Crestinismul

[konijiro]

Konijiro tu ce parere iti faci despre un copil care plinge dupa mincare dar refuza sa deschida gura cind i se da cu lingurita?

Copilul respectiv va manca pana la urma. Dar de unde stii 100% ca plange de foame?

Faptul ca tu nu ai dovezi ca exista Dumnezeu , faptul ca nu esti la curent cu cercetarile stiintifice legat de existenta divina aure sfinte si alte feluri de energii nu inseamna ca Dumnezeu nu exista sau ca ar trebui sa se supuna logicii noastre umane .

In primul rand, aici nu discutam despre existenta divinitatii la modul general, ci de zeul crestin. Nu e deloc acelasi lucru.

In al doilea rand, da-mi si mie link catre acele cercetari stiintifice care arata existenta aurei si a energiilor. Spune-mi, energiile alea sa masoara in jouli? Ca daca nu, va trebui sa gasesti un alt termen sa le definesti.

Cei care contesta existenta divina ar trebui la rindullor sa demonstreze opinia lor- ceea ce este imposibil.

Nope. Sarcina dovezii cade pe cei care fac afirmatia. Ca daca nu ar fi asa, nici tu nu poti sa dovedesti ca pe Marte nu exista o specie de paianjeni microscopici cu 5 picioare, rosii cu picatele galbene, asa ca automat, ei exista, nu?

Afirmind ca Dumnzeu nu exista este ilogic din moment ce primul ADN nu se puotea crea singur

Aiurea. Faptul ca tu nu stii despre teoriile legate de ADN nu inseamna ca altii nu stiu, sau ca nu exista explicatii.

Citeste aici:

http://talkorigins.org/indexcc/index.html

si vei gasi raspunsurile la toate intrebarile/afirmatiile de genul asta facute de creationisti.

In plus, si daca ar exista dovezi pentru o interventie divina in evolutie, tot ar trebui sa dovediti ca zeul care a intervenit e unul si acelasi cu zeul vostru, ala crestin.

Cineva care cere sa i se demonstreze ca exista ceva este un fatarnic atunci cind porneste pe premisa ca nimeni nu poate demonstra si cind nici nu doreste sincer acest lucru.

Eu plec pe premisa ca am nevoie de dovezi pentru a crede ceva. Si am nevoie de dovezi extraordinare pentru a accepta afirmatii extraordinare. Unde vezi tu fatarnicie?

În prealabil postat de konijiro

Eu plec pe premisa ca am nevoie de dovezi pentru a crede ceva. Si am nevoie de dovezi extraordinare pentru a accepta afirmatii extraordinare.

E un nonsens să spui: „am nevoie de dovezi ca să cred”. Pentru că atunci nu mai e vorba de credinţă, ci de evidenţă. Or tocmai asta e taina religiei, că Dumnezeu nu este evident. Şi nu e evident din cauză că e mai presus de închipuire, de capacitatea noastră de a înţelege şi imagina. Dacă Îl cauţi pe Dumnezeu în lume, nu-L vei găsi, pur şi simplu pentru că El nu este acolo. Sunt doar urmele Lui, lumea poartă în ea amprenta lui Dumnezeu, însă oricine poate contesta faptul că Îi aparţine. Mulţi vor spune: da, vedem şi noi că e o amprentă, ca şi voi, însă nu ştim a cui e, nici măcar nu ştim dacă nu cumva e un fals.

A crede în Dumnezeu este o alegere; convingerea poate apărea ulterior, pe măsura înaintării în credinţă, şi ea decurge din faptul că, situându-te de partea credinţei începi să vezi altfel, să ai o nouă perspectivă şi să constaţi că totul capătă sens.

