Intoarcerea lui Saul

[Mihnea Dragomir]

Aşa am fost şi eu. Ba chiar mai rău. Spre deosebire de Saul, eu nu păzeam hainele celor care îi lapidau pe urmaşii lui Cristos, ci eram chiar printre cei care dădeau cu pietre în Însuşi Domnul nostru. Nu eram pregătit să fiu rabin la şcoala lui Gamaliel, ci eram pregătit în materialism dialectic şi istoric. Adâncit, în anii tinereţii, într-o viaţă în care păcătuiam cu nonşalanţă, pierzând chiar şi noţiunea de păcat, nu auzeam strigătul de durere al lui Cristos, Căruia fiecare zi de viaţă a mea îi aducea noi batjocuri. Azi o beţie. Mâine o curvie. Venea la rând o hoţie şi ciclul se repeta, încât mă întreb dacă există vreun păcat de care să fi fost străin.

Aşa orbisem şi eu, ca Saul. Nu mai vedeam nimic, decât iluziile mele că merg înainte, când de fapt eram pe marginea prăpastiei. Cel prin care Dumnezeu mi-a redat vederea, dându-mi jos solzii de pe ochi, în cazul meu nu s-a numit Anania, ci...Vasile. Părintele Vasile, un adevărat pescari de oameni, cu sfinţii să-L odihnească Dumnezeu !