Dumnezeu iubeste neconditionat?

În prealabil postat de N.Priceputu

Cred că părintele a vrut să spună că Dumnezeu ne iubeşte, într-adevăr, şi dacă greşim, oricât de mult am greşi. Şi nu ne pedepseşte întotdeauna, ci aşteaptă cu multă răbdare întoarcerea noastră. Cred că s-a referit la pedeapsa din această viaţă.
Mai multă dragoste decât să-Şi dea Dumnezeu viaţa pentru toţi păcătoşii şi să se roage pentru a nu le fi iertat păcatul de a-L fi răstignit poate închipui cineva? Nu e evident că ne iubeşte în pofida păcatelor noastre?

Doamne, fereste-ma de ispite. Inteleg ca Dumnezeu ne iubeste foarte mult, asteptand cu multa rabdare intoarcerea noastra din pacat.

In Epistola catre romani, cap. 12, versetul 19, scrie:


,,Nu va razbunati singuri, iubitilor, ci dati-i loc maniei graite de Domnul, caci scris este: A Mea este razbunarea; Eu voi rasplati.''

Prin urmare nu cred ca e gresit sa ne fie frica sa pacatuim din cauza ca astfel atragem mania lui Dumnezeu in viata aceasta si in vesnicie. Un imparat care isi iubeste supusii are si pretentii de la acestia. Cu cat ii iubeste mai mult cu atat ii cearta mai mult, pentru ca acestia sa devina virtuosi si vrednici de iubirea lui.

Nu cred ca e bine sa cadem in dulcegarii, crezand ca Dumnezeu e dator sa ne iubeasca oricum ne-am comporta. Cred ca e spre folosul crestinului sa stie ca Dumnezeu are si niste pretentii in schimbul acestei iubiri. Acest lucru ne este de folos pentru a ne pocai.

Plangem pentru un pacat fie din frica de pedeapsa (,,Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui.''), fie pentru ca Il iubim pe Dumnezeu atat de mult incat rosim pur si simplu stiind ca L-am suparat. Chiar si atitudinea slugii care isi plange pacatul din frica de a nu fi pedepsita de Dumnezeu e mai buna decat increderea prea mare ca Dumnezeu ne iubeste oricum, fara sa ne ceara nimic in schimb.

Calea spre Rai este mai ingusta decat am vrea noi sa fie. De aceea mai bine sa se spuna lucrurilor pe nume decat sa ajungem sa credem ca mantuirea ni se cuvine.