Poti sa ai o masina scumpa ?

[LapetiteMoc]

Cand te simti umimlit printre straini parca suporti mai usor decat printre cei din breasla care si-au "achizionat" imagine. Si pietre de-as manca in Franta, tot nu m-as intoarce - inca - in Romania. Coruptia, nepotismul, ignoranta te inving !

[anna21]

Nu e vorba doar de bani.
Cand eram gravida in 9 luni cu copilul in Romania, luam tramvaiul 2 statii pana la mama (aveam masina dar nu mai puteam conduce din cauza durerilor).
Niciodata nu am stat pe scaun in tramvai.. apropo de nivel de civilizatie.

Cand am fost gravida in strainatate, se repezeau necunoscuti sa-mi deschida usa in fata, sa-mi duca punga cu cumparaturi, sa ma lase in fata la coada la casa etc. In plus lume necunoscuta te felicita pe strada pt sarcina si te intreaba de sanatate.
Cand eram gravida in Romania, purtam un palton lung pana la pamant, vechi, luat de la maica-mea. Si abia mergeam balanganit. Cati idioti obsedati mi-au spus porcarii pe strada! Habar nu aveti cat de bolnavi sunt barbatii in tara! (femeile stiu). Asta apropo de femeile care ispitesc prin imbracaminte.
In strainatate nu mi s-a intamplat sa intalnesc o privire necuviincioasa!
Si nu ma refer doar la Sua, ca am calatorit destul.
Sentimentul de siguranta pe care-l am in alta tara nu l-am avut in Romania.

[Mihnea Dragomir]

Cred că nu e un secret pentru nimeni faptul că ţara noastră e o ţară bolnavă. E adevărat că lumea întreagă e bolnavă, dar ţara noastră e chiar mai bolnavă decât lumea, suferind mai mult nu numai în intensitate, ci şi de boli specifice. Asta nu înseamnă să nu o iubim aşa cum e şi nici nu înseamnă să ne lăsăm pradă spiritului de demisie. Credinţa care îl schimbă pe un om, poate schimba şi o ţară. Să fim, deci, buni creştini, să răspundem la chemarea Domnului de a fi sarea pământului şi lumina lumii.

Am rămas mirat cu cât de puţin se mulţumea Isus. Împăratul Împăraţilor obişnuia să mănânce pâine, peşte şi faguri de miere. Înaintemergătorul Lui se limita la ceea ce îi oferea deşertul. Frugal şi modest. Gradul de civilizaţie îl putem deduce din multe locuri din Biblie: "Învăţătorule, mulţimile Te împresoară şi Te înghiontesc şi Tu întrebi "cine M-a atins" ?" Se urcau în copaci, să Îl vadă mai bine. Vameşii (adică agenţii fiscali) erau priviţi ca nişte hoţi. Mari mulţimi de idioţi se îngesuiau în zi de sărbătoare să se desfete văzând o execuţie sub tortură şi strigau "Răstigniţi-L, răstigiţi-L !" Aşa înţelegeau ei o petrecere faină. Curtea a ceea ce era pe atunci "Catedrala Mântuirii Neamului" era plină de oi, capre, păsări şi gheşeftari care le vindeau, precum şi cumpărători care sperau să îşi cumpere favorurile Celui care a spus: "milă voiesc, nu jertfă !". Şi totuşi, în această atmosferă îmbâcsită de praf, sudoare, bube şi de mizerie umană în general, în această faună plină de hoţi, prostituate şi, din când în când, de vreun fariseu care se credea deasupra celorlalţi, suntem martorii unor scene de mare solidaritate umană şi, în fond, de credinţă: un schilod care nu putea umbla e transportat de ai lui pe targă. O femeie bogată îşi donează cel mai de preţ parfum şi pune casa la dispoziţia Dulgherului şi ucenicilor Lui. Un ofiţer vine pentru o slugă de-a lui, care era bolnav. O femeie îi oferă apă unui Necunoscut însetat. Un fost lepros, din recunoştinţă, oferă masa de Paşti lui Isus şi celor cu El.

