Dati-mi un sfat, va rog

[korinna]

În prealabil postat de anna21

Sa-ti dau un singur exemplu. Sotul/ mama/ soacra spune:"Daca nu-ti dai jos baticul acela de pe cap, eu nu intru cu tine in biserica" (eventual va aflati chiar in curtea bisericii, in fata usii). Si se tine de cuvant, nu intra in biserica pt. ca nu-i place ca porti batic. Dar daca-l dai jos, vine la Sf. Liturghie. De unde stii cui slujesti?

Mda, banuiesc ca aici tre sa alegi raul cel mai mic: e mai grav sa nu participe la Liturghie respectiva mama, decat sa intre fata fara batic pe cap. Eventual cred ca trebuiesc spuse cateva rugaciuni de iertare a pacatului pe care tocmai il savarseste fata. Pocainta trebuie sa fie o stare continua (asa cum spune pr. Arsenie Papacioc) si nu doar la spovedanie.

Ana-Maria mai esti, ti-au fost folositoare sfaturile noastre? In ce stadiu te mai afli? Multe bucurii iti doresc! Or sa se rezolve toate! :)

[AlinB]

În prealabil postat de vintage

M-ati intrebat amandoi ce inseamna 'rasfatati'. In cazul meu, al copiilor mei, care sunt mari de-acum... "rasfatati" inseamna tratati cu ingaduinta cu multa, prea multa blandete pe care am numit-o dragoste parinteasca. Daca l-as fi rugat pe fratele Zaharia sa-mi spuna cum se numeste acest mod in care mi-am crescut copii ar fi zis: "duiosie draceasca", "neiubire", "moleseala"... Si nu ar fi gresit deloc.
Ca si copilasi, au fost cuminti si destul de ascultatori. Nu mi-au facut probleme, i-am invatat usor sa fie respectuosi, sa se roage seara si dimineata, sa-mi ceara voie cand trebuiau sa plece undeva sau sa faca vre-un lucru mai deosebit, au invatat foarte bine la scoala si aceste toate mi-au fost deajuns pentru a le oferi tot ce-si doreau (in limita bugetului familiei, uneori si peste...). Nu i-am pus la treaba (oricum, stam la bloc dar in vacante la bunici puteau sa munceasca...), nu, pentru ca: "sunt copii, lasa ca or sa munceasca ei la maturitate"... I-am alintat, i-am dragalit, le faceam toate mofturile in privinta mancarii. Nu le-am facut un program ordonat de trezire si culcare... si multe de acest fel.

Acum, ca si adulti ( fiul are 30 (!) si fiica 23 de ani) stau tot cu noi. Nu are niciunul o relatie cu o fata, respectiv, un baiat de mult timp. Nu le-am permis, singura interdictie ferma, dealtfel, sa se mute cu prieten(a). Acuma, nu stiu daca sunt inca acasa pt ca m-au ascultat sau pt ca nu si-au dorit sa se mute, cert este ca ei stiu parerea mea si se pare ca pana acum au acceptat-o. dar sunt sigura ca daca si-ar dori foarte mult sa locuiasca impreuna cu iubita sau iubitul ar face-o cu toata supararea si lacrimile mele...
Fiul meu a terminat scoala, lucreaza. Contribuie si el la cheltuieli, nu zic nu... dar cu fff putin. Este f. dezordonat.
Fiica este studenta inca, si ne stoarce de bani... mai lucreaza si ea cate ceva... E harnica, ordonata si cu gura mare.
Iata doi copii rasfatati pe care ii iubesc de ma prapadesc! le fac toate mofturile si acum, ii las sa doarma pana la pranz, ii alint si sunt scava lor.

1. Hm, am fost tentat sa inteleg ca prin "rasfatati" se traduce o atitudine nepotrivita din partea lor, ei bine nu vad nimic in acest sens.

2. Ca i-ati rasfatat putin cam peste, asta e a doua problema si nu are cu nimic de a face cu duritatea propusa de dl. Zaharia si nici cu blandetea de parinte model.
Blandetea e una, sa-i feriti de munca si responsabilitati e alta.

Iar treaba cu relatiile, e o problema separata, un alt capitol al educatiei, ca sa zic asa.

[glykys]

Bravo, Vintage! si eu am crezut altceva auzind "rasafatati"! :) E bine ca nu traiesc in curvie.
Nu cred ca i-ai rasfatat mai mult decat m-a rasfatat pe mine bunicuta mea. Nici pe mine nu m-a pus sa fac nimic in casa, bine, nici nu m-am oferit, mergand pe principiul ca atata timp cat e ea, eu sa nu imi fac probleme. Si uite ca a avut dreptate, ca acum incep si eu sa ma descurc usor-usor cu treburile casei, desi prima mancare pe care am invatat sa o fac a fost coliva. Deci sa nu iti faci probleme! Cred ca i-ai crescut frumos si au simtit toata dragostea ta.
Si totusi... nu crezi ca la 30 de ani ar trebui sa se insoare sau sa aduca niste bani in casa? Zic si eu...

