Crestinismul

[konijiro]

„individul” (nici măcar „persoana”?) a existat. Asta nu o contestă nici cei mai mari duşmani ai lui, ateii comunişti. Pentru că dincolo de Noul Testament care face referire la el (dar pe care îl socoteşti prea subiectiv pentru a-l lua în considerare), sunt mărturii din afară, şi nu sunt deloc greu de găsit: http://ro.wikipedia.org/wiki/Isus_din_Nazaret

Sursele istorice sunt cel mult discutabile. Despre Josephus s-a acceptat de mult ideea ca e un fals (din nou, de ce ai falsifica daca ai cu ce sustine adevarul?).

Nici despre Tacitus suspiciunea falsului nu e inlaturata total, iar enuntul e destul de neclar. In plus, nu zice un singur cuvant despre caracterul divin al lui Iisus.

Asta ca sa nu mai spunem ca nu se refera la vreo cronica romana atunci cand vorbeste de executia lui Iisus. Care crezi ca sunt sansele ca informatiile despre executia lui Hristos sa fi venit tot de la crestini, adica tot aia care au scris Evangheliile?

Deci, recapitulam:

Avem un om care face minuni, invie pe altul din morti, invie el insusi din morti, dar in ciuda tuturor acestor fapte, singurele dovezi sunt niste inscrisuri datate cu mult dupa moartea lui, dintre care una e acceptata ca falsa, iar alta irelevanta cand vine vorba de caracterul divin al persoanei in discutie.

In plus, existenta omului Iisus e un aspect, pe cand originea sa divina e cu totul altul. Daca acceptam de dragul argumentatiei ca a existat (in ciuda dovezilor stravezii), unde sunt dovezile extrabiblice care macar sa faca vreo aluzie la originea sa divina?

Nimeni nu a scris despre minunile sale. Nimeni nu a considerat faptul ca s-a nascut din fecioara suficient de extraordinar incat sa il mentioneze. Mai mult decat atat, singurul apostol contemporan care a lasat ceva scris, Pavel, care a facut eforturi majore pentru propagarea crestinismului, nu zice nimic nici despre minuni, nici despre faptul ca Maria ar fi fost fecioara.

De ce?

Cat despre atei comunisti, care atei? Petru Groza, care s-a bucurat de inmormantare de Stat, religioasa? Sau Ceausescu, care si-a ingropat tatal la fel? Sau Zoe Ceausescu, care tinea post?

Care Stat ateu, cand existau seminarii teologice finantate de Stat? Sa stii ca daca repetati treaba asta la nesfarsit, tot nu se transforma in adevar.

Sau din cauză că există şi realităţi care nu pot fi experimentate decât subiectiv.

Pai daca sunt exprimate subiectiv, de unde stii ca sunt adevarate? Tot ce inseamna religie presupune experiente subiective. Prin urmare, toate religiile sunt adevarate, pentru ca nu ai nici un criteriu obiectiv sa faci vreo diferenta intre ele.

Nu e nici o diferenta intre valoarea de adevar pe care o conferi ortodoxiei si valoarea de adevar pe care o confera un musulman islamului. Ambii aveti argumente la fel de puternice, din punct de vedere subiectiv.

Altfel ar însemna că toţi credincioşii sunt naivi şi că merg ca oile după nişte învăţători mincinoşi.

Un lucru extrem de posibil, din perspectiva mea.

Dacă ceea ce spun aceşti învăţători nu s-ar potrivi cu nişte adevăruri lăuntrice, cu nişte năzuinţe profunde ale fiecăruia, nimeni nu i-ar asculta.

Nu iti dai seama ca asta e un argument anti-religie, si nu pro-religie? Exact faptul ca oamenilor li se spune ce vor sa auda este cheia succesului mesajului religios.

Ia ca exemplu moartea: oricui ii e frica de ea, sau macar are o anxietate legata de conceptul in sine. Normal ca e mai usor sa o accepti daca crezi ca de fapt moartea nu e sfarsitul. Mai mult, e mai usor sa crezi ca cei dragi, disparuti, traiesc undeva, deasupra, si te asteapta.

Si ghici ce vine si iti spune religia (nu stiu de vreo religie care sa nu promita un "dupa"). Bineinteles, nimeni nu aduce vreo dovada care sa sustina respectiva afirmatie, dar nici nu e nevoie, pentru ca e un apel la emotii, nu la ratiune. Si oamenii cred (in majoritatea lor), pentru ca a nu crede reprezinta alternativa mai intunecata. Vezi cat de simplu e?

De fapt, tocmai ăsta e adevărul. Creştinismul frapează pentru că e paradoxal. Pe Dumnezeu Îl cunoşti şi nu-L cunoşti, în acelaşi timp.

Exprimare tipica, care te pune la adapost de riscul de a da vreo explicatie care poate fi dovedita gresita cu argumente.

Dar dacă ne gândim bine, aşa e cu orice cunoaştere pe care o avem despre ceva: e relativă. Cunoşti şi nu cunoşti structura atomului; cunoşti şi nu cunoşti sistemul solar ş.a.m.d. Şi cred că ceea ce e necunoscut e de fiecare dată mai mult decât ce e cunoscut.

In cazul stiintei, e relativa in sensul ca e perfectibila, dar cam aici se opreste relativismul. Observatiile despre atom sunt convergente, indiferent ca intrebi un chimist roman, englez sau brazilian. De ce? Pentru ca sunt rezultatul metodei stiintifice, care are prostul obicei de a produce aceleasi rezultate, atunci cand se folosesc aceleasi metode.

Religia nu presupune cunoastere. Cunoasterea e cu totul altceva. Nu am gasit doi ortodocsi pana acum care sa cada de acord asupra totalitatii subiectelor religioase discutate, si stii de ce? Pentru ca fiecare intelege din propria religie fix ce ii convine.

Un articol interesant despre cunoastere aici:

http://lazypawn.com/wordpress/cum-de...ermenul-a-sti/

Mi se pare că eşti cam supărat pe Dumnezeu, pentru că Îl vezi cam rău, discreţionar, poate capricios. Dacă noi ţi-am făcut imaginea asta despre El, rău am făcut. Dacă ţi-ai făcut-o singur, nu ţi-ai făcut-o corect.

Nu, trebuie doar sa citesti Vechiul Testament si sa ai onestitatea de a trage concluzia dupa ce l-ai citit, nu inainte. Si Dumnezeu nu are cum sa apara altfel.

Nu e vorba că Dumnezeu nu i-ar iubi, ci că ei nu-L iubesc pe Dumnezeu, măcar că unii dintre ei ar susţine contrariul. Dacă L-ar iubi, ar putea renunţa la păcat.

Presupun ca stii ca in comunitatea stiintifica, teoria conform careia homosexualitatea ar fi o alegere e cam abandonata in ploaie. Si daca intr-adevar asa e, trebuie sa te intrebi, de ce i-a facut Dumnezeu pe homosexuali... homosexuali?