deznadejde si disperare

În prealabil postat de ilinca20

m-am exprimat intr-un mod, care poate a dat curs interpretarilor.

Ne exprimam cum putem, fiecare si uneori ne dam seama ce impact au cuvintele noastre.
Prin ele mangaiem un om, prin ele il ranim.
Dar la fel e si inlauntrul nostru. Asa cum ne exprimam in afara si in ganduri, asa e si starea sufletului nostru. Uneori, cand am o dispozitie jucausa, ludica, imi imaginez ca inlauntrul meu e un copil care trage cu urechea la camera in care vorbesc "oamenii mari"... Multe aude ... Cand aude vorbe rele, aspre, dusmanoase - el e speriat si ranit. Cand aude vorbe blande se simte si el mangaiat. Cand aude intelepciunea, creste si el in intelepciune.
Asa e de important pentru adancul din noi cum si ce vorbim in afara si in minte.
De aceea, eu unul, ma straduiesc sa ii ofer "copilului care trage cu urechea la cei mari" ganduri si vorbe bune, lecturi folositoare, rugaciune, cantec ingeresc...
Spor in lucrarea ta, Ilinca, Domnul cu tine.

PS. Imi pare ca a zis foarte bine Guardian... Spune mai explicit, macar o parte din situatia concreta. Sunt multi care citesc aici si care te pot sprijini daca afla mai detaliat despre ce situatii de viata e vorba. Un exemplu mic, ceva concret din multe ale vietii tale pe acolo. Nu cred ca spionii te vor para la parinti... Sau incearca pe privat, unul sau altul dintre forumisti ar putea sa vorbeasca cu tine despre detalii pe care spui ca te temi sa le postezi, ca sa nu ii necajesti pe ai tai.