Despre bioterapie

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Consideratii de drept canonic

Canonul apostolic 46
Episcopul ori presbiterul dacă va admite botezul sau jertfa ereticilor, poruncim să se caterisească. Căci ce părtăsie are Hristos cu Veliar; iar ce parte are credinciosul cu necredinciosul.
După învătătura Bisericii oricare eretic este în afară de Biserică, iar afară de Biserică nu poate fi adevărat botez creştin nici adevărată jertfă euharistică, precum nici o altă adevărată sfîntă taină. Această învătătură a Bisericii se expune de canonul apostolic prezent cu referire la Sfînta Scriptură, care nu permite nici un fel de comuniune între cel ce mărturiseste credinta ortodoxă si cele ce învată împotriva credintei ortodoxe după cum citim si în Constitutiunile Apostolice (IV, 15) si tot astfel învată si părintii si învătătorii bisericeşti începînd de la întemeierea Bisericii. Prin urmare ereticii nu au botez adevărat sau altă functiune preotească adevărată si episcopul sau prezbiterul ortodox care recunoaste de corect botezul săvîrsit de preoti eretici sau altă functiune preotească, acel episcop sau prezbiter, după canonul acesta, este a se caterisii din tagma preotească, deoarece prin aceasta arată, sau că nu cunoaste esenta credintei sale, sau că însusi înclină spre eres si cert este că în ambele cazuri este nevrednic de chemarea preotească.

Consideratii dogmatice

Una din dogmele centrale ale Bisericii este unitatea acesteia. Temelia acestei unităti este regasită în al IX-lea paragraf al simbolului de credintă: "Cred întru una, sfîntă, sobornicească si apostolească Biserică".

Această dogmă se bazează si pe cuvintele scripturistice: "Pe această piatră voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui" (Mt. 16,18). Din aceste cuvinte reiese clar că Iisus Hristos întemeiază o singură Biserică si de aceea o aminteste la singular. Sfîntul Apostol Pavel vorbeste astfel despre Mîntuitorul Iisus Hristos: "El este capul trupului, al Bisericii." (I Col. 1,18), "Care (Biserica) este trupul Lui, plinirea Celui ce plineste toate întru toti" (Efeseni 1,23) si iarăsi:
"Caci nimeni vreodată nu si-a urît trupul său, ci fiecare îl hrăneste si îl incălzeşte, precum si .Hristos Biserica." (Efeseni 5,29).
Granitele Bisericii lui Hristos sunt caracterizate prin două conditii esentiale:
a. credinta adevărată; b. unitatea euharistică (liturgică,).
Sfîntul Maxim Mărturisitorul vorbeste astfel despre dreapta credintă
"Mîntuitorul si-a numit Biserica Sa sobornicească, dreptmăritoare."
Despre unitatea euharistică, Sfîntul Ciprian al Cartaginei scrie următoarele:
"Trebuie să stii că episcopul este în Biserică si Biserica în episcop, iar cel care nu este în comuniune (euharistică) cu episcopul, acela nici nu este în Biserică si se însală cei care nu sunt împăcati cu ierarhia instituită de Dumnezeu avînd nădejdea să-si găsească unitatea (liturgică) pierdută, aflînd-o la cei rătăciti. Cînd de fapt Biserica este una, sobornicească si nedespărţibilă si peste toate unită si întărită prin comuniunea (euharistică) a ierarhilor."

De aici rezultă dar că unitatea de credintă si liturgică a episcopilor formează Biserica adevărată a lui Hristos.

Prin Sfînta Impărtăsanie, fiecare om se uneste cu trupul mistic al lui Hristos iar această unire constituie Biserica lui Hristos al cărei cap este Mîntuitorul Însusi ("Ca o pîine, un trup suntem cei multi, caci toti ne impărtăsim dintr-o pîine." - I Cor. 10,17; "Pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui si din oasele Lui" - Efeseni 5,30).

Despre unitatea Bisericii ca trăsătură fundamentală a acesteia, vorbesc toti Sfintii Părinti. Sfîntul loan Gură de Aur scrie următoarele: " (...) astfel, cum ne învată Scriptura si Sfintii Părinti, Biserica adevărată a lui Hristos este una singură din care în diferite timpuri s-au despărtit diverse adunări eretice si grupuri schismatice."

În acelaşi timp, dogma ortodoxă despre Biserică ne invată că Biserica lui Hristos este singurul loc unde lucrează harul sfintitor si mîntuitor, adică unde sunt valabile cele Sapte Taine ale Bisericii. Biserica este trupul mistic al lui Hristos si numai în ea se poate plini îndumnezeirea omului.

Sfîntul Antonie cel Mare spunea următoarele cuvinte: "Dumnezeu s-a făcut om pentru ca omul să devină dumnezeu." Pentru aceasta Mîntuitorul a intemeiat Biserica Sa în care începînd cu ziua Cinzecimii lucrează Duhul Sfînt si se săvîrsesc Sfintele Taine.

Vrăjmaşul omenirii din ziua infiintării Bisericii a început lupta împotriva ei prin învătături gresite si prin sciziunea Bisericii. Înca din perioada apostolică au apărut primele erezii care prin răspîndirea invătăturilor gresite si înselare luptau impotriva Bisericii dreptmăritoare. Despre ei, Sfîntul Apostol si Evanghelist Ioan spune: "Iar acum multi antihristi s-au arătat; de aici cunoastem noi că este ceasul de pe urmă. Dintre noi au iesit, dar nu erau de-ai nostri, caci de ar fi fost de ai nostri, ar fi rămas cu noi, ci ca să ne arate că nu sunt toti de ai nostri, de aceea au iesit." (I loan 2,18-19).

Sfîntul Apostol Pavel anatematizează pe toti ereticii din toate timpurile:
"Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decît aceea pe care v-am vestit-o - să fie anatema! Precum v-am spus mai inainte si acum vă spun iarăsi: Dacă vă propovăduieste cineva altceva decît ati primit - să fie anatema!"

