Sminteala mintii, sau setea de cunoastere sterila

setea de cunoastere in sine nu e rea, dar eu nu ma multumesc sa stiu, ci ma simteam superioara fata de unii care nu au anumite cunostinte (limbi straine, matematica etc.) sau fac greseli (gramaticale etc)
de aceea am impresia ca Dumnezeu iti ia darurile pe care nu le folosesti cum trebuie (probabil sa-i inveti si pe altii)
Relatia cu Dumnezeu nu o caut pentru ca ma obliga cineva, ci simt ca este cea mai importanta. Am avut perioade grele si am trecut peste ele cu ajutorul lui Dumnezeu, prin duhovnic, rugaciuni... Imi da pace si liniste, nadejde, bucurii, dar am si momente de nemultumire si intrebari fara raspuns.

În prealabil postat de Annyta

dar am si momente de nemultumire si intrebari fara raspuns.

Cam toti avem momente din acelea, ori chiar perioade lungi de cautare (luni, ani...) .
Framantari multe, vijelii de ganduri.

In privinta mandriei si a cunostintelor, documenteaza-te cat poti si daca simti ca te ia pe sus gandul ca le esti superioara altora, sileste-te sa nu faci reclama, spunand in gura mare, noile lucruri pe care le-ai aflat.
Dar asta nu inseamna ca stai deoparte in toate discutiile, la urma urmei trebuie sa si socializezi.

E foarte posibil ca ce ti-am scris eu sa nu fie bun (uita-te la nick-ul meu) , asa ca ia aminte si la o parere avizata.

Doamne, ajuta!