Papalitatea

[Mihai36]

Probabil ca Iisus incearca sa ii faca sa intelga ca prefera sa ii vada pe toti impreuna si ei tot nu inteleg.

[Mihai36]

In legatura cu trecutul palmei prin focul unei luminari mai este un secret - treci cite o palma prin foc in forma circulara de 7 ori fara oprire -flacara sa nu se dezlipesca de palma dar nici f repede sa se stinga -apoi in functie de cantitatea de funingine lasate pe palma stii cit de curate ai hainele spirituale in acel moment , vei vedea ca nu se inegreste uniform toata palma pentru ca exista unele corespndente , de ex daca ai ego prea mare sau ierti mai greu se innegreste degetul inelar de la mina dreapta , fiecare zona are cite un grup de calitati.
Asta ajuta mai bine introspectia .
mai e si alta metoda dar necesita botezul sfint si darul deosebirii -acea perceptie a vintului sfint in crestet si palme. Rezultatul este identic.

[Adriana3]

În prealabil postat de Mihai36

In legatura cu trecutul palmei prin focul unei luminari mai este un secret - treci cite o palma prin foc in forma circulara de 7 ori fara oprire -flacara sa nu se dezlipesca de palma dar nici f repede sa se stinga -apoi in functie de cantitatea de funingine lasate pe palma stii cit de curate ai hainele spirituale in acel moment , vei vedea ca nu se inegreste uniform toata palma pentru ca exista unele corespndente , de ex daca ai ego prea mare sau ierti mai greu se innegreste degetul inelar de la mina dreapta , fiecare zona are cite un grup de calitati.
Asta ajuta mai bine introspectia .
mai e si alta metoda dar necesita botezul sfint si darul deosebirii -acea perceptie a vintului sfint in crestet si palme. Rezultatul este identic.

Pare super interesant (partea cu lumanarea, ca pe cea cu vantul nu am inteles-o )

[bogdan81]

Adriana, nu conteaza ce zic unii sau altii. Exista marturii istorice care atesta ca lucrurile s-au petrecut asa, ca armenii au fost cei ce au dat bani sultanului Murat 4 ca sa-i lase pe ei sa slujeasca dar lumina nu a venit la ei, ci la ortodocsii care stateau afara.
Uitati, aveti aici un material:

În fiecare Sâmbătă Mare, cu ocazia Paştelui Ortodox, în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim are loc marea minune a Sfintei Lumini, care uimeşte, bucură şi dă credinţă celor care se învrednicesc să fie acolo în acel moment.

1. PREGĂTIREA SFÂNTULUI MORMÂNT

Sâmbătă dimineaţa, înainte de slujba Învierii, are loc o verificare minuţioasă a Mormântului. La această verificare participă reprezentanţi ai tuturor cultelor creştine prezente la Ierusalim, precum şi reprezentanţi ai autorităţilor statului Israel. Scopul este acela de a verifica să nu existe nici o sursă de foc Sfântul Mormânt. Mormântul este apoi sigilat cu un sigiliu din ceară.

Cultele prezente la Ierusalim (copţii, armenii, maroniţii şi alţii) sunt foarte atente la această procedură. Interesul lor are o anumită motivaţie. Dacă într-un an nu ar avea loc minunea Sfintei Lumini atunci când Patriarhul Ortodox oficiază slujba, atunci ei ar putea revendica anumite drepturi cu privire la Sfântul Mormânt.

2. SLUJBA SFINTEI LUMINI

Slujba are loc la ora 12:00 şi are trei părţi: Litia, intrarea Patriarhului în Sfântul Mormânt şi rugăciunile Patriarhului pentru venirea Sfintei Lumini.

