Mitropolitul Nicolae Corneanu pensionat?

[MariS_]

Eu am fost subiectul unui fapt asemanator celui al mitropolitului Corneanu. M-am ocupat de inmormantarea unei batrane catolice, nu din mila ci ca datorie, datorie a parintilor mei de fapt, dar am preluat-o eu, si am fost si la Biserica catolica unde am participat la slujba. La sfarsitul ei, cum toata lumea se indrepta spre preot, ca sa nu fac nota discordanta, m-am incolonat si eu si am luat ostie. Daca m-ar fi intrebat, dupa aceea, cineva daca m-am impartasit as fi spus ca nu, pentru ca nu consideram impartasire, nici nu eram pregatit, nici nu intentionasem asa ceva, pur si simplu am participat la un ritual, luat de valul celorlalti, din stinghereala de a nu face nota discordanta. Iar daca ar fi insistat si m-ar fi intrebat daca imi pare rau de ce-am facut as fi raspuns la fel ca mitropolitul, ca nu. Si as fi fost sincer in toate raspunsurile. Sigur, corectii m-ar fi infierat si probabil m-ar fi "caterisit" (ex-comunicat, de fapt). Sau poate ca o vor face acum.
Acuma, despre mitropolitul Corneanu eu nu am decat cuvinte frumoase. A avut curajul si sinceritatea sa recunoasca legatura cu fosta securitate. Si-a cerut iertare si se pare ca a fost printre foarte, foarte putinii ierarhi care au recunoscut si si-au cerut iertare. Un om mai bland ca el nu mi-a fost dat sa cunosc, e blandetea intruchipata. Si bunatatea intruchipata. Un chip luminos cum prea putin am vazut printre ierahii nostrii, care emana iubire si pace.
Har, smerenie si jertfa de sine.