Fericirile veacului acesta

[George.m]

Din nefericire, omul este tentat sa guste "fericirea" indepartarii de Dumnezeu, o fericire scarnava, bolnavicioasa, aducatoare de moarte.

[Marius22]

Omul instrainat de Dumnezeu da dovada de egoism mai ales atunci cand cauta prilejuri de a fi fericit. Asa se face ca "fericirea" sa este intemeiata, de cele mai multe ori, pe nefericirea altuia.

Acest lucru nu-l impiedica sa-si savureze propria "fericire" deoarece apropele i-a devenit "opac". Nu vede intru el, si nici dincolo de el. Rateaza astfel, inca o data, intalnirea cu Hristos.

Atat timp cat ne ramane straina taina aproapelui, vom fi straini si de taina lui Hristos. Sfantul Serafim de Sarov, prin smeritul sau salut, pe care ii intampina pe toti cei care veneau la el, ne arata insa firescul lucrurilor: "Hristos a inviat, bucuria mea!"

Cate persoane intalnim, tot atatea prilejuri de bucurie si fericire ni se ofera. Pacat ca ne complacem in fericirea noastra meschina, crezand orbeste ca noi insine ne putem fi la infinit prilej de fericire.