Furia

În prealabil postat de Aly_2011

Uita la propriu sau cel putin asa spune. Lucreaza la un serviciu de relatii cu clientii si are program fix, daca s-a terminat programul nu-l obliga nimic si nimeni sa mai rezolve problemele care apar dupa acea ora.

Poate omul pune suflet in asa maniera incat chiar uita de el.

Daca aceasta este unica problema dintre voi si restul merge ca pe roate, eu cred ca ar trebui sa-l "ademenesti" asa cum spunea si Vintage, cu programe "artistice" care incep imediat dupa ora de incheiere oficiala a serviciului lui. Dar asta doar in cazul in care comunicarea dintre voi nu functioneaza. Ar fi mult mai simplu sa puteti discuta deschis, sa vezi ce-i lipseste sau ce-l sufoca sau de ce anume fuge si apoi impreuna sa ajunge-ti la o solutie optima.

Am uitat sa spun ce era mai important :

Bine ai venit pe forum draga Aly !

[Aly_2011]

Ma bucur ca v-am gasit. Nu avem probleme mari, mici discutii obisnuite. Obsesia lui pentru munca ar fi singurul lucru mare de rezolvat, dar poate daca o sa am rabdare...cine stie? E o perioada stresanta si pentru mine acum si simt ca nu mai pot sa accept cu zambetul pe buze ceva care ma deranjeaza. In mod sigur cand ne mai linistim sper sa am o discutie cu el...iarasi pe tema asta. Imi spune totusi ca nu vrea sa imi dea socoteala de fiecare data cand ramane peste program ca cica asta l-ar ingradi. Si totusi, eu daca am planuri stau si astept, sau cum?

[IOLANDA]

Draga mea,asta-i doar inceputul...viata in cuplu inseamna responsabilitate,ingaduinta si tot ce tine de astea...intr-un cuvant casnicia este o "CRUCE"...pe care ne-o asumam sau nu....si femeia este cea care "dirijeaza "sa-i zicem....bunul mers la ei(casniciei)..deci fara suparare=....rabdare,ingaduinta,intelegere si multa credinta in Dumnezeu si Maicuta Sfanta....si ai sa vezi ,cum lucrurile se vor "aseza"...Doamne Ajuta!!!!!!!!!!!

În prealabil postat de Aly_2011

In mod sigur cand ne mai linistim sper sa am o discutie cu el...iarasi pe tema asta. Imi spune totusi ca nu vrea sa imi dea socoteala de fiecare data cand ramane peste program ca cica asta l-ar ingradi. Si totusi, eu daca am planuri stau si astept, sau cum?

Invita-l sa-ti vorbesca despre prioritatile lui. Daca locul nr.1 = munca, parerea mea este sa te reorientezi. Inca nu te-ai casatorit. Si nu trebuie s-o faci din inertie. Intr-o casnicie trebuie sa intri cu sufletul curat, deschis, plin de iubire si de nadejde, plin de speranta si de fericire. Dar nu speranta de a-l schimba pe el DUPA casatorie, ca e gresit. Ci speranta ca aceasta stare de bine si de indestulare sufleteasca va dainui pana la adanci batraneti.

[Adriana-Simona]

Ar mai fi o idee: daca tot ii place munca, gasiti ceva de lucru impreuna (de exemplu puteti face in week-end munca de volunariat, la un azil sau la un centru de plasament) o sa invatati multe(mai ales ca amandoi lucrati cu oameni) si o sa petreceti timp impreuna, facand si pe altii fericiti.
Asemeni ajuta mult daca tot veti froma o familie, sa va gasiti un loc pentru suflet. Folositi timpul liber, vacantele sa gasiti o manastire draga si un duhovnic bun, unde sa puteti sa va refugiati din cand in cand. Incercati sa faceti excursii in care el sa se simta util ( de exemplu iesiri pe munte cu cortul, sau la cabana, unde el sa poata sa pescuiasca, sa faca focul etc, si evident tu sa il feliciti).

[Aly_2011]

Prioritatea lui e munca, uneori recunoaste alteori nu. Nu pot sa ma reorientez pentru ca e un baiat tare bun, imi vorbeste frumos, ma ajuta... e prima dragoste pentru amandoi si ne dorim sa fim impreuna. Doar ca sunt tanara si nu stiu cum sa reactionez atunci cand mai greseste, ma supar, iar el imi reproseaza asta. Recunosc ca nu am rabdare si sunt impulsiva. El este in schimb calm si ma face parca si mai mult sa ma enervez crezand ca nu acorda suficienta atentie problemei. Incerc sa invat cum sa ma port, sper sa si reusesc sa-l fac sa imi vorbeasca mai mult. oricum ar fi, il iubesc si ma rog sa pot accepta si obsesia asta a lui pentru munca si cred si pentru castig. Va multumesc tuturor pentru sfaturi...se vede ca am multe de invatat.

În prealabil postat de Melissa

Ci speranta ca aceasta stare de bine si de indestulare sufleteasca va dainui pana la adanci batraneti.

