Vorbirea in limbi la penticostali...

[penticostalul]

În prealabil postat de tinutza

Am un exemplu de acest fel, pe care il pun aici ca sa mai vada si altii : www.ioanguradeaur.ro/653/cuvant-la-rusalii-i/ Aici aflati ca darul vorbirii in limbi s-a sfarsit nu pt ca Dumnezeu ii necinsteste pe oameni ci tocmai pt ca ii cinsteste mai mult intrucat nu mai este nevoie de semne ca oamenii sa creada. Sf Ioan Gura de Aur a trait prin sec IV, daca tin bine minte .

Imi trebuie mai multe surse, nu doar Cuvantarea Sf Ioan Gura de Aur, ca sa fie cat mai credibil...

Intr-adevar cuvantarea Sf Ioan Gura de Aur nu este relevanta in subiectul discutat.

Vedeţi că Dumnezeu a luat de la noi arătarea semnelor nu ca să ne necinstească, ci ca să ne cinstească. Şi a făcut aceasta arătând că acum noi credem în El fără de semne şi minuni. Iar aceia de nu ar fi avut mai întâi semne sau probe, nu ar fi crezut în El, prin lucrările cele nevăzute. Dar eu şi fără de acestea arăt toată credinţa.
Iată deci pricina pentru care nu se mai fac acum semne.

La fel ca si Augustin, in prima parte a slujirii lui, Ioan Gura de Aur a considerat ca Dumnezeu nu mai lucra in vremea lui cu semne si minuni. Remarcati ca Hristostom nu a afirmat doar despre vorbirea in limbi ar fi incetat.
El spune ca „semnele, probele, minunile” nu se mai fac.

Motiuvul invocat de Ioan Gura de Aur este:
- Crestinii pot crede in Dumnezeu si fara a vedea miracole.

S-a dovedit adevarat ce a spus Ioan Gura de Aur? Sa fi incetat miracolele incepand din secolul IV?
Raspunsul este: NU. Nici un teolog ortodox serios nu ar putea sa considere ca fiind adevarata afirmatia lui Ioan Gura de Aur.
Pentru ca toti cred ca Dumnezeu a facut minuni in toata istoria bisericii.

Doar daca afirmam ca n-au mai existat minuni in cele 16 secole de la Ioan Gura de Aur incoace doar atunci putem spune si ca vorbirea in alte limbi a incetat.

[Mihai36]

Mai dar parca era si un verset care spunea ca "in zilele din urma nu vor mai fi sfinti care sa faca semne si minuni ca sa infierbinte credinta oamenilor".
In rest nu te pot ajuta chiar daca stiu o profetie (nu retin autorul) care spunea ca "in zilele din urma nimeni nu va sti toate limbile pamintului in afara de Duhul Sfint."
Insa se pune intrebarea daca acum au venit zilele din urma (ale Judecatii).
Apoi legat de penticostali , cel putin aici la mine in oras (Constanta) din cite am vazut cu ochii mei nu se aproba vorbirea in limbi sau alte manifestari exterioare lipsite de stapinire de sine.
Au cazut de acord pe plan local ca orice posibila manifestare divina ar trebui sa aduca rod. Adica in acest caz sa comunice limpede cu altii din alta limba pe teme de credinta.

Legat de prima inviere si de a doua inviere , de miile de ani -se pare ca este vorba de mai multe "miile de ani"-findca in alte traduceri imparatia lui Hrostos tine 1000 incluisv in VT si nu ca ar tine 1000 dar ca sa se faca deosebirea-asadar lucrurile trebuie interpretate in lumina profetiilor din VT.
Dar si in lumina altor versete care spun concis care sint cerintele intrarii in rai si unde se obtin ele.
Apoi tinind cont ca biblia si Apocalipsa este citita de crestini era normal ca ea sa faca referire cu precadere la crestini asa cum Vt se refera de multe ori la evenimente ce tin de evrei insa nu intotdeauna doar ei au parte de unele promisiuni chiardaca vor trece prin ele.
Asa si aici -mai cu seama ca Dumnezeu spune in VT ca El judeca neamurile fara partinire iar in NT ca pe oricine lucreaza neprihanirea Dumnezeu il ia la El.
Multi teologi au recunoscut ca tema eschatologica si interpretarea apocalipsei este o tema forte grea si deasemena ca Apocalipsa nu respecta prin succesiunea versetelor inlantuirea temporala a evenimentelor ultime.
Aceasta succesiune trebuie dedusa punind lolalta toate datele clare insumate din cele doua testamente.
Trebuie facute coroborarile necesare -cele 3 zile de intuneric cu intinecarea soarelui si a lunii fiind urgia sau necazul cel mare cum nu a mai fost.
Trebuie stabilite care sint semnele venirii lui Iisus si a Imparatiei sfintilor de care vb si VT mai cu seama ca semnele nu pot veni dupa miile de ani ci doar inainte. -findca semnul intunecarii soarelui si a Lunii facuta rosie are loc la urgie iar inainte de urgie va fi razboiul pornit de Gog si imparatul din Asiria etc. iar concomitent va fi si pustiirea locasului sfint despre care vb Daniel in doua -trei capitole 7,8 si 10 incluisiv Isaia daca nu ma insel unde spune ca Gog si oamenii trimisi de el vor pustii locasul si vor intrerupe ofranda anuala.