[Adriana-Simona]

În prealabil postat de Ana_Maria

Urma sa ma casatoresc cu persoana iubita cel tarziu anul viitor.Pe modelul actual al relatiilor moderne, ne-am mutat impreuna. Nu ar fi fost asta o problema, pentru ca ne intelegeam foarte bine, ca familie, daca pot sa spun asa. Greseala noastra ne-am angajat impreuna, pe acelasi proiect, la aceeasi firma. Practic, la serviciu ar fi trebuit sa fim colegi, in timpul liber, un cuplu. Am amestecat borcanele si din cauza serviciului am inceput sa ne certam. La un moment dat, in viata lui a aparut o femeie de moravuri usoare, pe care eu nu am bagat-o in seama la momentul potrivit. La ultima cearta, pe motiv neintemeiat ( a recunoscut ca a exagerat si ca nu avea dreptate) s-a dus la ea. Si de atunci cam sunt impreuna. Certurile noastre nu aveau niciodata un temei, ci erau niste exagerari, suparari de moment, sau din cauza programului foarte incarcat si stresului acumulat in timp ( noi fiind studenti, ultimul an, amandoi).
Parintii lui sunt foarte suparati, au incercat sa il faca sa acorde o sansa relatiei noastre, mai ales ca eu mi-am schimbat si serviciul, dar el e cu ea. Stiu ca tine inca la mine si ca e doar o ratacire de moment. Ar vrea sa se intoarca la mine, dar e prins momentan intr-o "relatie", sau cel putin asa spune el (adica e cu ea). Incerc sa il fac sa renunte la ea, dar nu vrea. Dati-mi un sfat, ce as putea sa fac ca sa il determin sa renunte la ea si nu neaparat sa se intoarca la mine. Am incredere in Dumnezeu si stiu ca el ne va lumina calea, dar atata timp cat e langa ea, el se autodistruge (e tot timpul obosit, miroase a fum de tigara, desi el nu fumeaza, ea da), ceea ce nu facea cand eram impreuna, oricat de greu ne era.

Patima a fost mereu acolo ca altfel nu l-ar fi prins asa usor, dar nu e treaba mea sa va judec.
Ideea e urmatoarea, daca vrei sa iti fie bine, renunta la el schimba-ti viata si renunta la orgolii. Lasa lumea sa barfeasca. Mai bine sa barfeasca acum, decat sa suferi tot restul vietii tale dupa ce te casatoresti cu el. Niciodata nu va mai fi la fel, si vei regreta.
Daca vrei sa ii fie bine, roaga-te pentru el, pomeneste-l la slujbe.
Iar daca vrei sa iti recapeti pacea, incearca sa te spovedesti la un duhovnic bun si sa te schimbi. Aceasta te va ajuta si pe tine dar si pe el.

[Ana_Maria]

În prealabil postat de korinna

Ana-Maria mai esti, ti-au fost folositoare sfaturile noastre? In ce stadiu te mai afli? Multe bucurii iti doresc! Or sa se rezolve toate! :)

Da, mai sunt. Azi am avut o zi plina. Ma simt mult mai bine, mai ales ca am reusit din plin sa aplicam un lucru pe care noi l-am avut in relatia noastra, adica sa discutam calm, fara tipete si istericale. Macar am mai lamurit niste lucruri si tot raul inspre bine.

Multumesc de sprijin ! :)

