Iertare

[Bogdan N]

"Daca crestinul ar cunoaste cu adevarat sensul profund si grav al acestor cuvinte, desigur ca, uneori, ar ezita sa le pronunte, dandu-si seama ca singur isi cere osanda grea de la Dumnezeu, in cazul in care el nu se apleaca, nicidecum, spre indurare si iertare.

Cand credinciosul se roaga spunand: "Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri", nutrind mereu ura si dusmanie impotriva aproapelui sau, atunci rugaciunea se indreapta impotriva sa, in felul urmator: "Doamne, eu raman pentru totdeauna dusmanul aproapelui meu, fii si Tu totdeauna dusmanul meu.".

Importanta si puterea imperativa a iertarii crestine decurge deci chiar din rugaciunea pe care ne-a lasat-o ca exemplu Domnul nostru Iisus Hristos, ea fiind nu numai un sfat, ci o porunca ce nu se poate inlatura fara a pune in primejdie insasi mantuirea sufletului credincios. De aceea Mantuitorul intareste aceasta porunca prin cuvintele: "Iar de nu veti ierta oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre." (Matei 6, 15).

Iertarea este o binefacere atat de mare, incat ea este insusirea care il aseamana pe om cu Dumnezeu, in gradul cel mai inalt. Cucereste cu o putere incomparabila sufletul omenesc, ferindu-l de unele din cele mai grele pacate - permanentizarea urii si a razbunarii - care da dreptul lui Dumnezeu, dupa cum am vazut din pilda cu cei doi datornici, sa-si reconsidere, in mod radical si imediat, pornirea spre bunatate si indurare, reinviind osanda, in intregime, pentru toate pacatele deja iertate."

Sursa: Crestin Ortodox.ro (http://www.crestinortodox.ro/morala/...ine-70853.html)