Prea mult, nu am evoluat. Dar nici involuat. Grâu şi neghină, aşa a fost mereu. Şi aşa va fi, până la Seceriş.

[anna21]

Foarte frumos ai scris.

Dar eu chiar cred ca in trecut oamenii erau mai buni. Poate ca necivilizati, necizelati.. Dar mai buni.

Revenind la dragostea de tara, se stie ca nu este reciproca.
Nu am dorit nicicand sa emigram.
Dar cand au inceput sa ni se inchida usile in nas, nu am prea avut incotro.
Si nu numai de la straini am primit suturi, ci si de la apropiati.. Asa ca intr-adevar legaturile s-au rupt singure.

Si faptul fenomenal a fost ca nu am ales.
Tot amanam plecarea asteptand sa gasim o solutie, dar optiunile cadeau una dupa alta. Nici macar orasul in care am plecat (locul de munca al sotului) nu l-am ales! Sotul nu vroia acest oras. Dar aici am ajuns.
Ca si cum toate usile se inchid in jur si esti fortat sa inaintezi pe un culoar ingust, fara a sti unde ajungi. Asa a fost plecarea noastra.

Si alti oameni pe care-i cunosc la fel au patit.
Si sora mea, am mai povestit poate, a cautat ANI loc de munca degeaba.
A primit oferta prima data cand a trimis cv in strainatate. Au sunat-o aceia sa o cheme la interviu si ea s-a speriat si a spus aiurea "nu am bani pt bilet de avion". I-au platit ei biletul si au angajat-o (in domeniul ei de specializare, in tara se pare ca nu era destul de buna!)
Cat este sansa? Cat este alegere?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de anna21

Cat este sansa? Cat este alegere?

Dumnezeu ne cheamă acolo unde El are nevoie de noi. Eu am păţit exact invers. Eram proaspăt căsătorit şi stagiar, soţia era şi este colegă cu mine, amândoi suntem doctori. Am susţinut tot felul de examene grele ca să ne luăm licenţă de liberă practică în SUA. Ne-a costat cam 8 000 de dolari. Cum nu aveam asemenea sumă, ne-am vândut apartamentul şi ne-am mutat la tata. A încercat el să ne spună "Măi copii, prea vă arucaţi cu capul înainte !" dar noi, nimic: America şi America. Cu licenţa în acelaşi buzunar în care fuseseră 8 000 de dolari, m-am dus în America să mă angajez rezident la vreun spital. Am stat acolo 4 luni, umblând prin diferite state şi aplicând la 120 de spitale. Tot ce mi s-a oferit a fost o poziţie de research assistant (adică laborant, pe româneşte) la un spital din New York. Şi aia, cu pile. Salariul oferit era de 1 000 de dolari net, bani cu care aş fi mâncat aceiaşi cartofi prăjiţi pe care îi mâncam şi în Ro. M-am întors în Ro cu sentimentul pe care l-au avut turcii întorşi de la Plevna. M-am angajat imediat, apoi am intrat şi în rezidenţiat, în Ro. Acuma, am o casă mai frumoasă cu mult decât apartamentul pe care l-am schimbat pe o hârtie. Rău nu îmi pare: dacă nu aş fi făcut-o, aş fi crezut că cine ştie ce am pierdut.

[anna21]

Si noi suntem uneori nedumeriti si ne intrebam daca aceasta era decizia cea mai buna. Ca omul are tendinta de a intari deciziile luate prin argumente ulterioare.
Nu vad insa ce altceva puteam face.

Acum cand privim inapoi, mai aflam de colegi ai sotului care au devenit alcoolici sau au murit de ciroza.. Sotul se gandeste ca ar fi putut fi el in locul aceluia. Ca toti au pornit la fel, cu aceleasi sperante, toti au avut planuri similare de a trai frumos, decent, de a face bine meseria, de a face o diferenta in viata altora...
Dar cand te sufoca mizeriile si frustrarile nu stii cum te schimba si cum cazi sub povara unei patimi.