La amiază, Patriarhul ortodox al Ierusalimului, însoţit de episcopi, preoţi şi diaconi şi de Patriarhul armean, intră în Sfântul Mormânt în bătaia clopotelor. Înaintea Patriarhului, păstrătorul Sacristiei Sfintei Biserici duce candela care e mereu aprinsă şi care este stinsă în acea zi pentru a se reaprinde de la Sfânta Lumină. Din Biserica Sf. Ap. Iacob, Patriarhul intră în altar şi se aşează pe scaunul patriarhal. Apoi reprezentanţii armenilor, arabilor, copţilor şi ai altora trec şi sărută mâna Patriarhului pentru a putea primi Sfânta Lumină. Dacă nu sărută mâna Patriarhului ortodox, ei nu au dreptul să primească Sfânta Lumină din mâinile lui. Imediat după aceea începe Litia, când credincioşii înconjoară de trei ori Sfântul Mormânt şi se opresc în faţa Mormântului unde stau oficialii.

După Litie, Sfântul Mormânt este desigilat iar Patriarhul se dezbracă de vesmintele patriarhale. El rămâne în haina albă de preot şi este percheziţionat de guvernatorul Ierusalimului şi de seful Politiei, în faţa tuturor pentru ca toată lumea să vadă că nu are nici o sursă de foc asupra lui.

După aceea, Patriarhul ia făcliile (stinse) şi intră în Sfântul Mormânt împreună cu paznicul armean. Toate candelele sunt stinse şi nu e nimic aprins în Sfânta Biserică sau în Sfântul Mormânt.

3. CUM APARE SFÂNTA LUMINĂ

În interiorul Sfântului Mormânt, Patriarhul cade în genunchi şi rosteşte rugăciunile prin care îl roagă pe Mântuitorul Iisus Hristos să trimită Sfânta Lumină ca dar al sfinţirii pentru popor. Apoi, într-o linişte absolută, în timp ce Patriarhul se roagă, un vuiet se aude şi aproape simultan sclipiri alb-albăstrii apar de peste tot, ca şi cum milioane de aparate foto ar clipi în acelaşi timp. Toate candelele se aprind miraculos. Sfânta Lumină aprinde deodată făcliile pe care le tine Patriarhul, precum şi lumânările multora din biserică. Mulţimea izbucneşte în urale în timp ce lacrimi de bucurie se preling din ochii tuturor.

Timp de câteva minute Sfânta Lumină nu are caracteristicile focului şi păstrează o tentă aparte. Aceasta durează câteva minute după ce Patriarhul iese din Sfântul Mormânt şi dă Lumina poporului. Oricine poate atinge focul celor 33 de lumânări fără să se ardă. După aproximativ o jumătate de oră, flacăra devine obişnuită (fierbinte).

4. DE CÂND DATEAZĂ ACEASTĂ MINUNE

Prima mărturie scrisă despre Sfânta Lumină datează din veacul al patrulea, dar sunt şi autori care vorbesc despre evenimente petrecute în primul veac. Astfel, Sfinţii Ioan Damaschinul şi Grigore de Nisa povestesc cum Apostolul Pavel a văzut Sfânta Lumină în Sfântul Mormânt după învierea Mântuitorului. Călugărul rus Daniel povesteşte, la anul 1106, despre minunea Sfintei Lumini şi despre ceremoniile legate de aceasta, într-o manieră foarte detaliată. El arată că Patriarhul merge în Biserica Sfântului Mormânt cu două lumânări. Acolo îngenunchează în faţa lespezii pe care a fost aşezat Mântuitorul după coborârea după Cruce. Rosteşte rugăciuni şi în acel moment se petrece minunea. Lumina apare chiar din lespede - o lumină albăstruie, greu de descris, care în cele din urmă aprinde candelele cu untdelemn şi lumânările Patriarhului. Aceasta este Sfânta Lumină, care iese din Mormânt şi aprinde şi lumânările credincioşilor din biserică. Începând din veacul al patrulea şi până în ziua de azi, diferite surse relatează acest eveniment impresionant. Din aceste surse se trage concluzia că minunea are loc în acelaşi loc, în aceeaşi zi şi în acelaşi cadru liturgic ortodox de-a lungul vremii.