[Mihai36]

Atunci e ok , mi-ai adus aminte de vremurile cind nici eu nu eram credincios tocmai pentru ca nu aveam dovezi si nu am crezut pina ce nu am avut certitudini -in cazul meu spirituale- dupa care am aflat in treacat ca exista de fapt si unele stiintifice.
Insa pe cind eram necredincios in sinea mea imi doream sa existe Dumnezeu si acceptam faptul ca poate fi o existenta invizibila care doreste din anumite motive sa fie preponderent discreta. Asa incit nu am putut accepta decit dupa ce am avut certutudini de necontestat.

Totodata simteam ca daca ar exista nu ar avea cum sa fie decit unul singur la care se inchina toti chiar daca ei nu isi dau seama sau nu vor sa accepte acest lucru.

[konijiro]

E un nonsens să spui: „am nevoie de dovezi ca să cred”.

Nu este. Vi se pare un nonsens pentru ca religia v-a invatat, de la bun inceput, ca e exceptata de la un sistem clar acceptat, pe care il folosim in viata de zi cu zi. Nici un om sanatos la cap nu accepta orice afirmatie facuta de oricine, fara sa caute dovezi in favoarea afirmatiei respective, inainte de a o accepta. in afara faptului in care cel care face afirmatia e vreun popa cu autoritate si renume.

Plus ca aici nu vorbim doar despre credinta. Vorbim despre o dogma care solicita control total asupra vietii celui care decide sa o urmeze. Iti spune cand si cum poti sa mananci, cand si cum poti sa faci sex, are control asupra tuturor evenimentelor majore din viata adeptilor sai (gen nastere, nunta, moarte). Mai mult decat atat, adeptii ei incearca sa o impuna si altora, si sa faca si Statul sa cheltuie bani pentru promovarea respectivei dogme.

In contextul asta, nu ti se pare de bun simt sa cer dovezi? Nu discutam despre tine, care poate iti practici credinta acasa, si o vezi ca pe o chestie privata. Discutam despre oameni care in numele respectivei credinte incearca sa stabileasca politici publice, care afecteaza pe toata lumea.

Pe langa asta, eu nu m-am legat de chestii care nu pot fi dovedite, gen existenta Iadului, a Raiului, a ingerilor, etc. Am facut niste afirmatii legate de dovezile istorice care sa arate ca individul care a fost punctul de plecare al crestinismului chiar a existat. Nu e nimic mistic in acest demers. Cercetarea istorica nu se face cu "credinta", ci cu dovezi.

Or tocmai asta e taina religiei, că Dumnezeu nu este evident. Şi nu e evident din cauză că e mai presus de închipuire, de capacitatea noastră de a înţelege şi imagina.

Nu. Preotii iti spun asta, si au spus-o de mii de ani (in orice religie) pentru a se pune la adapost de o evaluare rationala a afirmatiilor pe care le fac, pentru ca stiu ca la baza, tot ce au e un castel de nisip.
A inceput sa nu mai functioneze.

In plus, daca e mai presus de capacitatea noastra de intelegere, de ce il caracterizati ca "bun", "iubitor", "drept", etc? Etichetele astea presupun o intelegere prealabila. Deci, din moment ce ii atribuiti calitati, il intelegeti. Ori daca sustineti ca nu il intelegeti, macar nu ii mai atribuiti calitati. Nu se poate sa le faceti pe amandoua deodata.

Mai mult, stiti exact si ce ii place si ce nu. Stiti ca ii plac ortodocsii, dar stiti, in acelasi timp, ca nu ii plac homosexualii, prostituatele, ateii. Si din nou, pe baza astora ai oameni care vor sa influenteze sistemul legislativ.

Deci, hotarati-va, il intelegeti, au ba?

A crede în Dumnezeu este o alegere; convingerea poate apărea ulterior, pe măsura înaintării în credinţă, şi ea decurge din faptul că, situându-te de partea credinţei începi să vezi altfel, să ai o nouă perspectivă şi să constaţi că totul capătă sens.