Pe eretici si adunările lor îi anatematizează si sinoadele ecumenice. Sfintii Părinti demascau si înfierau aceste invătături gresite, ucigătoare de suflet iar pe cei care le imbrătisau îi numeau urîtori de Hristos si antihristi.

La fel de vinovati sunt si schismatici al căror păcat, după cum scrie Sfîntul Ciprian al Cartaginei "nu se spală nici cu mucenicie, dacă bineinteles dacă nu s-au pocăit si nu s-au întors la Biserica mamă.

Concluzii:

Din perspectivă dogmatică reies următoarele:

- Biserica adevărată este una singură. Membrii ei sunt toti cei ce mărturisesc invătătura ei si participă la viata Bisericii prin comuniunea euharistică.

- Biserica este singurul loc al mîntuirii în care se realizează îndumnezeirea omului si unde se infăptuieste unitatea cu trupul mistic al Mîntuitorului.

- Toti ereticii si schismaticii se află afară de granitele Bisericii si sunt lipsiti prin aceasta de harul mîntuitor al Sfîntului Duh pe care îl primesc credinciosii prin Sfintele Taine.

Consideratii de teologie mistică

V. Lossky scrie următoarele: « Din cuvintele Sfintei Scripturi "Căci încă nu era dat Duhul, pentru că lisus încă nu fusese preaslăvit" (loan 7,39) se vede clar că lucrarea Sfîntului Duh înainte de înfiintarea Bisericii si în afara Bisericii nu se face asa cum se întîmplă în cadrul Bisericii după Cinzecime. Mîntuitorul spune "iar cînd va veni Acela, Duhul Adevărului (...) Acela Mă va slăvi pentru că din al Meu va lua si vă va veşti. Toate cîte are Tatăl ale Mele sunt; de aceea am zis că din al Meu ia si vă vesteste vouă." (loan 16, 14-15). Dumnezeirea comună a Tatălui si Fiului se dăruiesăte în Biserică prin Duhul Sfînt credinciosilor iar prin aceasta ei se fac părtasi dumnezeirii. Duhul Sfînt dăruieste credinciosilor focul dumnezeiesc - harul necreat, prin aceasta ei devenind mădulare ale aceluiasi trup -cel al lui Hristos. Trebuie neapărat să purtăm numele Fiului (al lui Iisus Hristos) si să fim mădulare ale trupului Lui (adică ale Bisericii) ca să primim Duhul Sfînt »

Sfântul Irineu de Lungdunum (Lyon) scrie: "Unde este Biserica acolo este si Duhul Sfînt; iar unde este Duhul Sfînt acolo este Biserica si tot harul, iar Duhul Sfînt este Adevărul. Harul mîntuitor al Sfîntului Duh lucrează în Tainele Bisericii, adică exclusiv în Biserică, aceasta avînd granite canonice bine delimitate, vizibile.

Prin Botez omul devine mădular al trupului mistic al lui Hristos, adică membru al Bisericii. De aici reiese clar că Botezul (la fel si celelalte Taine bisericeşti) nu pot să existe independent de Biserică (adică în afara granitelor acesteia).
Dincolo de graniţele Bisericii lui Hristos, adică la eterodocşi, "Tainele" săvîrsite de aceştia nu pot să unească în mod real pe primitori cu Biserica lui Hristos cea adevărată (ortodoxă).
Este cu neputintă ca prin Botezul săvîrsit la romano-catolici, monofiziti sau protestanti, omul să devină ortodox, adică membru al unei singure adevărate Biserici a lui Hristos. La fel este cu neputintă ca prin Hirotonia săvîrsită dincolo de granitele Bisericii, omul să primească harul preotiei.

Va urma cu:

Sfintii Părinti despre Biserică


Hristos S-a înălţat!

