casatoria cu o persoana nebotezata

În prealabil postat de delia31

Am facut o vreme parte dintr-o comunitate parohiala din Atena, in care toti enoriasii se cunosc intre ei, participa aproape toti la evenimentele tuturor. Dupa fiecare Liturghie se organizeaza o agapa intr-o parte anexa a Bisericii, de dragul de a se cunoaste si comunica, mai mult decat de dragul cafelei si snacksurilor.

Evident, preotii parohiei nu lipseau si tot acolo se discutau tot felul de probleme cam ca si aici pe forum. Asta, pe langa catehezele organizate separat si structurate tematic in care se puneau intrebari precise si la obiect, si pe langa alte evenimente, expozitii de icoane, concerte, pelerinaje la manastiri in insule si in strainatate. Faceau impreuna si donatii periodice de sange si vizite la spital cand vreunul din ei era bolnav. La zilele de nastere, invitau si preotii la ei acasa.

Toti erau foarte implicati, nu puteai ramane outsider. Era si este ceea ce se cheama o comunitate euharistica rasariteana.
Idilic, nu? Cred ca asa era pe vremea primilor crestini si chiar daca inevitabil, pot aparea diverse probleme, parohia e bine inchegata si functioneaza ca o comunitate euharistica adunata in jurul lui Hristos prin sfintele Taine.
La mare cinste e la ei Sf. Nectarie de la Eghina, despre care vorbesc cu firescul cu care ar vorbi despre un prieten cunoscut.

Din pacate in Romania domneste un autism religios crancen, din care nu stiu cum am putea iesi.
Mare parte din "credinciosii de ocazie" din Romania traiesc cu falsa idee ca la Biserica mergi doar cand ai o problema iar Dumnezeu e un fel de functionar care sta la un ghiseu si asteapta clienti carora sa le indeplineasca dorintele. Un fel de "Dumnezeu utilitar". Iar Biserica un fel de tonomat. Scrii un pomelnic, bagi fisa, eventual aprinzi o lumanare, zici un Tatal nostru si asta e tot.

Ai mare dreptate. E cea mai mare lipsă a noastră, a ortodocşilor români. Ne ducem singuri şi ne întoarcem singuri de la biserică. Nu formăm comunităţi. Nu ne cunoaştem, nu ne ajutăm. În unele parohii preoţii se străduiesc să mai adune oamenii, măcar la hram... Dar ar trebui ca după fiecare liturghie să fie ori o mică agapă, ori, mai pe seară, câteva ore de discuţii libere sau (şi) de catehizare. Se mai fac astfel de întâlniri în unele biserici din Bucureşti, în serile de peste săptămână, însă sunt rezervate tinerilor.