Numai Patriarhul ortodox are puterea să slujească la această slujbă. Au fost încercări din partea altor religii să realizeze această minune, însă nu au reuşit. De exemplu, în anul 1579, conform mărturiilor istorice, armenii au dat bani sultanului Murat IV pentru a li se da voie să intre în Biserica Sfântului Mormânt şi să ţină ei slujba de Înviere. Sultanul le-a dat voie, iar armenii au pătruns în biserică şi au încuiat uşile, lăsându-i pe ortodocşi afară. Cuprins de disperare la vederea celor întâmplate, Patriarhul Ortodox a îngenuncheat pe treptele bisericii şi s-a rugat lângă una dintre coloane. În timp ce se ruga, coloana de lângă el s-a despicat, lăsând lumina să vină afară prin fisură şi să aprindă făcliile Patriarhului. Coloana există şi astăzi.

Un muezin musulman pe nume Tunom, care a văzut minunea din minaretul moscheii de peste drum, s-a decis pe loc să abandoneze mahomedanismul şi să creadă în Hristos. Văzând minunea, el a strigat: "Mare este credinţa creştinilor! Unu este adevăratul Dumnezeu, Dumnezeul creştinilor! Cred în Hristos cel înviat din morţi. Mă închin lui ca Dumnezeu al meu".

Ceilalţi musulmani, văzând convertirea lui credinţa creştină, au pus mâna pe el şi l-au decapitat. Moaştele lui sunt păstrate până astăzi în Mănăstirea Fecioarei Maria din Ierusalim.

Musulmanii, care nu cred în jertfa şi învierea lui Hristos, au încercat în mai multe rânduri să pună piedici în calea minunii. Binecunoscutul istoric musulman Al Biruni scrie: "Un guvernator musulman a înlocuit fitilul lumânărilor cu sârmă din aramă, ca lumânările să nu se poată aprinde. Când a venit însă focul, arama s-a aprins."

Aceasta nu a fost singura încercare. Cronicarul englez Gautier Vinisauf descrie ce s-a petrecut la anul 1192.

"În 1187, sarazinii sub conducerea sultanului Salah ad-Din au cucerit Ierusalimul. În acel an, sultanul a vrut să fie şi el prezent la slujbă, deşi nu era creştin. La sosirea sa, focul a venit în mod minunat şi toţi cei de faţă au rămas miraţi. Sarazinii au spus că focul a venit printr-o înşelătorie pusă la cale de creştini. Salah ad-Din, dorind să arate vicleşugul, a stins candela pe care o aprinsese Lumina, dar candela s-a reaprins imediat. A stins-o şi a doua oară şi a treia oară, dar de fiecare dată candela s-a aprins la loc. Văzând aceasta, sultanul a strigat cu glas profetic: 'Da, curând voi muri sau voi pierde Ierusalimul.'"

Sfânta Lumină simbolizează şi ne aminteşte într-un mod miraculos de învierea lui Hristos. Este o minune trimisă de Dumnezeu de-a lungul veacurilor din însăşi Lumina Lumii care este Hristos. Ştiinţa nu poate explica această minune şi, în semn de respect, nici nu a încercat să o explice. Cine ar putea însă explica o minune adevărată?

5. CHESTIUNEA AUTENTICITĂŢII MINUNII

Ca la orice altă minune, sunt mulţi care nu cred în ea şi afirmă că aceasta ar fi de fapt o înşelătorie pusă la cale de ortodocşi. Ei cred că Patriarhul are cu el o brichetă, atunci când intră în Sfântul Mormânt. Totuşi, aceste supoziţii nu ţin seama de mai multe aspecte. Chibriturile şi brichetele sunt invenţii recente. Acum o sută de ani, să aprinzi un foc dura mult mai mult decât cele câteva minute pe care le petrecea şi le petrece Patriarhul înăuntru. Alţii spun că există o candelă deja aprinsă înăuntru, de la care el aprinde lumânările, dar autorităţile locale (evrei, deci necreştini) verifică şi arată că nu există nici o sursă de lumină în Sfântul Mormânt.