Da, stiu, respectiva perspectiva se bazeaza pe confirmation bias, inrudit cu cognitive dissonance (le poti gasi pe wikipedia), ambele greseli de logica.
O vezi cu prisosinta in modul in care apologetii religiei argumenteaza. Nu evalueaza faptele in mod echidistant, dupa care trag concluzia la care ii conduc faptele, ci incep cu concluzia, dupa care aleg faptele care sustin concluzia. Cele care o resping, nu conteaza.

În prealabil postat de konijiro

Am facut niste afirmatii legate de dovezile istorice care sa arate ca individul care a fost punctul de plecare al crestinismului chiar a existat. Nu e nimic mistic in acest demers. Cercetarea istorica nu se face cu "credinta", ci cu dovezi.

„individul” (nici măcar „persoana”?) a existat. Asta nu o contestă nici cei mai mari duşmani ai lui, ateii comunişti. Pentru că dincolo de Noul Testament care face referire la el (dar pe care îl socoteşti prea subiectiv pentru a-l lua în considerare), sunt mărturii din afară, şi nu sunt deloc greu de găsit: http://ro.wikipedia.org/wiki/Isus_din_Nazaret

Nu. Preotii iti spun asta, si au spus-o de mii de ani (in orice religie) pentru a se pune la adapost de o evaluare rationala a afirmatiilor pe care le fac, pentru ca stiu ca la baza, tot ce au e un castel de nisip.

Sau din cauză că există şi realităţi care nu pot fi experimentate decât subiectiv. Altfel ar însemna că toţi credincioşii sunt naivi şi că merg ca oile după nişte învăţători mincinoşi. Dacă ceea ce spun aceşti învăţători nu s-ar potrivi cu nişte adevăruri lăuntrice, cu nişte năzuinţe profunde ale fiecăruia, nimeni nu i-ar asculta.

In plus, daca e mai presus de capacitatea noastra de intelegere, de ce il caracterizati ca "bun", "iubitor", "drept", etc? Etichetele astea presupun o intelegere prealabila. Deci, din moment ce ii atribuiti calitati, il intelegeti. Ori daca sustineti ca nu il intelegeti, macar nu ii mai atribuiti calitati. Nu se poate sa le faceti pe amandoua deodata.

De fapt, tocmai ăsta e adevărul. Creştinismul frapează pentru că e paradoxal. Pe Dumnezeu Îl cunoşti şi nu-L cunoşti, în acelaşi timp.

Dar dacă ne gândim bine, aşa e cu orice cunoaştere pe care o avem despre ceva: e relativă. Cunoşti şi nu cunoşti structura atomului; cunoşti şi nu cunoşti sistemul solar ş.a.m.d. Şi cred că ceea ce e necunoscut e de fiecare dată mai mult decât ce e cunoscut.

Mai mult, stiti exact si ce ii place si ce nu. Stiti ca ii plac ortodocsii, dar stiti, in acelasi timp, ca nu ii plac homosexualii, prostituatele, ateii. Si din nou, pe baza astora ai oameni care vor sa influenteze sistemul legislativ.

Mi se pare că eşti cam supărat pe Dumnezeu, pentru că Îl vezi cam rău, discreţionar, poate capricios. Dacă noi ţi-am făcut imaginea asta despre El, rău am făcut. Dacă ţi-ai făcut-o singur, nu ţi-ai făcut-o corect.
Lui Dumnezeu îi plac toţi oamenii; mai mult de atât, îi iubeşte; într-atât, încât „L-a dat pe singurul Său Fiu, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”. Pentru toţi, inclusiv pentru homosexuali şi prostituate. Nu e vorba că Dumnezeu nu i-ar iubi, ci că ei nu-L iubesc pe Dumnezeu, măcar că unii dintre ei ar susţine contrariul. Dacă L-ar iubi, ar putea renunţa la păcat. E ca şi cum ai vrea să te vindeci de plămâni dar dacă doctorul îţi spune că trebuie să renunţi la fumat zici: „Doctorul ăsta nu mă iubeşte pentru că sunt fumător”.

[xanixade]

În prealabil postat de konijiro

Nu este. Vi se pare un nonsens ...