Revenind la conditiile intrarii in viata vesnica ele sint :nasterea din nou, botezul sfint si desavirsirea plinatatii lui Hristos.
Desavirsirea nu se poate obtine in locuinta mortilor ci doar traind in viata pe pamint trecind toate incercarile necesare. "Fiti desavirsiti!"
Insa atingerea desavirsirii plinatati este un lucru care poate dura mai mult de o viata de om mai cu seama ca unii traiesc doar o ora.
Dar avind arvuna botezului sfint ne este promisa scaparea de la moartea spirituala insa nu implicit ci tot prin incercari si calauzire in asa fel incit sa ne ridicam mereu si sa mergem pe cale pina la atingerea desavirsirii caracterului nostru- de aceea sint impartiti in doua cei care scapa de iad unii care au atins o anume desavirsire-maturitatea spirituala lipsita de patimi si ceilalti care find nedesavirsiti si care (fiind vii) mor in Domnul (nazuitori) vor veni peste miile de ani- mii de ani care insa incep la Judecata.
In Apocalipsa se mai vb de mostenirea pamintului de catre cei blinzi si de mostenirea calauzirii si a binecuvintarilor.
Asa atind lucrurile cei care intra automat in imparatie sint doar cei care au devenit arhanti, restul care scapa cu bine se impart in aceste doua categorii:
-cei care au parte de prima inviere sau invierea dintii -care traiesc iar pe pamint inviati (reincarnati) intorsi dupa cum spunea Isaia- ca sa faca parte din treimea albita si lamurita ramasa pe pamint in urma legarii celui rau si a binecuvintarilor -traind in aceste mii de ani inviind pina ating desavirisrea necesara -vremurile frumoase promise =Imparatia sfintilor pe pamint din visul lui Nabucodonosor=imparatia lui Hristos caruia "regii si imparatiile pamintului i se vor supune". Adica o unica teocratie meritocrata pe intreg pamintul- la care visa mult prea grabnic Iuda Iscarioteanul.

In aceasta perioada care va urma nimic rau nu va mai fi incit lectiile -incercarile nu se vor mai face prin bine si rau a in generatia adamica ci doar prin bine, trairi-exemple poziive si deosebiri teoretice asa incit este intemeiat faptul ca doar unii pot lua parte la invatarea fara incercari si suferinte iar restul vor veni peste aceste mii de ani cind treptat pentru ei vor incepe incercari si ceva suferinte.
Asadar miile de ani dupa care cel rau este dezlegat in cel mai rau caz are doua intelesuri si se refera la doua etape: miile de ani care au trecut de la revelarea apocalipsei pina la judecata apoi iar miile de ani de dupa Judecata.
Referitor la semnul fiarei pe frunte si pe brat legate de pacatul progonirii -acest pacat s-a facut de bunavoie si nu obligat de imprejurari si anume in al doilea razboi mondial cu precadere in nordul Frantei cind civilii din teritoriul ocupat de fiara Reichului au pactizat cu ocupantul, a avut loc si interdictia vinzarii si cumpararii. Acest lucru este trecut cu vederea in mass media fiind o pagina rusinoasa in istorie insa a fost consemnat istoric chiar si prin marturii ale urmasilor acelora.

