Ce parere aveti de tinerii care fac urmatoarele....

[heaven]

În prealabil postat de victortiti89

1)se saruta in public,uneori fara sa le pese de ce cred ceilalti? 2)Isi pun pe status sau retelele de socializare poze ostentative alaturi de iubitele/iubitii lor,si se lauda celor ce le citesc,cat de fericiti sunt?

Ca sunt niste tineri normali care isi traiesc adolescenta...dumneavoastra ce parere aveti?

[Ioana-Andreea]

1)lipsa de educatie.
2)nu mi se pare ceva rau.

[AlinB]

Sa ne preocupe mai putin ce fac altii si sa ne preocupe mai mult ce facem noi.

Cei care se grabesc sa-i judece pe altii ajung mai devreme sau mai tarziu sa faca aceleasi lucruri ca si ei.

[glykys]

În prealabil postat de AlinB

Sa ne preocupe mai putin ce fac altii si sa ne preocupe mai mult ce facem noi.

Cei care se grabesc sa-i judece pe altii ajung mai devreme sau mai tarziu sa faca aceleasi lucruri ca si ei.

Asa e! :) In curand, nu o sa ne mai intrebe ce sa le raspunda celor care nu ii suporta cainele, ci celor care nu suporta sa il vada sarutandu-se cu prietena lui! :)

[I.Calin]

Adolescenți fără simțul ridicolului, la fel ca toți cei crescuți după șabloane hollywoodiene, din păcate, de multe ori, cu părinți asemeni lor pentru care e firesc să fie chemați de proprii copii pe nume și nu cu apelativele de tată ori mamă (unii tați sunt Nelu și Vasile pentru progenituri nu tati și mai apoi ne mirăm de incesturi, dar psihologic e OK).

Și evident lipsa de educație și influența nefastă a tuturor specimenelor psihosocioloparde specialiste în psihologie și asistență socială din educație, care niciodată nu o să privească cu ochi răi manifestări nepotrivite unei ființe umane din secolul XX. Dar psihologic e OK, e vârsta, bat-o vina...

[glykys]

În prealabil postat de I.Calin

Adolescenți fără simțul ridicolului, la fel ca toți cei crescuți după șabloane hollywoodiene, din păcate, de multe ori, cu părinți asemeni lor pentru care e firesc să fie chemați de proprii copii pe nume și nu cu apelativele de tată ori mamă (unii tați sunt Nelu și Vasile pentru progenituri nu tati și mai apoi ne mirăm de incesturi, dar psihologic e OK).

Și evident lipsa de educație și influența nefastă a tuturor specimenelor psihosocioloparde specialiste în psihologie și asistență socială din educație, care niciodată nu o să privească cu ochi răi manifestări nepotrivite unei ființe umane din secolul XX. Dar psihologic e OK, e vârsta, bat-o vina...

Eu totusi il fericesc ca la 21 de ani nu are probleme existentiale mai adanci... sa nu fim, totusi, rai. Toti avem nevoie de intelegere, de afectiune si de comunicare. Unii mai mult, altii mai putin.

În prealabil postat de glykys

Eu totusi il fericesc ca la 21 de ani nu are probleme existentiale mai adanci...

:)):))
Draguta remarca!

[I.Calin]

În prealabil postat de glykys

Eu totusi il fericesc ca la 21 de ani nu are probleme existentiale mai adanci... sa nu fim, totusi, rai. Toti avem nevoie de intelegere, de afectiune si de comunicare. Unii mai mult, altii mai putin.

Nu sunt chiar deloc rău și-mi pare rău că par astfel, cu atât mai mult cu cât și eu am fost adolescent. Și îi înțeleg foarte bine (cred asta, vreau, nu vreau, îmi trec vremea zi de zi printre ei)... Cât despre probleme existențiale mai adânci tare mi-e teamă că unele apar tocmai pe fondul ăsta de iubire, afecțiune ... fizică și comunicare... tactilă. Și culminează, uneori, cu sinuciderea, dar cred că am mers prea departe deja.

Eu nu-i fericesc, se preafericesc ei înșiși...

P.S. Oricum, afecțiunea exprimată public e doar mascaradă și bravură ("vedeți, am și eu pe cine strânge în brațe", asta ca să nu spun mai mult).

[Yasmina]

Remarc cum forumul acesta se transforma incet intr-o cafenea virtuala de lifestyle,bagatele,vrute si nevrute.
Noroc cu articolele de pe crestinortodox.ro si cu existenta unor useri care inca posteaza subiecte folositoare.

[heaven]

În prealabil postat de I.Calin

Nu sunt chiar deloc rău și-mi pare rău că par astfel, cu atât mai mult cu cât și eu am fost adolescent. Și îi înțeleg foarte bine (cred asta, vreau, nu vreau, îmi trec vremea zi de zi printre ei)... Cât despre probleme existențiale mai adânci tare mi-e teamă că unele apar tocmai pe fondul ăsta de iubire, afecțiune ... fizică și comunicare... tactilă. Și culminează, uneori, cu sinuciderea, dar cred că am mers prea departe deja.

Eu nu-i fericesc, se preafericesc ei înșiși...

P.S. Oricum, afecțiunea exprimată public e doar mascaradă și bravură ("vedeți, am și eu pe cine strânge în brațe", asta ca să nu spun mai mult).

Si ce anume intelegi la ei?Sinuciderea e cauzata de intimitate?Dar cum iti explici asta,ca m-ai facut curioasa...
PS:Si cum se manifesta afectiunea sincera,autentica?Exista vreo locatie anume,vreun cadru in care s-o desfasuram ca sa nu parem bufoni?
Scuze ca pun atatea intrebari,dar sunt o fire curioasa si caut sa inteleg ce mi se transmite in general...