Adam si Eva...

[vsovivi]

În prealabil postat de DragosP

Cam mult conaşule, cam mult. Unii mai muncesc, cu voia bunului Dumnezeu şi sâmbăta!

Dap, tu eşti perfect! Mai ştiu eu un nene hâhâit şi cam chelbos care are aceeaşi părere despre el.

Sincer să fiu, eu am cam priceput astea, numai că ştiinţa nu este vrăjitorie aşa cum tu ai hotărât că e.

Păi dacă dumneata ai priceput că eu sunt perfect din faptul că am zis:

„Dracii nu recunosc pe Adevărul, sau Creaţia sau umilinţa... ei recunosc doar smintelile lor... sau cum ar putea recunoaşte întunericul lumina? Eu sunt o excepţie, o recunosc fiindcă Lumina e bună şi e minunată şi nu mai e timp pentru baaliverne. ”

atunci ce fel de pretenții să mai am la o discuție spornică și prolifică și curată cu domnia ta dacă tu ai priceput doar ultima propoziție ca și cum eu aș fi Lumina?

Deci chiar sunt o excepție de la regula că dracii nu recunosc lumina eu însă o recunosc, nu sunt eu Lumina dar nu v-am mințit despre ea căci ea mă luminează și eu mă bucur împreună cu ea, și sunt perfect la fel cu cel chelios care are o părere bună despre el, și care o recunoaște hâhâind mereu despre unii ca voi... deci e clar că se socotește pe sine un elev modest care mai bea de stress și a făcut afaceri ilegale pe mare în timpul serviciului... și a fost comunist dar a și recunoscut că e o răutate comunismul condamnându-l pe față, spre deosebire de unii care îl chiar iau drept bun și drept și științific și dialectic și alea alea... încă până azi, făcându-se că nu observă minciunile sau căile necurate ale revoltei absurde și bine introdusă de draci ca să-l măgulească pe om cu aparențe înșelătoare.


Și sigur că știința cea adevărată nu e vrăjitorie, dar aia e atoatăștiința lui Dumnezeu și nu aia a gLumii care cu siguranță este minciună și vrăjitorie și v-am și demonstrat mereu... căci știința gLumii este creatoare de mincună și păcătuire la infinit, așa în glumă.

Și ce știți voi cum ajunge știința în om în capul unghiului? Ce știți voi de piatra cea lepădată de zidari și cum ajunge ea acolo sus? Voi credeți că prin mîndrie și lăudăroșenie științifică și slavă de la oameni? Păi ce aplaudă ei oamenii? Nu doar ceea ce le place? Și ce altceva le place lor decât să fie adulterini ca niște îngerași de lumină dar care se dau holtei virgini în speranța repetării prilejurilor indiscrete? Iubirea de sine nu e altceva decât să-ți placă de sine și de plăcerea de a place viceversa, să ți se pară că numai tu gândești perfect deși e clar că minți și furi. Chiar dacă e așa, nu trebuie să te lauzi cu asta, ci să te supui umilinței, să răspunzi cinstit la întrebări, fără să dai fuga să te bagi sub halatele pătate cu cerneală ale oamenilor de știință... și pătate și cu altele, nu mai spun ca să nu vă rușinez pe unii dintre voi.

Ce știți voi despre cele două drepte ale sfintei cruci?

Cică era un om care nu și-a răbdat crucea și a început s-o cioplească să-i fie lui mai ușoară.
Și a urcat ce a urcat cu ea și a tăiat din lemnul cel mai lung mereu ca s-o facă egală și la o prăpastie n-a mai ajuns de pe o parte pe alta așa că a pornit de la capătul de jos și cu ce a rămas din prima a acoperit o fântână.
Și a urcat și a cioplit din amândouă căte un pic, uniform și a a folosit burghie și ca să nu se vadă a dat-o cu vopsea după ce a chituit-o, și iar a ajuns la prăpastie și când să treacă s-a rupt și iar a căzut jos de tot și iar a trebuit s-o ia de la capăt cu altă cruce, iar din aia ruptă a făcut coteț pentru câine.
Și a urcat și a urcat și atunci a tăiat doar din brațe și a păstrat doar partea aia lungă pentru ca s-o folosească drept punte, și a trecut puntea măgarului și poi că nu mai erau prăpăstii a cioplit și din lemnul cel lung până ce a făcut așa ca o lance, ca o țeapă... și de căldură și oboseală și-a pus turban pe cap și șalvari dându-și hainele de dedesubt jos, și în picioare și-a pus în loc de opinci și-a pus papuci și când a ajuns pe golgota, acolo lângă Iisus Hristos care era deja răstignit era unul așa foarte slab care cărase o cruce mare și grea și se numea Vlad.

Atunci sărmanul s-a speriat și a promis că niciodată nu va mai încerca să-și ușureze singur crucea când nu-l vede nimeni.