Afirmatiile tale mi se par acuma chiar hilare. Si asta nu din pricina faptului ca am o credinta de fier :D, ci mai degraba din cauza faptului ca tu le tot repeti. Peste tot. Cerand dovezi care sa confirme existenta lui Dumnezeu. stiintifice. Dar uite ca Dumnezeu nu da dovezi stiintifice, ca nu se vrea a fi un fapt acceptat. Am mai incercat sa iti explic asta o data....
Pe de alta parte, o dogma e pentru crestini ce e o lege pentru un fizician, matematician, si pentru stat.... aproximativ o regula. Ce tot despici firul in patruzeci de mii de bucati incercand sa cauti dovezi stiintifice, ca alea ti se par logice....

M-ai intrebat o data daca pot fi si fanatici religiosi, inafara religiei, si eu am zis ca da, pot fi. Nu ti se pare ca ceea ce faci tu suna a fanatism virtual?

[konijiro]

„individul” (nici măcar „persoana”?) a existat. Asta nu o contestă nici cei mai mari duşmani ai lui, ateii comunişti. Pentru că dincolo de Noul Testament care face referire la el (dar pe care îl socoteşti prea subiectiv pentru a-l lua în considerare), sunt mărturii din afară, şi nu sunt deloc greu de găsit: http://ro.wikipedia.org/wiki/Isus_din_Nazaret

Sursele istorice sunt cel mult discutabile. Despre Josephus s-a acceptat de mult ideea ca e un fals (din nou, de ce ai falsifica daca ai cu ce sustine adevarul?).

Nici despre Tacitus suspiciunea falsului nu e inlaturata total, iar enuntul e destul de neclar. In plus, nu zice un singur cuvant despre caracterul divin al lui Iisus.

Asta ca sa nu mai spunem ca nu se refera la vreo cronica romana atunci cand vorbeste de executia lui Iisus. Care crezi ca sunt sansele ca informatiile despre executia lui Hristos sa fi venit tot de la crestini, adica tot aia care au scris Evangheliile?

Deci, recapitulam:

Avem un om care face minuni, invie pe altul din morti, invie el insusi din morti, dar in ciuda tuturor acestor fapte, singurele dovezi sunt niste inscrisuri datate cu mult dupa moartea lui, dintre care una e acceptata ca falsa, iar alta irelevanta cand vine vorba de caracterul divin al persoanei in discutie.

In plus, existenta omului Iisus e un aspect, pe cand originea sa divina e cu totul altul. Daca acceptam de dragul argumentatiei ca a existat (in ciuda dovezilor stravezii), unde sunt dovezile extrabiblice care macar sa faca vreo aluzie la originea sa divina?

Nimeni nu a scris despre minunile sale. Nimeni nu a considerat faptul ca s-a nascut din fecioara suficient de extraordinar incat sa il mentioneze. Mai mult decat atat, singurul apostol contemporan care a lasat ceva scris, Pavel, care a facut eforturi majore pentru propagarea crestinismului, nu zice nimic nici despre minuni, nici despre faptul ca Maria ar fi fost fecioara.

De ce?

Cat despre atei comunisti, care atei? Petru Groza, care s-a bucurat de inmormantare de Stat, religioasa? Sau Ceausescu, care si-a ingropat tatal la fel? Sau Zoe Ceausescu, care tinea post?

Care Stat ateu, cand existau seminarii teologice finantate de Stat? Sa stii ca daca repetati treaba asta la nesfarsit, tot nu se transforma in adevar.

Sau din cauză că există şi realităţi care nu pot fi experimentate decât subiectiv.

Pai daca sunt exprimate subiectiv, de unde stii ca sunt adevarate? Tot ce inseamna religie presupune experiente subiective. Prin urmare, toate religiile sunt adevarate, pentru ca nu ai nici un criteriu obiectiv sa faci vreo diferenta intre ele.