[Adriana3]

Bogdan,
Fiecare isi scrie istoria cum il avantajeaza. Eu am auzit o cu totul alta varianta de la armenieni pentru povestea cu stalpul. Si apropos, vezi ca articolul tau nu mai este de actualitate pentru ca de ceva timp Patriarhul ortodox nu mai suporta sa aiba inca un Patriarh alaturi asa ca cel armenian nu mai are voie sa intre in mormant. Ortodocsii, mai ales greci, sunt cei care se cearta cu totii pe acolo, ei nu prea stiu sa fie frati cu ceilalti, si conflictul dintre ei si ceilalti a fost rezolvat de autoritati printr-o lege prin care drepturile sa fie date in functie de vechimea pe care fiecare o are intr-un anumit loc iar cum Imparatul Constantin cel Mare a fost pe scaunul Constantinopolului, grecii au ca atare cele mai multe drepturi. Totul este politica acolo. Si apropos de politica, inainte sa merg in Israel si sa aflu toate aceste detalii, citisem pe net inca doua chestii: pe de o parte, in anul in care au slujit catolicii si lumina nu a venit, catolicii au tras concluzia ca totul era trucat insa responsabilii Ierusalimului de teama sa nu-si piarda veniturile de pe urma pelerinilor, le-a zis ortodocsilor sa refaca treaba cu lumina. Si la putina vreme gasesc tot pe net o declaratie a unui ierarh grec care spunea ca nu intelege de ce nici macar acum nu se in vileag inselatoria care se face acolo pentru a sustine suprematia ortodoxa. Imi pare rau ca nu imi amintesc numele si functia exacta a grecului, dar pot sa caut.
Cat despre afirmatii de ale sfintilor cum ca Ap. Pavel ar fi vazut lumina, eu ma indoiesc de autenticitatea documentelor. Trebuie sa mergeti sa vedeti cum arata cu adevarat mormintele evreiesti din acea vreme cu piatra mare care acopera intrarea si care este descrisa in Biblie si apoi sa vedeti cum arata acum Sfantul Mormant, si o sa vedeti ca nu mai are nimic din ceea ce a fost pe vremea Domnului, asta ca sa intelegeti ca pe vremea Ap. Pavel nu avea cum sa se intample cele de astazi, pe de o parte, si pe de alta parte, n-ar fi rau sa studiati cine au inventat lumanarile (chinezii) si cand au patruns ele in Orientul Mijlociu, de cand sunt folosite in Biserica, si apoi sa scrieti de treaba cu chibriturile.

Fiecare isi face istoria dupa cum vrea. In orice caz, nimeni din cei care iau lumina la Ierusalim nu am vazut sa aiba curajul sa tina mana in foc, nu numai sa o treaca prin ea, ca asta se poate face si cu o flacara obisnuita, daramite sa puna in ea un obiect. Iar armenienii care slujesc acolo mi-au zis ca arde ca doar e flacara. Si intr-adevar, fitilul lumanarii arde.

Si ideea era si faptul ca acolo este plin de "eretici" fara sa se mai sinchiseasca nimeni de rugaciunile cu ereticii, si nici lumina nu da semne sa se supere si ca atare sa nu mai apara pana nu ies afara din Biserica toti ereticii. Ar putea, nu? Daca lumina nu a vrut sa vina la armenieni, dupa spusele ortodocsilor, ar putea refuza sa vina cand in Biserica sunt "eretici" si uite ca nu-i asa. Cum de ortodocsii nu trag concluzia ca in cazul asta "ereticii" nu sunt de fapt eretici, nici macar coptii, care au capela lipita de mormant? Ar putea ca lumina sa le trazneasca capela de sa nu se vada, ca sa nu mai stea ereziile lipite de mormantul sfant, si uite ca nu o face.