Homeopatia, o noua inselare

Homeopatia, o practica medicala controversata
Homeopatia este una dintre metodele contemporane alternative de tratament. Sunt oameni care folosesc medicamentele homeopate, fara a sti insa nici catusi de putin despre ele. Adesea, homeopatia este pusa in stransa legatura cu lumea orientala, vazuta ca izvor al practicilor medicale alternative. Homeopatia isi trage numele din alipirea a doua cuvinte grecesti: "homoios" (asemanator) si "pathos" (suferinta).
Homeopatia nu constituie o specializare medicala in sine, la nici o facultate de Medicina neputandu-se studia acest domeniu. Cei care practica homeopatia, cat si legislatiile in vigoare privind Sanatatea, recunosc faptul ca homeopatia nu este recunoscuta legislativ, ca specializare universitara.
Nu exista scoli homeopate organizate, nu exista date statistice, pentru a putea compara rezultatele actiunii medicamentelor homeopate. Nu exista nici o statistica care sa spuna ca, de exemplu, din o mie de bolnavi care au urmat o terapie homeopata, atatia s-au facut bine, atatia si-au imbunatatit starea, atatia au ramas in aceeasi stare si atatora li s-a inrautatit sanatatea. Nici o data statistica. Interesant este si faptul ca homeopatii spun ca "homeopatia nu lucreaza statistic".
Homeopatia este cunoscuta pentru practica controversata de a oferi tratamente care nu contin efectiv nici un ingredient chimic activ. Homeopatia mizeaza pe tratarea bolilor prin stimularea capacitatii de vindecare a organismului uman, precum si prin prevenirea aparitiei afectiunilor la cei predispusi.
Homeopatia are la baza un sistem propriu de raportare la om. Astfel, potrivit homeopatilor, omul are o capacitate inascuta de a se vindeca, el trebuind sa fie vazut intr-o maniera holistica, impreuna cu lumea inconjuratoare el formand un tot comun. Aceasta intelegere a omului si a lumii se incadreaza in categoria ideilor de tip new-age-ist (orientale).
Hahnemann si Kent, cei doi parinti ai Homeopatiei
Homeopatia isi leaga inceputurile de medicul german Friedrich Samuel Hahnemann (10 aprilie 1755 - 2 iulie 1843). Samuel s-a nascut la Meiben, in Saxonia. La numai 12 ani, el ajunge sa stapaneasca engleza, franceza, italiana, greaca si latina. Mai tarziu, el va invata si limbile vechi-orientale: araba, siriana, ebraica si caldeeana.
Hahnemann va studia medicina, doi ani la Leipzig si zece luni la Viena. In anul 1777, baronul Samuel von Brukenthal ii ofera postul de bibliotecar si de medic personal. Hahnemann il urmeaza pe Brukenthal la Sibiu, unde ramane doi ani. In aceasta perioada, tanarul medic este admis in cadrul Francmasoneriei. Intrarea lui Hahnemann in "loja teutonica", inca de tanar, a influentat decisiv credintele lui filosofice si religioase.
Hahnemann a fost theist, a avut stranse legaturi cu misticismul si fost un iubitor fanatic al spiritismului. El era de parare ca invatatura lui Confucius a fost superioara fata de cea a lui Iisus Hristos, pe care Il caracteriza ca "sentimentalist inflacarat". De asemenea, credea ca exista o stransa legatura intre Fiinta suprema si actiunea medicamentelor.
Hahnemann va face mai multe experimente, cu diferite substante, pe oameni sanatosi. In urma acestor experimente, cei in cauza (sanatosi) au prezentat simptome asemanatoare cu simptomele prezentate de bolnavi. Producerea acestor simptome, cu ajutorul unor substante, ar stimula organismul uman al celui bolnav sa lupte cu boala.
Esenta homeopatiei devine astfel "principiul similitudinii", care consta in convingerea ca totalitatea simptomelor si a semnelor de boala prezente la un pacient pot fi vindecate de o substanta capabila sa produca simptome similare unei persoane sanatoase.
Hahnemann va enunta teoria despre "homeopatie" in anul 1796, urmand ca, in anul 1810, el sa editeze si o carte cuprinzatoare despre aceasta. In cartea respectiva, Hahnemann dedica multe capitole lui Anton Mesmer, vazut ca "tata al misticismului", si elogiaza teoria acestuia despre "magnetismul animal".
In cartea lui, numita "Organon-ul artei de a vindeca", el spune: "Marea varietate a puterii se afla ascunsa chiar in plante, ale caror caracteristici exterioare le cunoastem de multa vreme, dar sufletele lor, caracterisicile lor interioare si orice element dumnezeiesc au ele, pe acestea toate inca nu le-am perceput."
Aceasta existenta a elementului "dumnezeiesc" in plante este dezvaluita si de catre un urmas fidel al lui Hahnemann, anume de James Tyler Kent, care scrie: "Energia insasi nu este energie, ci o substanta dinamica. Exista un Dumnezeu Suprem, care este alcatuit din substanta, si este o substanta uniforma. Toate provin, curg de la El, toate de la cel superior si pana la ultimul corp material fiind legate in acest mod. Bineinteles, daca exista separare si curgere continua, de la primul, pana la ultimul, ultimele o sa inceteze sa existe."
James Tyler Kent (31 martie 1849 - 6 iunie 1916), nascut intr-o familie de baptisti din New York, a fost un medic american, recunoscut ca parinte al homeopatiei moderne. Kent se va doveni a fi un fidel membru al sectei mistice conduse de Emanuel Swedenborg.
In anul 1897, Kent va publica o carte cuprinzatoare, numita "Repertoriu al Medicinei Homeopate". In aceasta lucrare, el vorbeste despre calitatile homeopate ale alimentelor (aceasta carte este folosita, de homeopati, pana astazi), pornind de la urmatoarea idee: "Nu microbul este cauza unei boli; nu trebuie sa ne mai lasam condusi de aceste visuri ale medicinei alopate si ale imaginatiei, ci trebuie sa corectam elanul vital."
Urmand acestei idei, homeopatia sustine si o teorie particulara asupra "infectiilor", prin care homeopatii inecarca sa explice cauza producerii tuturor bolilor. "Omul a fost creat liber, a fost creat cu posibilitatea sa gandeasca si sa faca sau binele, sau raul. Omul, gandind si dorind raul, isi pregateste corpul sa primeasca boala." (Kent)
Prin aceasta teorie, homeopatii confunda raul spiritual cu cel material, lucru pe care Ortodoxia nu il face. Bolile sunt urmarea pacatului lui Adam, care a afectat intreaga fire umana, iar nu urmari neaparate ale unor rele actuale, fara de care ele (bolile) nu ar exista in trup. Multi dintre sfinti au fost bolnavi, negandind si neurmand cele rele (vezi cazul lui Iov).
Marele homeopat Pierre Schimdt, la un congres international al Asociatiei Homeopatilor, sustine ca medicul homeopat, in afara de medicament, trebuie sa dea pacientului indicatii exacte "in legatura cu igiena de natura morala si sufleteasca, astfel incat sa nu se mai repete aceleasi greseli pe care le-a facul inainte, incalcand legea, in acest fel provocandu-si boala".
Homeopatul William Schwartz, care se refera la un mod de actiune mai profund al homeopatiei, spune: "Homeopatia are legatura nu numai cu evolutia trupeasca a omului, ci si cu evolutia lui spirituala; medicamentul homeopat, intr-adevar, salveaza sufletele; cu acest mod de actiune, homeopatia ajuta la distrugerea raului, ajuta sa se deschida "centrele" superioare si sa curga de acolo energie cereasca si spirituala."
Vitulkas este considerat parintele homeopatiei in Grecia, dar este si foarte cunoscut in cercurile mondiale homeopate. Vitulkas a fost discipol si colaborator al maestrului (guru) hindus Krisnamurti, si este firesc ca gandirea lui sa fie adapata cu conceptii orientale despre Dumnezeu, lume si om.