Vrajeli :)).
Bine spuneti..."speranta".

În prealabil postat de Aly_2011

Prioritatea lui e munca, uneori recunoaste alteori nu. Nu pot sa ma reorientez pentru ca e un baiat tare bun, imi vorbeste frumos, ma ajuta... e prima dragoste pentru amandoi si ne dorim sa fim impreuna. Doar ca sunt tanara si nu stiu cum sa reactionez atunci cand mai greseste, ma supar, iar el imi reproseaza asta. Recunosc ca nu am rabdare si sunt impulsiva. El este in schimb calm si ma face parca si mai mult sa ma enervez crezand ca nu acorda suficienta atentie problemei. Incerc sa invat cum sa ma port, sper sa si reusesc sa-l fac sa imi vorbeasca mai mult. oricum ar fi, il iubesc si ma rog sa pot accepta si obsesia asta a lui pentru munca si cred si pentru castig. Va multumesc tuturor pentru sfaturi...se vede ca am multe de invatat.

Desigur ca exista si femei care accepta sa stea pe locul 2 .Eu nu fac parte din aceasta categorie, deci nu-ti pot da sfaturi mai departe.:-)

Doar sa ai grija cum evaluezi lucrurile. Un om poate sa aibe 100 de calitati si doar un singur defect. Tu sa nu te culci pe o ureche ca are atatea calitati. Ci sa te gandesti bine daca poti trai cu acel defect.

Sa-ti ajute Dumnezeu !

În prealabil postat de Aly_2011

Prioritatea lui e munca, uneori recunoaste alteori nu. Nu pot sa ma reorientez pentru ca e un baiat tare bun, imi vorbeste frumos, ma ajuta... e prima dragoste pentru amandoi si ne dorim sa fim impreuna. Doar ca sunt tanara si nu stiu cum sa reactionez atunci cand mai greseste, ma supar, iar el imi reproseaza asta. Recunosc ca nu am rabdare si sunt impulsiva. El este in schimb calm si ma face parca si mai mult sa ma enervez crezand ca nu acorda suficienta atentie problemei. Incerc sa invat cum sa ma port, sper sa si reusesc sa-l fac sa imi vorbeasca mai mult. oricum ar fi, il iubesc si ma rog sa pot accepta si obsesia asta a lui pentru munca si cred si pentru castig. Va multumesc tuturor pentru sfaturi...se vede ca am multe de invatat.

Din postarile tale succesive am inteles ca enumeri de fapt mai multe probleme.
Prioritatea lui (munca) +
supararea ta cand consideri ca el greseste +
nerabdarea ta si impulsivitatea +
calmul lui care te irita si mai mult +
nereusita ta, deocamdata, de a-l face sa vorbeasca mai mult +
eventuala, spui, obsesie a lui pentru castig.
Or mai fi si altele, pe care nu le-am retinut sau pe care nu le-ai enumerat.

Raspunsul meu, sper ca va fi cu folos, este acesta:
Mai intai sesizeaza ca prezinti un camp larg de probleme. Iti sugerez sa le ierarhizezi cumva si sa incepi sa lucrezi cu aspectul aflat mai la indemana, cu sanse mai mari si mai concrete de rezolvare.
Unele chestiuni par a tine mai mult de el, altele de tine. Cred ca folositor e ca prioritatea sa fie lucrul tau cu ceea ce tine de tine. De pilda, poti incepe sa lucrezi (ajutor mare aici din cartile duhovnicesti si de la duhovnic) cu impulsivitatea sau nerabdarea ta.
Un motiv pentru care intarzie la munca (din multe posibile) este comunicarea dintre voi. Cu cat comunicati mai bine, mai amplu, mai sincer, mai cald, cu bunatate si daruire sufleteasca, cu atat tendinta cuplului este sa isi petreaca timpul impreuna. (Si reciproc.)
Profesia de medic predispune la anumite atitudini subtile, care tin de amprenta profesiei asupra caracterului. Am avut sotie medic, am sora medic si am lucrat ca psiholog cu cativa medici. Iti sugerez sa dai atentie relatiei dintre personalitatea ta si profesie, adica impactului profesiei asupra relatiilor EXTRAprofesionale. Nu putem fi medici acasa. Intrebarea este aici: cine ce este? Medic sau partener de cuplu? Si trebuie raspuns cu hotarire si demonstrat concret prin modul de a fi. Nu e usor, e insa deplin posibil.
Iti sugerez sa lucrezi cateva sedinte cu un psiholog care se ocupa de relatii maritale. Perspectiva ta asupra problemelor voastre se poate largi considerabil in doar cateva intalniri. Sper ca nu vei face o opozitie intre credinta in Dumnezeu si psihologie (este o naivitate des intalnita si regretabila - e ca si cum nu ai mai avea pacienti in specialitatea ta pentru ca ei au o credinta tare...).
Ca ortodox, cred ca dificultatile dintre noi cand formam un cuplu sunt o sansa pentru a dezvolta bunatatea din noi, pentru a exersa dragostea. Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu!