand ma duc la o pomana? Le spun oamenilor: nu mananc, fiindca azi se mananca de post. Si atunci oamenii se orienteaza, eventual, iti dau altceva sa mananci, iar daca nu-ti dau, trece, te duci acasa si mananci ce poti manca. Asta este randuiala noastra de acum.

Deci sunt chestiuni care sunt precise si sunt chestiuni cu elasticitate, si nu e nicio greseala ca le spun oamenilor ca azi e post si trebuie sa postim, fiindca nu ma laud cu postul, ci vreau sa implinesc o randuiala pe care trebuie sa o implineasca si ei."


Acum... eu merg pe varianta asta si am si scris pe un anumit topic, in spiritul acestor cuvinte, ca bunicul meu, la 82 de ani, tine, poate pentru prima data in viata lui, intreg postul Pastilor, in ideea de a ii intari si de a-i incuraja pe unii ca se poate tine post, cu ajutorul lui Dumnezeu, chiar daca ai o anumita varsta si anumite boli - daca un batran de 82 de ani tine post (bine, a mai avut si vreo 3-4 zile cand a fost nevoit sa calce randuiala si a mancat de dulce), desi la drept vorbind, ar avea dezlegare sa nu tina de ce altii, mai tineri si mai zdraveni, sa nu poata? Cineva a inteles ca ma laud... Deci nu poti sa ii multumesti pe toti. Conteaza intentia cu care zici si cu care faci un anumit lucru. Daca spui ca tii post, pentru a ii atentiona si pe ceilalti sa tina, e bine, daca spui ca tii post pentru a le arata ca esti om credincios si ei nu sunt, nu e bine... __________________

[vsovivi]

În prealabil postat de Liviu33

Eu sunt de parere ca ar trebui schimbat ceva la post! Corect este fiecare sa tina cat poate si cat de aspru poate. Dar in iuresul zilelor noastre postul se tine tare greu. Cand trebuie sa plec mai multe zile deja e o problema. Nu e timp si mancarea de post presupune mai multa atentie la preparare! Postul ar trebui usurat si ar trebui pus accentul pe fapte bune, pe filantropie. Poate un post ca la romano-catolici ar fi mai usor tolerat, asa vad ca multi renunta! Postul e o lupta si trebuie sa ne luptam in primul rand cu noi insine, cu patimile, cu slabiciunile... dar cand petreci peste 10 ore la serviciu incepi sa vezi negru! Ca sa tii post trebuie sa fii linistit, sa nu fii tulburat sa-ti gasesti o stare de echilibru. Foarte dificil!

Păi e greu pentru că unii au făcut rânduiala bucatelor şi preparatelor de post, care fireşte că te satură şi sunt mai multe şi mai bune ca celelalte, dar şi mai scumpe... deci te apucă groaza vrând să fii ca ceilalţi ''creştini''.

Postul înseamnă nepăsare pentru toate grijile foamei, somnului, căldurii, frumuseţii hainelor de lux, apei nesfinţite şi sucurilor şi beuturilor dar mai ales trebuie renunţat la paste, la pâine şi la toate fructele şi zarzavaturile crescute de alţii, căci pot să fie înjurate sau blestemate...

Deci nimic mai simplu, în post nu mânci nimic, nu bei nimic, nu vezi, nu auzi, nu eşti curios de nicio întâlnire adulterină a ochilor, de nici o prietenie cu păcatul, de nicioînchipuire a mândriei, ci te laşi purşisimplu în mâna Domnului ca o păpuşe hotărâtă să rabde, să lase în grija lui Dumnezeu toată viaţa sa.

Nu ai voie însă să te răzbuni pe tine, nu ai voie să te lauzi, nu ai voie să o faci pentru a dobândi puteri ca şi fachirii sau cei ce se antrenează la probe de rezistenţă... nu! E simpla părăsire a grijilor gLumii pentru a putea să aibă Domnul grijă de tine, căci altfel tu eşti cu mintea la plimbare după tot felul de superstiţii ale fericirii.

Deci nimic şi niciogrijă până te apucă cu leşinuri şi ameţeli şi atunci haleşti nişte apă sfinţită sau anaforă... iar dacă începi să cazi de pe picioare, poţi să mănânci câte ceva: legume, fructe, gem, miere, nuci...

Cel mai rău lucru este de a te apuca în post să mănânci paste făinoase, pâine, apă, sucuri... chiar dacă sunt calde şi gustoase lasă-le căci trebuie să laşi să te hrănească Domnul cu Credinţă.