[guardian knight]

Nu cred ca in Romania,mori de foame daca muncesti !
Chiar daca esti sarac lipit, si parintii nu ti-au lasat nimica, tot tre sa mai ai o casa pe la tara, sau un apartament pe care poti sa-l vinzi si sa te muti la tara ,
unde poti sa-ti faci o gospodarie si chiar o mica ferma daca esti destoinic !

Din pacate avem o populatie bagata de ceausescu in blocuri,si care asteapta pomana, obisnuita sa leneveasca la televizor !
populatia din blocuri ai marele bai al tarii !

in perioada interbelica, taranul era taran, oraseanul orasean, categorii sociale care-si vedeau de treaba in mediul lor,si eram granarul europei !!!
acuma importam 70 % din alimente,pentru ca la tara nu mai e cine sa le produca !

sunt de vina si regimurile politice,care au neglijat complet satul romanesc !

[dobrin7m]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Cred că nu e un secret pentru nimeni faptul că ţara noastră e o ţară bolnavă. E adevărat că lumea întreagă e bolnavă, dar ţara noastră e chiar mai bolnavă decât lumea, suferind mai mult nu numai în intensitate, ci şi de boli specifice. Asta nu înseamnă să nu o iubim aşa cum e şi nici nu înseamnă să ne lăsăm pradă spiritului de demisie. Credinţa care îl schimbă pe un om, poate schimba şi o ţară. Să fim, deci, buni creştini, să răspundem la chemarea Domnului de a fi sarea pământului şi lumina lumii.

Am rămas mirat cu cât de puţin se mulţumea Isus. Împăratul Împăraţilor obişnuia să mănânce pâine, peşte şi faguri de miere. Înaintemergătorul Lui se limita la ceea ce îi oferea deşertul. Frugal şi modest. Gradul de civilizaţie îl putem deduce din multe locuri din Biblie: "Învăţătorule, mulţimile Te împresoară şi Te înghiontesc şi Tu întrebi "cine M-a atins" ?" Se urcau în copaci, să Îl vadă mai bine. Vameşii (adică agenţii fiscali) erau priviţi ca nişte hoţi. Mari mulţimi de idioţi se îngesuiau în zi de sărbătoare să se desfete văzând o execuţie sub tortură şi strigau "Răstigniţi-L, răstigiţi-L !" Aşa înţelegeau ei o petrecere faină. Curtea a ceea ce era pe atunci "Catedrala Mântuirii Neamului" era plină de oi, capre, păsări şi gheşeftari care le vindeau, precum şi cumpărători care sperau să îşi cumpere favorurile Celui care a spus: "milă voiesc, nu jertfă !". Şi totuşi, în această atmosferă îmbâcsită de praf, sudoare, bube şi de mizerie umană în general, în această faună plină de hoţi, prostituate şi, din când în când, de vreun fariseu care se credea deasupra celorlalţi, suntem martorii unor scene de mare solidaritate umană şi, în fond, de credinţă: un schilod care nu putea umbla e transportat de ai lui pe targă. O femeie bogată îşi donează cel mai de preţ parfum şi pune casa la dispoziţia Dulgherului şi ucenicilor Lui. Un ofiţer vine pentru o slugă de-a lui, care era bolnav. O femeie îi oferă apă unui Necunoscut însetat. Un fost lepros, din recunoştinţă, oferă masa de Paşti lui Isus şi celor cu El.

Prea mult, nu am evoluat. Dar nici involuat. Grâu şi neghină, aşa a fost mereu. Şi aşa va fi, până la Seceriş.

Foarte frumos Domnule Mihnea.
Iisus ne-a invatat sa ne multumim cu putin, astazi in lumea moderna si evoluata, cu strictul necesar ar trebui sa ne multumim, si prisosul sa il dam saracilor, dar noi nu ne multumim nici cu mult.