Importanta RUGACIUNII

[George.m]

Sfintii Parinti insista asupra faptului ca in vremea rugaciunii nu trebuie sa primim niciun fel de gand, fie bun sau rau, ci sa dam atentie exclusiv cuvintelor pe care le rostim.

In timp ce ne rugam e posibil sa ne vina in minte, de pilda, o idee minunata despre Dumnezeu, sau o afirmatie a vreunui Sfant Parinte. Nu trebuie sa le luam in seama, pentru ca diavolul, chiar prin gandurile bune, doreste sa ne abata atentia de la cererea pe care I-o adresam lui Dumnezeu; vrea sa ne scoata din starea de rugaciune.

Calist Angelicude, in scrierea Despre rugaciune si luare-aminte, spune ca "vicleanul, stiind sigur ca cel ce se roaga fara imprastiere lui Dumnezeu, va putea izbandi multe, se sileste sa imprastie mintea, folosind pricini intemeiate sau neintemeiate.

Dar noi, stiind aceasta, sa ne ostim impotriva dusmanului nostru; si cand stam la rugaciune si plecam genunchii sa nu ingaduim nicidecum nici unui gand sa intre, nici alb, nici negru, nici din dreapta, nici din stanga, nici scris, nici nescris, afara de cererea catre Dumnezeu".