Nu te teme că nu păţeşti nimic, te apropii de moarte, te apucă ameţeala dar nu moare omul de la post, ci de frică şi de superstiţii căci apoi îndrăzneţul se supără şi şi-o face, se răzbună pe Dumnezeu.

Dacă ajungi în disperare, cere ajutorul şi lasă-te ajutat, şi chiar dacă ţi se dă ceva de mâncare tu nu refuza şi nu spune nimănui că posteşti ci prefă-te bolnav, dă-te slab de la natură, pune-ţi pe tine haine largi care să umple golul, şi fii vesel şi fericit şi nu te arăta nimănui că posteşti ca să iei plată de la Dumnezeu, căci doar aşa posteşti pentru El şi nu pentru oameni. Nu te smoli la chip ca să fi compătimit de cineva sau lăudat.

Deci nu te teme dacă nu mănânci nimic.

Eu am rezistat odată să nu mănânc nimic până seara... nici pâine să nu mănânc şi nici apă să nu beau. Dar uneori dinpăcate mă învinge pofta şi nu reuşesc să postesc nicimăcar o oră. Că dacă eşti cu gândul la bucătărie sau la fericirea mâncării gata, nu mai rezişti, sau dacă treci pe lângă covrigării sau gogoşerii sau tot felul de fornetti...

Dar sigur se poate să ţi post o zi întreagă... unii sigur rezistă şi muncesc cu spor în timpul ăsta, de exemplu sfinţi români mâncau doar anaforă şi beau apă sfinţită peste săptămână şi mâncau o singură dată Duminica, mâncare de post dezlegată şi unsă cu undelemn sfinţit, şi o duceau aşa întreaga lor viaţă fără să bage de seamă la trup ci la duh, muncind prin mănăstirea sau prin locurile pe unde vieţuiau... deci vezi idealul? Şi nu erau prea slabi ci îi ţinea Dumnezeu întru Credinţă sub Ascultare.

Dar postul înseamnă să nu mănânci nimic altceva decât pe Dumnezeu, deci poţi mânca oricând anaforă şi bea apă sfinţită... şi ai să vezi că Domnul abea după 40 de zile flămânzeşte... omul după 40 de minute... deci e o diferenţă ca de la Cer la Pământ, şi de aia cerem, precum în cer aşa şi pe pământ, adică să fim fără greşală... iar greşealele care dorim a ne fie iertate sunt mici neglijenţe, mici neajunsuri, pe când păcatele gLumii, alea sunt strigătoare la Cer şi alea sunt aducătoare de mari şi multe chinuri pentru creştin. Deci e din milă pentru om ca să nu fie el dat pierzării.

Trebuie practic să uiţi să te mai uiţi îndărăt. O iei după Domnul, pe urmele Sale şi mergi aşa fără nicio grijă. Acolo unde o să ajungă El vei fi şi tu şi e bine. Dar dacă tu duci dorul gLumei unde te visai şi te distrai de minune... degeba o să tot mergi căci gândul şi inima ta va fi la averea lăsată.

În prealabil postat de ana ana

Bun gasit tuturor! de multe ori poate vi s-a intamplat si voua sa fiti intrebati: "tii post?" sau "mergi regulat la Biserica?"...

Tinand cont de faptul ca a tine post inseamna in primul rand a ascunde acest lucru,nu a te lauda si a fi smerit, ce atitudine credeti ca ar trebui sa avem in momentul in care vom raspunde "da am tinut post sau am tinut tot postul"?

Sau daca vine cineva in vizita la noi acasa si pe noptiera de langa pat avem un teanc de carti de rugaciuni credeti ca ar fi bine sa la ascundem sau sa le lasam la locul lor?


De multe ori suntem pusi in situatii destul de delicate si trebuie sa ne gandim foarte bine inainte de a da un raspuns sau de a face orice fel de gest, in primul rand pentru a nu cadea in pacatul mandriei dar nici al minciunii!
Ar trebui sa spunem clar si raspicat: "DA citesc rugaciuni, merg la Biserica, postesc etc.!!! " , sau sa incercam sa ne ascundem ca suntem crestini si il marturisim pe Hristos?

Voi cum ati raspunde si cum ati proceda in astfel de situatii?