Va urma

Continuare:
Homeopatia, cadere din dreapta credinta
Homeopatia se bazeaza pe convingerea ca exista un Dumnezeu impersonal, alcatuit dintr-o substanta accesibila noua, caci substanta Lui dumnezeiasca este aceeasi cu cea a creaturilor Sale. Spre deosebire de homeopatie, Ortodoxia propovaduieste un Dumnezeu Personal, Proniator si diferit de creaturile Sale, unirea cu acestea avand loc numai prin Fiul Sau intrupat si prin harul necreat.
Homeopatia sustine ca energia lui Dumnezeu este acelasi lucru cu substanta Lui, facand astfel din El un dumnezeu impersonal, de a carui substanta omul se poate impartasi. Ortodoxia invata ca omul se poate impartasi numai de harul dumnezeiesc necreat (energiile dumnezeiesti), iar nu si de substanta Lui (fiinta dumnezeiasca).
Homeopatia priveste omul si lumea holistic, toate fiind de aceeasi substanta cu Dumnezeul impersonal, din care se varsa o substanta care sustine viata. Tulburarea curgerii acestei substante dumnezeiesti provoaca boala. Kent, urmasul lui Hahnemann, spune: "Aceasta substanta este supusa schimbarilor, adica poate sa curga in ordine sau dezordine, poate sa fie bolnava sau normala."
Aceasta "substanta dumnezeiasca", care exista in om si la care reactioneaza medicamentul homeopat, este ceea ce homeopatia numeste "energie vitala" a omului. Aceasta "energie vitala" a homeopatilor este identica cu energiile din credintele orientale: energia "Ki Chi" a chinezilor; energia hinduista "prana" sau "kudalini"; energia "bioplasmatica"; energia "orgoni", a lui Reih; forma energiei animale, care s-a numit "mesmerism".
Unii homeopati o numesc "energie cosmica" si spun ca este aceeasi energie pe care: hindusii o numesc "prana"; Paracelsus o numeste "magnale"; Van Helmod ii spune "alcahest"; cabalistii o numesc "lumina stelelor"; alchimistii ii spun "azorth"; Fludd ii spune "spiritus"; Reihenbach o numeste "puterea fiintelor"; numita "magnetism animal", la Mesmer; "energia vazduluilui", "bioenergie" sau "substanta simpla", la Suedeborg; "energie vitala", "putere vitala" sau "corp vital", la Institutia Vitalistica; "orgoni", la Reih; "bioplasma", la cercetatorii rusi; etc.
Unii homeopati privesc extazul yoghinilor ca pe un mod prin care cineva poate sa vina in contact cu aceasta "energie cosmica" si este subliniat ca astfel de situatii sunt extrem de revigorante.
Invatatura despre "energia vitala" izvoraste din teoria holistica asupra lumii (monism panteistic), care inspira, pe langa homeopatie, si toate sectele religioase ale tarilor orientale, ale caror credinte sunt absolut incompatibile cu Ortodoxia.
Potrivit homeopatilor, boala, inteleasa ca modificare a fluxului energetic al omului, poate fi observata si provocata de catre om insusi. La realizarea acestui lucru ajuta doi factori: autocunoasterea (tehnici rationale) si medicamentul homeopat. Potrivit unor homeopati, medicamentul homeopat este doar o alta cale de a obtine ceea ce ofera tehnicile religiilor orientale, adica autoevolutia.
Homeopatia inecarca sa "elibereze" omul, tinta ei principala fiind sufletul pacientului, iar nu corpul lui. Astfel, homeopatia trateaza pornind de la suflet, catre ratiune si corp. Exista homeopati care compara modul de preluare a istoricului bolii de catre un homeopat cu un fel de spovedanie.
Potrivit teoriilor homeopate, cel care da tratamentul trebuie sa inteleaga ca el reprezinta un fel de "conducta" prin care curge spre bolnav puterea vindecatoare a vietii. Medicul homeopat trebuie sa fie un intelept sintetic si instruit spiritual. Deci, cel care trateaza va trebui sa urmeze o educatie psiho-spirituala, astfel incat sa dobandeasca o cunoastere adecvata, chiar din experientele lui personale. Acest lucru cere insa, din partea celui care trateaza, trairea unor fenomene "superioare" nivelului material al lucrurilor, prin care sa poate fi capabil sa treaca la o stare "superioara" a constiintei, ca sa-l trateze pe cel bolnav (samanism).
Pe scurt, putem rezuma astfel: Exista un dumnezeu impersonal, care este o putere universala (energie) care coincide cu universul (bio-energie); absolut tot ce se intampla este manifestarea acestei energii absolute; nu exista deosebire intre substanta lui Dumnezeu si cea a omului; Dumnezeu nu exista in afara omului. Cei care se ocupa cu misticismul invata ca omul, descoperindu-l pe "dumnezeu" si activand puterile care se ascund in interiorul lui, are puterea sa se vindece singur. Aceasta intelegere a omului si a lumii se incadreaza in categoria ideilor de tip new-age-ist (orientale).
Medicamentul homeopat, o materie "vrajita"
Potrivit homeopatilor, eficacitatea medicamentului homeopat tine de modul in care este preparat, adica de dinamismul metodei (nenumarate dizolvari si agitari ale "substantei"). Medicamentele homeopate depasesc insa chimia, implicand o adevarata alchimie.
Potrivit homeopatiei, efectul benefic al "medicamentului" se datoreaza proprietatilor dumnezeiesti ascunse ale materiei lui, care se activeaza prin dinamism. "Facem dinamism la medicamentele noastre pentru a putea ajunge pana la substanta simpla (dumnezeiasca)", dupa cum explica James Tyler Kent.
Parintele homeopatiei, Friedrich Samuel Hahnemann, spune si el acelasi lucru: "Puterea medicamentoasa nu se afla in moleculele materiale ale acestor "medicamente", care au fost dinamizate (agitate) si nici in suprafata lor fizica, ci este descoperita si eliberata din materia medicamentoasa care are cu atat mai mare actiune, cu cat mai libera si nemateriala s-a facut prin dinamism. (...) Agitarea substantei medicamentoase dezvaluie puterile ei medicamentoase din ce in ce mai mult, pana cand se spiritualizeaza materia. (...) Cu modul de preparare prin dinamimizarea substantei medicamentoase, materia se distruge complet, pana la natura ei spirituala si, de aceea, in starea ei finala, poate sa se considere ca e alcatuita intr-adevar numai din aceasta substanta spirituala."
Deci, in afara de contemplarea in totalitate a cosmosului, prin elementele spiritiste, alchimice si magice, pe care le contine, homeopatia da medicamentul homeopat, care reprezinta "elementul dumnezeiesc", pentru a readuce la normal fluxul substantei dumnezeiesti a omului, iar medicul homeopat preia sarcina intermediarului care conduce omul la eliberarea din pacatul originar, precum si din raul material si spiritual.
Dilutiile homeopatice nu au nici un efect direct (dincolo de "efectul placebo"), dar tratamentul homeopat poate fi periculos datorita tentatiei de a evita tratamentul medical real, mai eficace. Sunt cunoscute si unele "medicamentelor homeopate nocive" ("nosodes", niste alternative la vaccinuri), care sunt preparate din tesuturile canceroase, din lichid tuberculotic, din mercur, etc. Aceste medicamente sunt periculoase pentru sanatate si sunt contrarii moralei medicale si deontologice.
Trebuie subliniat, ceea ce ne este cunoscut din Sfanta Scriptura si din Traditia Ortodoxa, ca diavolul poate sa trateze trupul omului, pentru a-i castiga sufletul. Deci, nu trebuie sa anulam complet posibilitatea "vindecarii" homeopate, mai ales cand aceasta este practicata in stransa legatura cu practici provenite din traditiile orientale.
Din punct de vedere stiintific, homeopatia trebuie incadrata in capitolul despre "Alchimie". Metodele homeopate de tratament nu reprezinta decat reintoarcerea vechiului "medic-vrajitor" in societatea noastra.
Parintele Paisie Aghioritul, despre Homeopatie !
"Homeopatia este incurcata. Multi s-au incurcat in aceasta poveste si au amestecat in ea multe teorii. Dupa ce vei lua o doctorie, iti vor spune aceia: "La inceput te vei simti mai rau, dar apoi iti va trece." Sa spunem ca te doare obrazul. Celalalt iti da o palma puternica si te doare mai tare, asa incat starea de mai inainte, ti se pare o gluma, si o suporti usor.
Mai exista si unii care sunt bolnavi numai cu inchipuirea. Unul ca acesta merge la medic, iar acela ii spune: "Pleaca, nu ai nimic." Merge din nou si medicul iarasi ii spune: "Pleaca, nu ai nimic." Merge apoi la homeopat. Acesta stie ca nu are nimic, dar nu ii spune, ci ii da un praf, pentru a-i linisti gandul aceluia si astfel ii trece durerea. "M-am facut bine", spune acela.
Aceasta este inselaciune! Apoi mai sunt si altii care, neputandu-se aranja nicaieri in alta parte, merg la homeopatie si astfel isi gasesc o ocupatie. Dar lucrul acesta este primejdios. Se incurca diferiti insi in treaba aceasta si nimeni nu poate avea incredere in ei. Apoi, resping toate celelalte tratamente.
Eu as fi de acord mai degraba cu un botanist, cu un om de stiinta. Dar exista si multi escroci. Unul spune ca poate cunoaste toate bolile numai privind in ochii celui bolnav. Sunt si eu de acord ca unele boli se pot depista in felul acesta, dar cum va cunoaste acela inima privind in ochi. Altul spune ca prin ureche poate vindeca toate bolile. Baga in ea niste ace. Prostii. Acestia sunt niste escroci. Este nevoie de discernamant in toate acestea.
- Adica, Parinte Paisie, sa nu facem tratamente homeopate la copil?
- Nu, nu este un lucru in care sa ai incredere.
Teodor Danalache