Nu e nici o diferenta intre valoarea de adevar pe care o conferi ortodoxiei si valoarea de adevar pe care o confera un musulman islamului. Ambii aveti argumente la fel de puternice, din punct de vedere subiectiv.

Altfel ar însemna că toţi credincioşii sunt naivi şi că merg ca oile după nişte învăţători mincinoşi.

Un lucru extrem de posibil, din perspectiva mea.

Dacă ceea ce spun aceşti învăţători nu s-ar potrivi cu nişte adevăruri lăuntrice, cu nişte năzuinţe profunde ale fiecăruia, nimeni nu i-ar asculta.

Nu iti dai seama ca asta e un argument anti-religie, si nu pro-religie? Exact faptul ca oamenilor li se spune ce vor sa auda este cheia succesului mesajului religios.

Ia ca exemplu moartea: oricui ii e frica de ea, sau macar are o anxietate legata de conceptul in sine. Normal ca e mai usor sa o accepti daca crezi ca de fapt moartea nu e sfarsitul. Mai mult, e mai usor sa crezi ca cei dragi, disparuti, traiesc undeva, deasupra, si te asteapta.

Si ghici ce vine si iti spune religia (nu stiu de vreo religie care sa nu promita un "dupa"). Bineinteles, nimeni nu aduce vreo dovada care sa sustina respectiva afirmatie, dar nici nu e nevoie, pentru ca e un apel la emotii, nu la ratiune. Si oamenii cred (in majoritatea lor), pentru ca a nu crede reprezinta alternativa mai intunecata. Vezi cat de simplu e?

De fapt, tocmai ăsta e adevărul. Creştinismul frapează pentru că e paradoxal. Pe Dumnezeu Îl cunoşti şi nu-L cunoşti, în acelaşi timp.

Exprimare tipica, care te pune la adapost de riscul de a da vreo explicatie care poate fi dovedita gresita cu argumente.

Dar dacă ne gândim bine, aşa e cu orice cunoaştere pe care o avem despre ceva: e relativă. Cunoşti şi nu cunoşti structura atomului; cunoşti şi nu cunoşti sistemul solar ş.a.m.d. Şi cred că ceea ce e necunoscut e de fiecare dată mai mult decât ce e cunoscut.

In cazul stiintei, e relativa in sensul ca e perfectibila, dar cam aici se opreste relativismul. Observatiile despre atom sunt convergente, indiferent ca intrebi un chimist roman, englez sau brazilian. De ce? Pentru ca sunt rezultatul metodei stiintifice, care are prostul obicei de a produce aceleasi rezultate, atunci cand se folosesc aceleasi metode.

Religia nu presupune cunoastere. Cunoasterea e cu totul altceva. Nu am gasit doi ortodocsi pana acum care sa cada de acord asupra totalitatii subiectelor religioase discutate, si stii de ce? Pentru ca fiecare intelege din propria religie fix ce ii convine.

Un articol interesant despre cunoastere aici:

http://lazypawn.com/wordpress/cum-de...ermenul-a-sti/

Mi se pare că eşti cam supărat pe Dumnezeu, pentru că Îl vezi cam rău, discreţionar, poate capricios. Dacă noi ţi-am făcut imaginea asta despre El, rău am făcut. Dacă ţi-ai făcut-o singur, nu ţi-ai făcut-o corect.

Nu, trebuie doar sa citesti Vechiul Testament si sa ai onestitatea de a trage concluzia dupa ce l-ai citit, nu inainte. Si Dumnezeu nu are cum sa apara altfel.

Nu e vorba că Dumnezeu nu i-ar iubi, ci că ei nu-L iubesc pe Dumnezeu, măcar că unii dintre ei ar susţine contrariul. Dacă L-ar iubi, ar putea renunţa la păcat.

Presupun ca stii ca in comunitatea stiintifica, teoria conform careia homosexualitatea ar fi o alegere e cam abandonata in ploaie. Si daca intr-adevar asa e, trebuie sa te intrebi, de ce i-a facut Dumnezeu pe homosexuali... homosexuali?