Daraga Ana, cand sunt intebata daca tin post, am, asa, un sentiment ciudat. ma pune pe ganduri intrebarea..."oare chiar tin post? ma intreb eu in sinea mea. la prima vedere as putea raspunde ca DA, pt ca nu mananc mancaruri de dulce in zilelede de post randuite de Biserica. Dar se stie ca postul e mult mai mult decat restrictie la mancare. Astfel incat nu pot afirma cu tarie ca tin post corect in toate, si raspund asa, mai...moale: "incerc si eu... cum pot"... dar imi recunosc fara ezitare intentia. Chiar cand sunt invitata undeva si se serveste mancare de dulce sau bautura nu ma rusinez si refuz politicos: "multumesc, nu servesc pt ca in aceasta perioada / zi tin post"... asta este, si zica cine ce o vrea.
Ei da, la mine se vad in biblioteca cartile religioase, sau cele pe care le am la citit langa veioza, pe masuta, se vede micul loc unde-mi fac rugaciunile, cu candela si cartea de rugaciuni... la inceput i-am cam "smintit" pe musafirii mei, dar s-au obisnuit. Am fost privita cam ciudat la inceput insa acum totul s-a lamurit. S-au adaptat musafirii la noul meu fel de a fi si nu eu la al lor. Nu mi-e rusine, nu ma dau mare, ci ma port firesc. Cand sunt intrebata, marturisesc cu dragoste credinta mea, fara frica sau complexe, n-am de ce... sunt, de fapt, mandra ca sunt ortodoxa si vreau sa "cresc" in credinta.
Nu exista situatii in care sa trebuiasca sa ne ascundem credinta, sau sa ezitam. Si daca totusi se ivesc astfel de situatii SA NU NE ASCUNDEM CREDINTA NOASTRA DREPMARITOARE!
S-O MARTURISIM FARA TEAMA!

[glykys]

Acuma sa ma iertati, dar sunt si cate unii care chiar vor sa se laude cu postul lor. Mie nu imi miroase deloc a bine cand vad babute care vin la masa, in biserica, chiar in manastire si daca primesc pomana in zi de post, intreaba cu atata fandoseala: "Dar e de post? Ca azi se mananca post!" Ca si cum respectivul care da de pomana in biserica nu ar sti si el ca e zi de post! Nu mi s-a intamplat mie personal, dar am auzit. Mi se pare o mare jignire la adresa persoanei respective. Daca ti-e frica sa nu te "spurci", nu mai vii la masa, sa primesti de pomana alimente care poate or fi de dulce.

Am fost insa si in situatia cealalta, sa primesc ceva de dulce in zi de post si nu mi-am dat seama si am mancat, dar asta nu mi s-a parut o tragedie, pentru ca am fost de buna credinta si am crezut ca e de post. Tot asa cum am vazut in postul mare, langa mine, o coliva sofisticata, care avea pe ea niste fondante care clar nu erau de post. Ce era sa ii zic respectivei: cucoana, vezi ca e pacat mare, ca ai facut coliva de dulce in post?! Bine ca nu s-a gasit vreo baba care sa ii faca in ciuda. Sunt sigura ca acei copii care au mancat din ea nu tineau post si s-au bucurat foarte tare.

[vsovivi]

Asta e problema, că omul se laudă şi se arată la oameni că posteşte... E ca şi cum ţi-ai etala puterile dobândite sau vrednicia sau faptele bune... la copiii naivi la minte se înţelege, dar la copiii la inimă şi şerpi la minte, asta e o batjocură faţă de Dumnezeu.

Că din lene, omului nu-i pasă şi se scoate la înaintare cu scuza: va folosi aproapelui, va fi pildă... mărturisirea mea...

Păi mărturisirea mea trebuie să fie nemărturisirea cu niciunchip a mândriei! Deci dacă cineva a auzit sau a văzut că ţii post, chiar casnici fiind, e o tragedie, căci astfel rând pe rând omul îşi etalează toate roadele, şi în loc de mană ascunsă devin momeli pentru copiii nevinovaţi.

Deci încearcă să faci să ştie numai Domnul că tu posteşti şi te rogi... şi cu cât binele făcut de tine este mai ascuns, mai uitat, mai nepomenit, cu atât răul va trebui să şadă el afară, acolo unde este întunericul cel mai dinafară şi scârnirea dinţilor.