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de antoniap

Continuare:
Homeopatia, cădere din dreapta credinta

Să-ţi dea Dumnezeu mântuire şi bucurie pentru această osteneală a ta de a mărturisi adevărul. Cu adevărat ai postat foarte echilibrat, profund şi concis. Îţi mulţumesc. La capitolul Homeopatie aveam şi eu de gând să spun acestea, dar din alte surse, mai lungi.

Practic ce reiese din cele spuse de tine mai sus este că hulesc homeopaţii că ne dau o împărtăşanie mai mare decât Sfânta Împărtăşanie.

Ca să explic, pe scurt, să vedem Cine este Sfânta Împărtăşanie.

Este Trupul omenesc al Fiului lui Dumnezeu [îndumnezeit la Sfânta Înălţare, după cum spun sinaxarele Penticostarului „făcându-l, îndrăznesc a zice, asemenea Tatălui”] şi Sângele cel minunat al Său.
Dumnezeu ne trimite la Cincizecime prin Pogorârea Sfântului Duh harul necreat „ca după fiinţă” cum zice Sfântul Grigorie Teologul. „Ca după” dar nu fiinţa lui Dumnezeu ce nu poate fi împărtăşită.
Acest har iradiază din Trupul lui Hristos de pe tronul Sfintei Treimi şi coboară în pâinea şi vinul din altar prefăcându-le în acelaşi Trup, Care după cum spune Preotul la Sfânta Liturghie (deoarece limba preotului este limba de foc de la Duhul Sfânt, fiind preotul umplut de Duhul Sfânt de la Cincizecime)

(Fapt.2:3. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei.
Fapt.2:4. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt):

„Preotul: Se sfărâmă şi se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfărâmă şi nu se desparte, Cel ce se mănâncă pururea şi niciodată nu se sfârşeşte, ci pe cei ce se împărtăşesc îi sfinţeşte.”


Ce spune Sf. Apostol Petru:

II.Petr.1:4. Prin care El ne-a hărăzit mari şi preţioase făgăduinţe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi dumnezeieştii firi, scăpând de stricăciunea poftei celei din lume.


tocmai la aceasta se referă:

1. că noi, prin firea noastră omenească, deoarece a luat-o Hristos (a enipostaziat-o - adică a luat-o în Persoana Sa Dumnezeiască a Fiului lui Dumnezeu) la Buna Vestire devenim una cu El (noi oameni - El Om

Filip.2:7. Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om,


Evr.4:15. Că nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi în slăbiciunile noastre, ci ispitit întru toate după asemănarea noastră, afară de păcat. ).