[Guru inc.]

În prealabil postat de konijiro

Deci, recapitulam:

Avem un om care face minuni, invie pe altul din morti, invie el insusi din morti, dar in ciuda tuturor acestor fapte, singurele dovezi sunt niste inscrisuri datate cu mult dupa moartea lui, dintre care una e acceptata ca falsa, iar alta irelevanta cand vine vorba de caracterul divin al persoanei in discutie.

In plus, existenta omului Iisus e un aspect, pe cand originea sa divina e cu totul altul. Daca acceptam de dragul argumentatiei ca a existat (in ciuda dovezilor stravezii), unde sunt dovezile extrabiblice care macar sa faca vreo aluzie la originea sa divina?

Nu stiu cat de usor ar fi fost cuiva sa faca astfel de afirmatii si sa admita divinitatea lui Iisus.. Din punct de vedere istoric pana in sec IV crestinismul a fost persecutat.. perioada sec II-IV este perioada martirajelor... in plus practica vremurilor vechi fata de scrierile sau conceptele care nu le coveneau era ruperea lor si stergerea oricarei dovezi a existentei lor,vezi cum s-au sters scrierile arienilor, nestorienilor, s.a.m.d ... crestinismul a reprezentat un pericol atat pentru iudaism cat si pentru paganism... in special pentru paganism... sunt nenumarate marturii de mucenici care au fost ucisi din cauza ca refuzau sa se inchine zeilor pagani sau sa renunte la religia crestina in detrimentul paganismului.... apoi erau altii care cu numele erau pagani si pe la spate practicau crestinismul si credeau in Hristos, de ex. Sf. Gheorghe... Posibil sa fi existat si alte dovezi sau dovezi mai multe dar sa fi fost inlaturate in timp...

Nimeni nu a scris despre minunile sale. Nimeni nu a considerat faptul ca s-a nascut din fecioara suficient de extraordinar incat sa il mentioneze. Mai mult decat atat, singurul apostol contemporan care a lasat ceva scris, Pavel, care a facut eforturi majore pentru propagarea crestinismului, nu zice nimic nici despre minuni, nici despre faptul ca Maria ar fi fost fecioara.

De ce?

Nasterea lui Hristos din fecioara a fost un lucru tainuit.A fost acoperit de casatoria ei cu Iosif.Acest lucru nici consatenii si vecinii lui Iisus nu il stiau, conform Scripturii... Iar de divinitatea lui nu au fost siguri si s-au indoit pana dupa Inviere si pana la Inaltare chiar si discipolii Lui... cred ca nu a fost considerat un om iesit din comun, de catre istorici... asta mai ales din prisma faptului ca a fost un om modest, umil, sarac... Iisus a fost un prooroc local, al unei provincii evreiesti... un om despre care auzi povesti... la fel cum mai auzim si azi de catre unii 'ala deschide cartea' 'm-a ajutat in dragoste' , asa si asa... probabil ca nici minunilor lui nu li s-au dat mare importanta... asta si pentru ca Iisus nu facea show-uri si nici nu se arata ci toate le savarsea in taina si in intimitate... ba chiar si 'fratii' sai necrezand in El spuneau dute si aratate.... dar e destul si mai mult decat suficient faptul ca s-a scris despre el ca despre un mare invatator religios si spiritual... nu stiu despre cati lideri spirituali si intemeietori de religii se cunosc date relativ istorice.. cat despre date istorice concrete cu privire la Iisus, trebuie sa marturisesc ca sunt un ignorant... sper sa le reproduca aici altii...