A mărturisi pe Domnul nu se face aşa simplu cum crede omul, ci ruşinarea de Dumnezeu este tocmai că le faci pe toate doar ca să fii lăudat şi apreciat de oameni, căci dacă le-ai face pentru Dumnezeu, din iubire, atunci te-ar mustra ea şi ai înţelege că nu-L poţi păcăli şi înşela cu oamenii, căci este un Dumnezeu zelos şi ar vrea numai Lui să-i laşi plăcerea de a te vedea plin de râvnă. Omul de lângă tine să nu ştie, şi nici tu să nu ştii dacă e posibil.

E greu, practic un aşa creştin trebuie să fii încât pe dinafară să pari un păgân rău şi cumplit îiar înlăuntru să fii un sfânt milos şi mititel, şi locuind Dumnezeu în tine, nimeni să nu ştie de unde vine binecuvântarea peste sat.

Cine poate? Omul e lăudăros şi fricos... şi amândouă astea te fac să-L ''mărturiseşti'' pe Iisus înaintea oamenilor.

Adevărata mărturisire nu se face din buze, din haine, din fapte spre a fi văzute sau din texte scrise spre a fi citite... dar când vom pricepe? Sper ca mai înainte de sfârşit să pricep şi eu.

[anita]

In zilele noastre cand multi nu mai vor sa stie de Dumnezeu a spune ca postesti inseamna a-ti afisa habotnicia ,nicidecum a te lauda.
Postul trebuie tinut ca sa ne intarim in lupta cu patimile si de ce sa nu recunoastem eu vad postul ca o victorie asupra vrajmasului (i-ai aratat ca tinanad post ai biruit ispitele si capcanele pe care ti le intinde).
E destul ca de multe ori facem pacate cu vorba sau gandul ,macar acest post de bucate ,sa incercam sa il tinem ,pentru ca nimeni nu stie daca poate sa il duca pana in ultima zi.

În prealabil postat de glykys

Acuma sa ma iertati, dar sunt si cate unii care chiar vor sa se laude cu postul lor. Mie nu imi miroase deloc a bine cand vad babute care vin la masa, in biserica, chiar in manastire si daca primesc pomana in zi de post, intreaba cu atata fandoseala: "Dar e de post? Ca azi se mananca post!" Ca si cum respectivul care da de pomana in biserica nu ar sti si el ca e zi de post! Nu mi s-a intamplat mie personal, dar am auzit. Mi se pare o mare jignire la adresa persoanei respective. Daca ti-e frica sa nu te "spurci", nu mai vii la masa, sa primesti de pomana alimente care poate or fi de dulce.

Am fost insa si in situatia cealalta, sa primesc ceva de dulce in zi de post si nu mi-am dat seama si am mancat, dar asta nu mi s-a parut o tragedie, pentru ca am fost de buna credinta si am crezut ca e de post. Tot asa cum am vazut in postul mare, langa mine, o coliva sofisticata, care avea pe ea niste fondante care clar nu erau de post. Ce era sa ii zic respectivei: cucoana, vezi ca e pacat mare, ca ai facut coliva de dulce in post?! Bine ca nu s-a gasit vreo baba care sa ii faca in ciuda. Sunt sigura ca acei copii care au mancat din ea nu tineau post si s-au bucurat foarte tare.

Asa este, ai dreptate. Multe babute si nu numai, intreba de e sau nu de post mancarea primita... dar, doar intreaba si ele... saracutele, unele-s chiar pisaloage si par fandosite si nesuferite dar noi ar trebui sa le raspundem frumos "da, maicuta, sunt de post, manaca cu incredere si da slava Domnului pt bucate". Unele zic din evlavie, poate, dar au ele tonul mai...special. Trebuie sa avem intelegere pt neputintele unora... ca sunt mai mandri, fandositi sau atoatestiutori trebuie sa-i iubim asa si sa ne gandim ca nici noi nu suntem perfecti. Avem si noi mandriile noastre, hachitele noastre. Sa nu-i judecam sau daca o facem in sinea noastra, sa ne cerem iertare de la Domnul pt slabiciune.
Si cat priveste coliva, fiecare vrem sa o dichisim cat mai frumos si mai gustos, din dragostea si placerea cu care facem jertfa... Uneori eu imi zic: Doamne, nu ca-i faina coliva? Uite Doamne al meu ce frumoasa si gustoasa este, iti place? vorbesc, asa, cu Dumnezeu... eu cu El. Nu-mi raspunde insa bucuria mea este confirmarea Lui
Sa ma iertati!
Iertati-ma!