[Adriana3]

Si ca sa nu uit, arabii sunt si ei tot ortodocsi, deci daca si ei sunt obligati sa sarute mana Patriarhului pentru a primi lumina, arata clar ca Patriarhul cu pricina numai frate nu este cu ceilalti ci isi reclama o pozitie superioara, o face pe Papa ortodocsilor. Si ca tot veni vorba de sarutatul mainii, si Patriarhul Daniel trebuie sa o sarute pentru a primi lumina? De ce Patriarhii ortodocsi nu slujesc pe rand daca tot se considera frati, v-ati intrebat vreodata? Nu numai ca nu slujesc pe rand, dar iata cata suparare pentru construirea unei Biserici, de parca a construi o Biserica este ceva groaznic si de neconceput pe pamantul Sfant incat sa merite excomunicarea faptasilor. Cam asta se intampla in general pe pamantul Sfant din partea ortodocsilor si tot nu va deschideti ochii fata de orgoliile care domnesc la nivel inalt...

Si apropos de povestioara data, stalpul cu pricina care exista si azi nu se afla in afara bisericii ci in biserica, este unul din stalpii de sustinere ai bisericii. Biserica este enorma si are mai multe intrari iar in afara nu-i nici un stalp ci stalpii sunt inauntru. Iar dupa modul in care este construita Biserica se vede ca-i facuta de latini. Si in mod foarte interesant, stalpii din marmura din fata intrarii in mormant sunt impodobiti de tot felul de ingeri din bronz dupa modelul catolic, cu o inscriptie in latina "Orphanotrophium Venetiarum fecit 1874". Si pe langa ingeri sunt tot felul de fete turnate in bronz ca si la vechile biserici catolice si de asemenea niste animale la baza stalpilor de bronz, nu stiu daca vor sa reprezinte lei sau altceva, dar sunt de tipul care se poate vedea in multe locuri din Italia, in bisericile lor. Ah si nu uit, inclusiv creaturi cu picioare de animal si trup de femeie sunt la baza stalpilor de la intrarea in mormant. Numai ortodoxe nu sunt toate astea si am poze facute, ca se pare ca nimeni nu se sinchiseste de astfel de detalii care vorbesc mai mult decat tot felul de texte scrise dupa interesul unuia si altuia.

Obiceiul de a citi istoria prin prisma arhitecturii locurilor am luat-o de la un prieten italian arhitect si pasionat de istorie si arheologie si care, in momentul in care a vizitat Clujul de exemplu, mi-a zis ca putem spune noi romanii ce dorim despre istoria noastra insa el vede arhitectura locului care este ungureasca iar centrul Clujului pare ca un oras sub ocupatie pentru ca modul in care sunt folosite cladirile este in contradictie evidenta cu stilul arhitectural a acestora, stil care tradeaza civilizatia maghiara in timp ce modul in care sunt folosite ii tradeaza pe romani. Cam asa si la Sfantul Mormant, pare sub ocupatie caci arhitectura ii tradeaza pe constructori insa modul in care este impodobit ii tradeaza pe ortodocsi...

[Adriana3]

Si uite ca uitam, nici vorba sa fie vreo moschee peste drum de biserica Sfantului Mormant ci moscheile la Ierusalim sunt in cu totul alta parte, intr-un loc strategic si anume pe locul marelui Templu. De aceea evreii duc o politica foarte nationalista in Ierusalim, ca sa-i dea afara pe musulmani si sa isi reconstruiasca Templul in care sa-l inscauneze pe Mesia pe care il asteapta cu totii sub forma unui Rege. Si in fiecare an sarbatoresc in mod anticipat aceasta reconstructie. Perioada in care am fost s-a nimerit sa contina ziua respectiva si se auzeau bubuituri ca niste focuri de arma asa ca au fost calugaritele care ne gazduiau cele care ne-au zis sa nu ne temem ca nu a izbucnit vreun conflict ci este ziua in care evreii sarbatoresc viitoarea reconstructie a Templului...