[Kronos]

În prealabil postat de Guru inc.

probabil ca nici minunilor lui nu li s-au dat mare importanta... asta si pentru ca Iisus nu facea show-uri

Ba tocmai pentru că făcea show-uri prin casele fariseilor și prin templu a atras ura multor dintre evrei. Episodul biblic în care e invitat în casa fariseului și începe să-l umilească și să-i amenințe cu focul veșnic pe toți e precum tu, un bogat, m-ai invita din bunăvoință pe mine, un sărac, la tine acasă și eu aș scuipa în farfuria în care mi-ai pus mâncare pentru că nu-mi place (cam de atâta milă și dragoste a dat dovadă Iisus Dumnezeu atunci. Cu săracii precum el era milos. Bogații erau demni de focul veșnic). Oamenii sunt cum sunt (mândri, buni, escroci, milostivi etc.) în funcție de educație, de mediul în care au trăit. De ce ar fi pedepsiți pentru asta dacă nu ține de ei unde se nasc, ci de Dumnezeu? Pentru că n-au răspuns la mesajul lui Iisus? Dar până la urmă, receptivitatea față de ideea de Dumnezeu nu ține tot de educația familiei? Și de ce aș fi pedepsit pentru că m-am îndoit, cu toate că prin liberul arbitru pe care toți au pretenția că-l au, mi s-a oferit acest drept: de-a accepta ceva sau nu.

Iisus, pentru autoritățile romane, era doar un rebel. Și ca orice rebel, atrăgea o mulțime de oameni în jurul lui. Să nu se înțeleagă că era o fire care instiga la ceartă, la distrugere. Nu numai în asta consta atitudinea rebelă. Ci, prin mesajele lui, desființa aproape complet iudaismul (esența creștinismului - dragostea e superioară restricțiilor iudaice cu privire la jertfe, mâncare, ritualuri; dar lumea așa era obișnuită atunci). De aceea a și fost răstignit.

Deci, rabinii au anunțat autoritățile romane că există un rebel care produce zarvă printre credincioși, cele din urmă l-au prins, l-au dus la judecată unde poporul a hotărât răstignirea lui, cu toate că Pilat nu i-a găsit nicio vină. Și aici lucrurile sunt diferite față de cum le prezintă Scriptura și preoții creștini: cum că atât de mult l-au urât oamenii pe Fiul lui Dumnezeu, atât de multă otravă le înveninase diavolul în inimi evreilor, încât au preferat să elibereze un criminal decât un nevinovat. Nici pe departe... Iisus pentru majoritatea evreilor era precum Mohamed pentru creștini. Un intrus, un rătăcit care smulgea oamenii de pe calea mântuirii, propusă de toți profeții de până atunci, în special de Moshe. Evreii și-au apărat credința la fel cum creștinii și-o apără azi în fața altora.

[konijiro]

Si asta nu din pricina faptului ca am o credinta de fier :D, ci mai degraba din cauza faptului ca tu le tot repeti.

E vina mea ca nu primesc nici un raspuns care sa aiba sens?

Cerand dovezi care sa confirme existenta lui Dumnezeu. stiintifice.

In cazul in care nu ai observat, vorbeam despre dovezi istorice, extrabiblice, care sa confirme existenta lui Iisus si caracterul sa divin. Cred ca nu ai citit cu atentie.

Pe de alta parte, o dogma e pentru crestini ce e o lege pentru un fizician, matematician, si pentru stat.... aproximativ o regula

Aiurea. Nu vei gasi fizicieni care sa aiba interpretari personale asupra legilor termodinamicii. Crestinii, in schimb, s-au spart in vreo 30.000 de secte, de clara ce va e dogma.

M-ai intrebat o data daca pot fi si fanatici religiosi, inafara religiei, si eu am zis ca da, pot fi. Nu ti se pare ca ceea ce faci tu suna a fanatism virtual?

Nu. Fanaticul are o minte total inchisa la orice fel de schimbare sau parere contrara.

Mintea mea e cat se poate de deschisa la ideea existentei lui Dumnezeu, chiar si a aluia crestin, in cazul in care cineva e capabil sa imi explice anumite lucruri, fara sa imi spuna ca trebuie sa cred in absenta dovezilor. Mai rau, sa imi spuna sa cred chiar daca exista dovezi ca zeul lui nu exista.