doar o nelamurire. oricum nu ne vom putea intelege niciodata una alteia opiniile, dar ma intreb cum ati reactionat cand fiul dvs i-a spus acelei domnisoare ceea ce i-a spus.
ca poate ea n-a avut curajul sa-i spuna una buna si sa-l puna la locul lui de copil. cati ani are? e chiar asa de mic incat sa nu-si dea seama ce vorbeste? vi se pare ca e un motiv de mandrie ce a facut, ca are curajul sa "spuna lucrurilor pe nume", sa zic asa?
si dvs nu ati intervenit in niciun fel? ati fi putut sa spuneti purul adevar: " nu dragule, ea nu este inca matusa ta, este prietena unchiului tau si poate ca intr-o zi va fi matusa ta. daca ea va decide treaba asta." ce atata tabu?
si chiar ati intrerupe legaturile cu familia dvs sau a sotului pt ca se promoveaza concubinajul? adica sa-i privezi pe copii de bunici pt ca au opinii diferite de ale voastre?
oare daca ar fi impotriva concubinajului nu le-ati gasi totusi alte defecte? poate ca bunicul ar trage la masea, sau bunica ar mai fuma din cand in cand. poate ca bunicul mai scapa o injuratura sau bunicii ii place barfa. bunici perfecti nu exista... dar e o buna vorba "cine nu are batrani sa isi cumpere"... nu uitati ca nici dvs nu sunteti perfecta, nici eu, nici nimeni.. iar roata se intoarce, intr-o zi fiul dvs va va aduce o nora. o, da, se vor casatori la timp, nu va ingrijorati, dar daca si ea va va gasi un defect pe care sa nu-l poata suporta... ??? si va va priva de nepotei?
ma intrebam si eu doar asa, nu dati cu pietre...

În prealabil postat de AlinB

1. Hm, am fost tentat sa inteleg ca prin "rasfatati" se traduce o atitudine nepotrivita din partea lor, ei bine nu vad nimic in acest sens.

2. Ca i-ati rasfatat putin cam peste, asta e a doua problema si nu are cu nimic de a face cu duritatea propusa de dl. Zaharia si nici cu blandetea de parinte model.
Blandetea e una, sa-i feriti de munca si responsabilitati e alta.

Iar treaba cu relatiile, e o problema separata, un alt capitol al educatiei, ca sa zic asa.

Da, i-am tinut departe de greutatile vietii, nu i-am mobilizat un pic... Am vrut sa aibe o copilarie frumoasa si senina. Dar am cam exagerat.

Cat priveste relatiile intime... nu stiu ce sa zic. Va dati seama ca asa ceva, eu, ca femeie, chiar daca sunt mama, nu pot discuta cu fiul meu. Iar tatal lui, e prea pudic ca sa vorbeasca el...
Cu fata vorbesc cat pentru amandoi si i-am facut capul calendar cu povetele mele.
Dar... simt eu ca ceva imi ascunde... Ma rog la Dumnezeu minut de minut sa o pazeasca de cursele vrasmasului, de pacate si de ispite.
Dar... nu-i suficient, stiu si acesta este marele meu of.
Cam atat pot sa spun... mai mult stie doar sufletul meu...
Domnul Iisus Hristos sa-i ocroteasca cu sfintii lui ingeri pe copii nostri si noua sa ne dea rabdare si perseverenta in rugaciune! Maicuta Domnului sa ne ocroteasca pe toti!

În prealabil postat de glykys

Bravo, Vintage! si eu am crezut altceva auzind "rasafatati"! :) E bine ca nu traiesc in curvie.
Nu cred ca i-ai rasfatat mai mult decat m-a rasfatat pe mine bunicuta mea. Nici pe mine nu m-a pus sa fac nimic in casa, bine, nici nu m-am oferit, mergand pe principiul ca atata timp cat e ea, eu sa nu imi fac probleme. Si uite ca a avut dreptate, ca acum incep si eu sa ma descurc usor-usor cu treburile casei, desi prima mancare pe care am invatat sa o fac a fost coliva. Deci sa nu iti faci probleme! Cred ca i-ai crescut frumos si au simtit toata dragostea ta.
Si totusi... nu crezi ca la 30 de ani ar trebui sa se insoare sau sa aduca niste bani in casa? Zic si eu...

Si mama mea m-a rasfatat ca si bunica ta pe tine. Eu cred ca a face coliva e cel mai greu lucru. Asa ca, esti tare!
Fata mea nu stie sa faca mancare dar cum este ea, foarte de actiune si hotarata cand este singura, fara mine, nu-mi fac probleme, face de toate. Anul acesta a stat in chirie la Bucuresti. Deci s-a gospodarit singura si iata ca a putut... Cand e mami langa ea... face mami...

Ai dreptate...Oh, cat imi doresc sa se insoare fiul meu! Sa-mi faca nepotei... (sa-i alint si pe ei!). Sa fie la casa lui. L-as ajuta si mai mult!

Cat priveste problema cealalta, a relatiilor cu prietenul (inca nu are ceva de luat in seama) nu stiu... S-o ajute Dumnezeu, sa-i dea intelepciune. Asta-i spuneam si lui Alin...

De lucrat lucreaza, are serviciu dar nu prea contribuie la cheltuielile casei, nu cat ar fi normal.

În prealabil postat de vintage

Cat priveste relatiile intime... nu stiu ce sa zic. Va dati seama ca asa ceva, eu, ca femeie, chiar daca sunt mama, nu pot discuta cu fiul meu. Iar tatal lui, e prea pudic ca sa vorbeasca el...