2. Împărtăşindu-ne cu Trupul şi Sângele Lui, devenim mădulare ale Lui:

"Rom.12:4. Ci precum într-un singur trup avem multe mădulare şi mădularele nu au toate aceeaşi lucrare,
Rom.12:5. Aşa şi noi, cei mulţi, un trup suntem în Hristos şi fiecare suntem mădulare unii altora;
Rom.12:6. Dar avem felurite daruri, după harul ce ni s-a dat."

3. prin Persoana Lui în care sunt unite (neschimbate, neamestecate, neîmpărțite şi nedespărţite) firile dumnezeiască şi omenească

suntem aşadar şi noi părtaşi dumnezeieştii firi. Părtaşi noi fiecare personal în firea noastră omenească prin unirea din Persoana lui Hristos, prin Sfânta Împărtăşanie (dacă noi ne împărtăşim cu vrednicie) şi prin harul Său (energiile necreate) cu firea dumnezeiască.

Cum bine tâlcuieşte Pr. Cleopa că Dumnezeu este totul întru toate prin harul Său şi prin prezenţa Sa dar întru nimeni nimic după fire:

„DUMNEZEU ESTE TOTUL INTRU TOATE SI INTRU NIMENI, NIMIC
Dumnezeu este totul intru toate in om, si in nimeni nu-i nimic, la fel ca si in celelalte zidiri. Pe om l-a făcut suflet cuvântător. Are minte, are vointa, are imaginație, are manie, are pofta, are alegere, are discernământ, are hotărâre, are voie libera. Toate puterile pe care le arata Sfântul Ioan Damaschin in Dogmatica.
Da. Dumnezeu este totul intru toate si in om, dar nimic nu este in om din ființa lui Dumnezeu. Omul se face fiu, dar nu după ființa ca Hristos, ci după dar. Are darul punerii de fii in baia nașterii de a doua si a înnoirii Duhului Sfânt. Prin botez am capatat darul punerii de fiii si ne-am făcut fiii lui Dumnezeu după dar.”


http://www.crestinortodox.ro/carti-o...mic-81158.html

Minciuni panteist-homeopate:"Dacă am avea firea lui Dumnezeu am fi Dumnezei după fire deci însuşi Dumnezeu, n-am mai fi făptură ci făcători iar pentru că noi avem început şi Dumnezeu ar avea şi n-ar mai fi Dumnezeu."



Dumnezeu ne dă toate din firea Sa, mai puţin firea, pentru că firea este a fi adică ceea ce eşti. Noi fiind făcuţi nu putem fi făcători şi deci avem pe a fi (adică firea) de făptură. E adevărat că firea omenească este cea mai mare, după firea dumnezeiască, căci are ceea ce nici îngerii nu au, cel mai mare dar, adică a fi chipul lui Dumnezeu şi putinţa de a lucra la nesfârşit asemănarea. Asemănarea o primim doar prin Hristos căci asemănarea este însuşi creştinismul cum spune Sfântul Vasile cel Mare. Omul este astfel macrocosmos în microcosmos, cel în care se recapitulează şi îndumnezeieşte tot universul.

Ioan 1:12. Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu,
Ioan 1:13. Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut.


Adică suntem dumnezei după har, singurul care este prin El însuşi este Dumnezeu care spune „eu sunt”

Ieş.3:14. Atunci Dumnezeu a răspuns lui Moise: “Eu sunt Cel ce sunt”. Apoi i-a zis: “Aşa să spui fiilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis la voi!”


Din suportul de curs pentru Vechiul Testament:


Afirmatia «Eu sunt Cel ce sunt» e legata aici de numele
YHWH, care apare înca din primul capitol al Sf. Scripturi si este tradus cu Domnul. Aceasta
fiindca între verbul a fi העה (aici la imperfect) si numele divin יהוה diferenta este de doar o
consoana.
Exista mai multe interpretari posibile ale acestei propozitii:
a. Eu sunt Cine sunt, adica nu vreau sa spun cine sunt (asemenea Fac 32,30 unde în
lupta lui Iacob, Domnul refuza sa-i spuna cine este). Cu alte cuvinte numele divin YHWH
însusi nu poate sa exprime în totalitate misterul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu poate fi cuprins
în cuvinte.
b. Eu sunt Cel ce este, prin contrast cu ceea ce nu este, adica singurul care este în mod
absolut. In Dogmatica acesta este atributul divin numit aseitate. Dumnezeu exista prin sine
însusi, îsi este lui însusi cauza, spre deosebire de toate celelate lucruri care au o cauza
exterioara, care exista prin Dumnezeu, care le-a creat si le sustine în existenta. LXX da acest
sens cuvintelor din textul ebraic, traducând ὁ ὤν “Cel ce este” In icoana Mântuitorului apar
scrise aceste 3 litere în jurul capului Sau.
c. Forma verbala ebraica folosita în v.14 (imperfect) are sens de viitor, dar uneori si de
prezent. Imperfectul desemneaza o actiune neterminata, în prezent sau în viitor. Am putea
traduce în afirmatia: Eu sunt cel ce sunt sau eu voi fi cel ce voi fi, sau eu sunt cel ce
voi fi sau eu voi fi cel ce sunt. Deci Dumnezeu nu se schimbă în veac!
d. Sensul poate fi acela de Eu sunt cu tine, cum îi spusese lui Moise, sau Eu sunt cu voi,
adica cu poporul. Dumnezeu alege aceste cuvinte destinate însa tuturor generatiilor umane: Eu
sunt si voi fi mereu cu voi. Experienta acestei permanente prezente a lui Dumnezeu a facut-o
omul în istoria mântuirii. O face si azi în Biserica, prin Duhul Sfânt. Dumnezeu arata, prin interventia sa în istorie, ca nu a parasit niciodata pe om.

