Se poate tine "post partial?"

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de fallen

Buna ziua
Stiu ca s-a terminat de mult postul dar mai e putin si incepe urmatorul (postul Sf. Apostoli).
Intrebarea mea este : se poate tine post doar intr-o anumita parte a zilei? Adica atunci cand suntem singuri, cand nu trebuie sa mancam la masa cu familia?
De ce pun intrebarea asta? Simplu : pentru ca in familia mea, daca sustin ca nu mananc ce e la masa, se creaza scandal, iar dupa cum bine stim, in post nu isi au locul asemenea atitudini.
Inca ceva : e permis sa tii post si chiar sa mergi la biserica fara acordul sotului (partenerului) daca asta de asemenea creaza discordie in famile? Eu am citit si mi s-a confirmat ca, de exemplu, abstinenta sexuala pe perioada postului nu este permisa fara acordul partenerului, tocmai din acest motiv. Daca si celelalte aspecte ale postului sunt deranjante pentru partener si creaza conflicte, atunci e mai bine sa renuntam la ele? E mai bine sa o facem in secret, sa postim doar cand suntem singuri acasa sau in oras, sa mergem la biserica in secret? Deja 2 persoane mi-au spus sa nu "ma mai luad ca merg la biserica", iar partenerul meu s-a plans ca de cand merg la biserica am tendinta sa fiu mai "afurisita". Bine, asta e un alt aspect al postului, si anume "ispita" dar mai e si o tendinta naturala si fireasca de a ne face dreptate, pentru ca, probabil, suntem ispititi sa ne simtim mai buni, mai curati, mai credinciosi, si avem impresia ca ceilalti ne persecuta pentru asta. (se mai poate spune si ca ar putea incerca "necuratul" sa ne manipuleze cumva, sa ne puna la incercare rabdare si credinta s.a.m.d.)
De ce intreb toate astea : am o ilustrata cu un sfint care tine in mana un pergament,cred, pe care scrie : " Nu te poti apropia de Dumnezeu daca nu esti in pace cu aproapele". Ori, daca tot ceea ce faci tu din credinta te face sa intri in conflict cu apropiatii, ce-ti ramane de facut? Sa incerci sa te apropii de Dumnezeu pe alta cale, una secreta?
Si mai am o intrebare , dar care poate nu-si are locul aici: este permis sa mergi duminica la Sfanta Liturghie, daca nu ti-ai terminat acasa toate treburile casnice? Ce e mai rau, sa treci pe la biserica sa aprinzi lumanari si apoi sa fugi la piata sau acasa la smotru, sau sa nu mai mergi de loc si sa-ti vezi de treaba ta? Stiu ca ar trebui sa termin toate treburile de sambata, dar asta nu se poate intotdeauna, ca mai am si servici.
Va multumesc si ma scuzati ca sunt asa patetica. (Daca o sa mai discutam vreodata despre altceva, veti vedea ca am fost candva o persoana inteligenta)

Cele menţionate de dv sunt cel mai tipic exemplu de lucruri care este mult mai bine a fi discutate cu îndrumătorul spiritual, deoarece nu au soluţie universal aplicabilă.

Iată cum văd eu lucrurile şi ce cred că aş face în asemenea caz. Desigur că trebuie să ne îngrijim de pacea familiei noastre. Pe de altă parte, o asemenea pace nu poate fi "cumpărată" cu un preţ atât de mare pentru sufletul nostru, cum e rejectarea credinţei noastre. Aşa cum au spus apostolii, noi trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni. Dacă aş fi copil (minor) şi tatăl ori mama, cărora trebuie să le dau ascultare, mi-ar cere să nu postesc, ori să nu merg la biserică în zi de obligaţie, încă nu aş asculta, fiindcă limita ascultării este atunci când persoanele de care trebuie să asculţi îndeamnă la păcat. A nu ţine post, a nu merge Duminica la slujbă, sunt păcate şi mai mult îmi doresc să nu Îl supăr pe Cristos decât să nu-i supăr pe părinţii mei.

Cu atât mai mult e valabil acest lucru cu cât sunt major. Soţia trebuie să asculte de soţ, dar nu aşa cum trebuie să asculte un copil de părinţi, fiind în toate tovarăşă a lui. Deci, dacă soţul cere soţiei să păcătuiască, ea nu trebuie să asculte (în această privinţă, nu să nu mai asculte în general de aci înainte).

Exemplul dat de dv, de abstinenţă în perioada postului de la relaţii trupeşti e cu totul altă situaţie: aici intră în concurs două obligaţii: aceea a abstinenţei şi aceea a datoriei conjugale. Cea a datoriei conjugale prevalează, deoarece nerespectarea datoriei conjugale este păcat grav, pe când nerespectarea abstinenţei nu este păcat grav. De aceea, nu voi recurge la abstinenţă fără acordul liber al soţiei mele, dar voi posti şi fără să am acordul ei.