Vintage, imi esti draga, deci ceea ce urmeaza sa spun sa nu o iei in nume de rau, te rog! Nu ma raportez in mod special la tine si la familia ta, dar in general nu mi se pare normala gandirea aceasta, cand vine vorba de educatie sexuala: mama vorbeste cu fiica, tatal cu fiul. Amandoi ar trebui sa vorbiti cu amandoi [bineinteles, separat, ca pentru adolescenti discutiile "in familie" despre sex sunt destul de jenante oricum]. De la parintele de acelasi sex, copilul va invata despre particularitatile biologice. De exemplu, o fata bineinteles ca va intelege mai bine de la mama cum e cu menstruatia, decat de la tata. Mai ales ca in cele mai multe cazuri, simptomele de sindrom premenstrual sunt aceleasi la mama si la fiica, deci anii tai de experienta o pot ajuta sa treaca peste aceste neplaceri. La fel, despre polutiile nocturne, baiatul va discuta mai bine cu tatal sau, care a trecut prin acelasi lucru si deci ii poate explica mai bine ce si cum.
Cand vine vorba despre sex insa, e mult mai bine pentru copil sa discute cu amandoi parintii, impreuna sau separat, cum se simte el mai bine. Pentru fiul tau ar fi foarte util daca ar sti cum este sexul perceput de catre o femeie. Mai ales cand vine vorba despre sexul premarital, el poate invata mult mai multe de la tine. E cunoscut faptul ca fetele sunt mult mai afectate de pierderea virginitatii decat baietii [mai ales daca s'a petrecut intr'un mod neplacut], deci daca tu, ca femeie, il faci sa inteleaga impactul pe care acea "prima data" il are asupra unei femei, ii va fi mult mai usor sa respecte decizia unei eventuale iubite de a se pastra virgina. In cazul fiicei tale, daca tatal ii va explica faptul ca un barbat care o iubeste cu adevarat o va respecta si o va iubi mai mult daca se pastreaza pentru noaptea nuntii, ea va asimila mai usor aceasta informatie, pentru ca vine direct "de la sursa".

Sper ca m'ai inteles! Si repet, desi am folosit persoana a II'a singular, nu ma refer in mod special la tine, ci in general!

[anna21]

În prealabil postat de paprika

doar o nelamurire. oricum nu ne vom putea intelege niciodata una alteia opiniile, dar ma intreb cum ati reactionat cand fiul dvs i-a spus acelei domnisoare ceea ce i-a spus.
ca poate ea n-a avut curajul sa-i spuna una buna si sa-l puna la locul lui de copil. cati ani are? e chiar asa de mic incat sa nu-si dea seama ce vorbeste? vi se pare ca e un motiv de mandrie ce a facut, ca are curajul sa "spuna lucrurilor pe nume", sa zic asa?
si dvs nu ati intervenit in niciun fel? ati fi putut sa spuneti purul adevar: " nu dragule, ea nu este inca matusa ta, este prietena unchiului tau si poate ca intr-o zi va fi matusa ta. daca ea va decide treaba asta." ce atata tabu?
si chiar ati intrerupe legaturile cu familia dvs sau a sotului pt ca se promoveaza concubinajul? adica sa-i privezi pe copii de bunici pt ca au opinii diferite de ale voastre?
oare daca ar fi impotriva concubinajului nu le-ati gasi totusi alte defecte? poate ca bunicul ar trage la masea, sau bunica ar mai fuma din cand in cand. poate ca bunicul mai scapa o injuratura sau bunicii ii place barfa. bunici perfecti nu exista... dar e o buna vorba "cine nu are batrani sa isi cumpere"... nu uitati ca nici dvs nu sunteti perfecta, nici eu, nici nimeni.. iar roata se intoarce, intr-o zi fiul dvs va va aduce o nora. o, da, se vor casatori la timp, nu va ingrijorati, dar daca si ea va va gasi un defect pe care sa nu-l poata suporta... ??? si va va priva de nepotei?
ma intrebam si eu doar asa, nu dati cu pietre...

:)
Nu dau cu pietre.

Cele mai stranii lectii de viata le-am invatat din relatia cu socrii mei, nu stiu daca ma pot face inteleasa.