Homeopaţii vor să spună că prin remediile lor ne oferă aseitatea.

Hristos ne arată asemănarea cu El prin îndumnezeirea prin har:
Ps.81:1. Dumnezeu a stat în dumnezeiască adunare şi în mijlocul dumnezeilor va judeca.
Ioan 10:34. Iisus le-a răspuns: Nu e scris în Legea voastră că "Eu am zis: dumnezei sunteţi?"
Ioan 10:35. Dacă i-a numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu - şi Scriptura nu poate să fie desfiinţată -
Ioan 10:36. Despre Cel pe care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume, voi ziceţi: Tu huleşti, căci am spus: Fiul lui Dumnezeu sunt?

Mai jos, pentru a discerne cele spuse de Hristos ne arată tot El, dar prin gura Sfântului Apostol Pavel, dumnezeirea mincinoasă a demonilor (idolilor) şi diferenţa între dumnezeii prin har (creştinii) şi Cel după fire (Sfânta Treime).

I.Cor.8:5. Căci deşi sunt aşa-zişi dumnezei [idolii şi ceilalţi zei], fie în cer, fie pe pământ, - precum şi sunt dumnezei [creştinii dumnezei după har] mulţi şi domni mulţi -,
I.Cor.8:6. Totuşi, pentru noi, este un singur Dumnezeu [după fire], Tatăl, din Care sunt toate şi noi întru El; şi un singur Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt toate[Căci e Dumnezeu după fire] şi noi prin El [fiindcă suntem dumnezei după har].


Aşadar deşi noi suntem dumnezei doar după har, în veşnicie înaintăm într-o nesfârşită îndumnezeire, căci Dumnezeul după fire este nesfârşit, ne va da tot ce putem noi cuprinde din El dar nu putem să dobândim chiar firea Lui niciodată, nu pentru că nu ar vrea El să ne-o dea ci pentru că noi nu o putem cuprinde.
El este fără de început iar noi avem început (din dragostea Lui) şi nu putem fi ceea ce nu suntem, nu putem fi ceea ce a fost mai înainte de a fi noi şi nu putem fi dătători de fiinţă când noi avem primită fiinţa de la Singurul dătător de fiinţă.
Că nu poţi să fi altceva (Dumnezeu) decât ceea ce eşti (om) dar de primit poţi primi ceea ce nu ai (îndumnezeirea, părtăşia prin energiile necreate, prin har cu dumnezeiasca fire).


Lucifer a vrut să fie în firea sa ceea ce nu putea fi având 666 adică:
6 poftă fără de minte (că dorea să fie ceea ce nu se putea să fie),
6 minte fără de judecată (că a gândit că ar putea fi ceea ce nu se putea a fi)
6 mânie fără raţiune (că a urât bunătatea lui Dumnezeu - ce dorea să-i dăruiască toată dragostea Sa - explicându-şi hulitor - prin raţiune neraţională - neputinţa firii îngereşti de a fi fire dumnezeiască că de fapt această neputinţă ar fi invidia lui Dumnezeu Care nu vrea să-i dea şi satanei firea Sa).

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Luca 10:18. Şi le-a zis: Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer.
Apoc.12:3. Şi alt semn s-a arătat în cer: iată un balaur mare, roşu, având şapte capete şi zece coarne, şi pe capetele lui, şapte cununi împărăteşti.
Apoc.12:4. Iar coada lui târa a treia parte din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ. Şi balaurul stătu înaintea femeii, care era să nască, pentru ca să înghită copilul, când se va naşte.

Căzând ca un fulger din cer şi din Lucifer devenind Balaur, cu invidie a vrut să ne facă să cădem şi noi prin acelaşi raţionament hulitor, ca să fim şi noi ca el, nu dumnezei (cum ne propunea mincinos) ci draci. Aceasta o insuflă prin panteism la toţi idolatrii, între care se înscriu şi homeopaţii, şi toţi care primesc această raţiune se fac asemenea lui.


Isaia 14:13 Tu care ziceai în cugetul tău: "Ridica-mă-voi în ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aşeza jilţul meu! În muntele cel sfânt voi pune sălaşul meu, în fundurile laturii celei de miazănoapte.
Isaia 14:14 Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea cu Cel Preaînalt voi fi".
Isaia 14:15 Şi acum, tu te pogori în iad, în cele mai de jos ale adâncului!

Fac.3:5 Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.


Homeopatia, prin cele explicate aşa de frumos de Antonia, huleşte că leacul homeopat ne dă dumnezeiasca fire şi devenim noi dumnezei după fire. Astfel că nici Dumnezeul Cel adevărat, după ei, nu mai este Dumnezeu adevărat, nu mai are aseitatea, căci iată că până la noi nu era complet, îi lipsea din firea lui ceva (adică noi), se putea schimba şi altera şi îmbolnăvi (căci ei zic că este o îmbolnăvire a firii dumnezeieşti). Ori un dumnezeu schimbător, pătimaş, nedesăvârşit nu este dumnezeu. Vedeţi cum homeopatia este răutatea cea veche mascată în medicina cea nouă? Şi aşa zic ei că „leacurile homeopate” sunt mai mari decât Sfânta Împărtăşanie, căci „remediile homeopate” ne dau dumnezeiasca fire.

Pe scurt homeopatii teoreticieni fac prin ideologia lor pe Dumnezeu făptură şi pe făptură Dumnezeu iar homeopaţii practicieni, chiar dacă nu cred aceasta pe faţă, însă o susţin cu putere în taina inimii şi "leacurilor" lor masonice, cu ştiinţă sau fără ştiinţă, practicând roadele acestei teorii, şi fiindcă nu vădesc pe faţă teoria sunt mai periculoşi că se înşeală şi înşeală pe mai mulţi:

"Matei 7:15 Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori.
Matei 7:16 După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?
Matei 7:17 Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele.
Matei 7:18 Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune.
Matei 7:19 Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.
Matei 7:20 De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte."

Desigur că dacă citiţi scrierile „homeopate” ale doctorilor „ortodocşi” (vom dezbate această problemă la capitolul „homeopatie”) ei vor spune că nu cred aşa ceva ci doar beneficiază, fără explicaţii, sau cu explicaţii putrede, de rezultatele „frumoase” ale „homeopatiei” dovedite experimental. Aşa zic şi yoghinii cu Yoga lor cu medicina Ayurvedică, că nu e credinţă ci ca spălatul pe dinţi. Rezultatele lor, cercetate cu discernământ, au toate caracteristicile acţiunii de vindecare demonică (vom discuta aceasta mai pe larg la capitolul homeopatie), tipică tuturor medicinelor idolatre din trecut sau din prezent.

După cum o babă de la ţară care se împărtăşeşte cu Sfintele Taine nu poate explica diferenţele între Persoană, Fire şi Har în Sfânta Împărtăşanie dar totuşi se împărtăşeşte şi se îndumnezeieşte prin Sfintele Taine, pentru că ea crede că dobândeşte bine prin Ele, tot aşa cine se împărtăşeşte cu împărtăşania satanistă a homeopatiei, deoarece crede că primeşte prin ea bine se îndrăceşte, indiferent dacă înţelege sau nu toată credinţa falsă, panteistă, al cărui ritual (mai lung decât Sfânta Liturghie) are ca produs final „leacul homeopat”.
Desigur că îndrăcirea este cu atât mai accentuată cu cât credinţa în panteism este mai mare [căci ortodocşii au o oarecare protecţie că ei nu cred că e un ritual ci doar o medicină (dar au vină că nu cercetează dacă este sau nu ritual, că nu au credinţa lămurită şi deci prin aceasta dau drept satanei să lucreze)] după cum şi roadele Sfintei Împărtăşanii sunt mai mari cu cât credinţa în Hristos este mai adâncă.

Diferenţa este însă că dacă cineva mănâncă Sfintele Taine cu nevrednicie se osândeşte, ba chiar se îndrăceşte, pe când cineva care ia „remediile homeopate” cu „vrednicie” nu se răsplăteşte şi nici nu se îndumnezeieşte.


I.Cor.11:27. Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului.
I.Cor.11:28. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar.
I.Cor.11:29. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului.
I.Cor.11:30. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit.
I.Cor.11:31. Căci de ne-am fi judecat noi înşine, nu am mai fi judecaţi.

Ioan 13:26. Iisus i-a răspuns: Acela este, căruia Eu, întingând bucăţica de pâine, i-o voi da. Şi întingând bucăţica, a luat-o şi a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul.
Ioan 13:27. Şi după îmbucătură a intrat satana în el

Încă o dată îţi mulţumesc Antonia din toată inima pentru frumoasa postare care ne-ai dăruit-o şi vă chem pe toţi la astfel de postări înţelepte, să se vadă că nu numai eu sunt împotriva homeopatiei şi bioenergiei ci toţi ortodocşii ce cercetează cu sinceritate problema ajung la aceeaşi concluzie. Echilibrul, şi felul tău nepătimaş de a expune problema este o mărturie pentru noi toţi că te afli în adevăr. Nu e bine să combatem minciuna cu patimă că pierdem. Noi doar să mărturisim cu dragoste iar dacă nesincerii nu se întorc nu va mai fi vina noastră.

Iez.3:17. "Fiul omului! Iată, te-am pus străjer casei lui Israel; vei asculta deci cuvântul ce-Mi va ieşi din gură şi-l vei vesti ca din partea Mea.
Iez.3:18. De voi zice celui rău: Vei muri! şi tu nu-l vei înştiinţa, nici nu-i vei grăi, pentru a abate pe cel rău de la calea lui cea rea, ca să trăiască, cel rău va pieri în nelegiuirea sa şi Eu voi cere sângele lui din mâna ta.
Iez.3:19. Iar dacă tu vei înştiinţa pe cel rău şi el nu se va întoarce de la răutatea lui şi de la calea sa cea rea, acela va pieri de păcatul său, iar tu îţi vei mântui sufletul tău.
Iez.3:20. De asemenea, când cel drept se va abate de la dreptatea sa şi va săvârşi răul când voi pune înaintea lui o cursă şi va muri, dacă tu nu l-ai înştiinţat, acela va muri pentru păcatul său, iar faptele lui de dreptate, pe care le-a făcut el, nu i se vor pomeni, şi Eu voi cere sângele lui din mâinile tale.
Iez.3:21. Iar dacă tu vei înştiinţa pe cel drept să nu păcătuiască şi el nu va păcătui, atunci va fi şi el viu, pentru că a fost înştiinţat şi îţi vei mântui şi tu sufletul tău".

Dacă mi-ajută Dumnezeu revin săptămâna viitoare când termin sesiunea.
Doamne ajută!

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU

Homeopatia, prin cele explicate aşa de frumos de Antonia, huleşte că leacul homeopat ne dă dumnezeiasca fire şi devenim noi dumnezei după fire.

Dacă mi-ajută Dumnezeu revin săptămâna viitoare când termin sesiunea.
Doamne ajută!

Imi cer scuze ca, din graba, nu am precizat sursa articolului citat mai sus. Repar greseala acum:

Homeopatia, o noua inselare

Am precizat doar autorul, caruia intr-adevar i se cuvine recunostinta noastra.

Dumnezeu sa-ti ajute la examene!

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de antoniap

Imi cer scuze ca, din graba, nu am precizat sursa articolului citat mai sus. Repar greseala acum:

Homeopatia, o noua inselare

Am precizat doar autorul, caruia intr-adevar i se cuvine recunostinta noastra.

Dumnezeu sa-ti ajute la examene!

Dar eu ştiu că e greu să găseşti, să citeşti, să selecţionezi ce este de folos pentru o temă, iar dacă nici măcar nu ai scris tu se adaugă smerenia că n-ai făcut nimic bun şi asta place tare mult lui Dumnezeu. Aşa că nu pot decât să-ţi mulţumesc şi ţie şi oricui participă aşa frumos pe forum.
Doamne ajută!