Inteleg indignarea ta deoarece in tinerete si eu gandeam altfel.
Am avut multa libertate in tinerete (atunci nu mi se parea ca am, dar acum sunt mama si inteleg ca am avut multa libertate)... Aveam un grup de prieteni cu care stateam vara mai mult la mare/munte, decat acasa.. Iar in studentie petreceam mult timp prin cluburi, uneori noapte de noapte (culmea e ca mai lucram si part time undeva si aveam si bursa la scoala.. astazi nu inteleg de unde aveam atata energie, dormeam f putin..).
Si parintii mei erau destul de nemultumiti si aveam periodic "discutii" despre responsabilitate, maturitate, datorie catre ceilalti etc.. Tot faceam ce vedea in jur ca fac altii, nu prea luam in seama ce spun parintii, mi se parea ca nu-mi inteleg nevoile si nu sunt in pas cu timpul.

Prin contrast, parintii prietenului erau foarte deschisi, foarte "moderni", dadeau bani fiilor lor pt a-i cheltui in oras (pe cand eu munceam pt bani, nu primeam de la parinti bani pt distractii, desi aveau de unde sa-mi dea). Le puneau casa la dispozitie pentru petreceri.
Ba inca atunci cand parintii mei mi-au interzis sa plec la munte, parintii prietenului au sunat sa o convinga sa ma lase! Lucruri de-astea.
Si cat ii laudam pe parintii prietenului: ca sunt discreti, ca-si ajuta si inteleg perfect fiii, ca la ei acasa se mananca lucruri extraordinar de bune (pe cand la mine acasa mancarea era foarte banala.. paranteza: mama avea talentul extraordinar de a face un festin dintr-o masa simpla. Chiar daca ar fi avut doar cartofi fierti si salata de varza, pranzul la noi acasa era intotdeauna o mare bucurie si totul parea gustos! Imi lipsesc aceste lucruri astazi cand mananc orice!). Si ii tot laudam pe parintii prietenului.. nu stiu cum de ma suportau proprii mei parintii sa ma vada atat de ingrata si proasta!

Pana in ziua in care prietenul mi-a dat verigheta si am hotarat sa ne mutam impreuna. Atunci lucrurile au luat o intorsatura neasteptata!
Parintii mei s-au pus efectiv in usa si au zis: "din casa noastra tu iesi doar maritata!"
Niciodata nu au fost atat de vehementi ca in acel moment. De parca ar fi fost o chestiune de viata si de moarte.
Eu nu intelegeam nimic. Multe prietene traiau in concubinaj.. ce era atat de gresit? Pai o sa ne casatorim intr-o zi, nu? Dar sa vedem..mai incolo.
Nu am cuvinte sa spun cat de putin am inteles din atitudinea parintilor mei, cat de rusine imi este astazi ca atunci nu i-am inteles si nu i-am apreciat cum se cuvine.
Ei au facut un efort financiar platit nunta si ne-am casatorit in trei luni (in mare graba, ca nu cumva sa ajung sa ma mut cu prietenul fara a fi maritata cu el).

Si asa am scapat eu de concubinaj.

Vreau sa spun ca a mai trecut o vreme pana am inteles cat de extraordinari sunt parintii mei, cat de mult rau le-am facut de-a lungul timpului si cat de daunatoare este atitudinea "las' ca-s tineri si sa-si traiasca viata" blah, blah.. (adica acceptarea concubinajului).

Acceptarea concubinajului este o dovada de slabiciune morala (zic eu astazi cu mintea mea de acum.. ca in tinerete ziceam altceva).
Poate ca tinerii sunt naivi si indragostiti si nu au putere sa depaseasca unele momente. DAR DE ACEEA AU PARINTI! Ca sa-i sustina in ce este bine, sa-i ajute la greu etc..

Eu sunt mama de baieti si deja la 7 ani pe al meu il suna colegele acasa sa-l intrebe ce mai face! Pai ce ma fac la 16 ani?! Ma apuca disperarea cand ma gandesc.
Asa ca i-am spus de la gradinita ca singurul mod in care exista binecuvantarea lui Dumnezeu in familie este prin Taina Cununiei. Si i-am aratat poze de la nunta noastra sa vada ca ne-am cununat in biserica si o casatorie nu este doar un angajament pe care sotii il iau unul fata de altul, ci si un angajament luat in fata lui Dumnezeu.
Si in general insist pe aceasta idee, ca sa i se intipareasca bine in minte ca iubirea nu este "hugs and kisses" sau o traire inefabila, iar daca te joci dea casatoria fara a fi casatorit in fapt, apoi vei plati amarnic pt asta.

Am fost foarte impresionata sa vad pe ortodoxia tinerilor ca fecioria nu a murit astazi, faptul ca multi tineri (baieti) cred asta mi-a dat speranta ca poate exista o sansa si pt fiii mei sa creasca curati intr-o lume care progreseaza catre desfranare generalizata.