Revenind la Daniel capitolul 10 observam ca pustiirea locasului are loc si armat de catre soldatii imparatului din Asiria iar imparatul vine la putere nelegitim-prin uneltire, apoi se arata ca a trimis niste soldati si a fost victorios dupa care isi pierde credinta si porneste un razboi de cucerire in care travrseaza citeva tari pe directia est.
Amanuntele de pina la pierderea credintei in zilele noastre i se potrivesc perfect lui Ahmadinejad care si-a sigurat notorietatea in urma unei actiuni fulger a citorva insurgenti platiti dupa care a cistigat alegerile in ciuda faptului ca era laic si nu avea dreptul sa candideze.

In final intelegem ca Judecata nu se intinde pe mii de ani -chiar daca are efecte in timp- ca moartea si iadul sint aruncate in iazul de foc tot acum la Judecata -moartea adica nu se mai putea lua legatura cu mortii iar iadul pentru a nu va mai fi involutie spirituala din moment ce va fi numai bine, cel putin pe timpul acestor mii de ani.
-raiul si iadul fiind stari dupa cum arata un sfint ortodox.

[penticostalul]

În prealabil postat de Mihai36

Mai dar parca era si un verset care spunea ca "in zilele din urma nu vor mai fi sfinti care sa faca semne si minuni ca sa infierbinte credinta oamenilor".

Asa stiam si eu ca este un verset care vorbeste despre incetarea tuturor minunilor.
Dar nu mai stiu daca l-am citit in Mahābhārata sau in Bhagavad Gītā.

În prealabil postat de Mihai36

Apoi legat de penticostali , cel putin aici la mine in oras (Constanta) din cite am vazut cu ochii mei nu se aproba vorbirea in limbi sau alte manifestari exterioare lipsite de stapinire de sine.
Au cazut de acord pe plan local ca orice posibila manifestare divina ar trebui sa aduca rod. Adica in acest caz sa comunice limpede cu altii din alta limba pe teme de credinta.

Imi puteti spune, va rog, cum se numeste (sau unde, in Constanta, este localizata ) biserica penticostala in care „nu se aproba vorbirea in limbi”?

[Mihai36]

Sint vreo 3 locuri unde se tine programul in oras dar eu am fost doar la Casa de Cultura, in sala mica program duminica intre orele 10 si 12.
Pe pastor in cheama Mihai daca tin bine minte.
Daca a-ti citit si dv, Bhagavad Gita mi-ar face placere sa discutam pe marginea ei.

[user11]

FAPTE 2:

4. Si s-au umplut toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai.
5. Si erau in Ierusalim locuitori iudei, barbati cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer.

6. Si iscandu-se vuietul acela, s-a adunat multimea si s-a tulburat, caci fiecare ii auzea pe ei vorbind in limba sa.
...

Scris este clar ca: "...fiecare ii auzea pe ei VORBIND IN LIMBA SA." adica daca era un turc pe acolo i se vorbea in turca si nu in chineza, caci tot la fel de clar este scris ca Sfintii Apostoli: "...au inceput sa vorbeasca IN ALTE LIMBI,..." si nu in alta LIMBA.
Caci Duh este Dumnezeu, iar Iisus Mantuitorul Neamurilor a trimis Duhul peste Apostolii care vorbeau o singura limba pentru a putea vorbi si in limba fiecarui neam in care trebuia ca ei sa propovaduiasca.
...
8. Si cum auzim noi fiecare limba noastra, in care ne-am nascut?
...
11. Cretani si arabi, ii auzim pe ei vorbind in limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu!

Iertare, insa eu incerc sa inteleg ceea este scris in limba materna sau in limba tarii in care traiesc si nu in vre-o limba pe care nimeni nu o intelege.

[penticostalul]

În prealabil postat de user11

Bolboroseala sau vorbire pe limba fiecaruia?

„Bolboroseala” SI vorbire pe limba fiecaruia!

Amandoua sunt descrise in Biblie si experimentate in istoria bisericii.
Vorbirea pe limba fiecaruia ati descris-o dumneavoastra. Eu voi scrie doar despre „bolboroseala”:

„Bolboroseala” este denumita in Biblie:

1. „rugaciune in Duhul” (adica in alte limbi) Pentru că cel ce vorbeşte într-o limbă străină nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; şi nimeni nu-l înţelege, fiindcă el, în duh, grăieşte taine.1 Corinteni 14:2

2. „cantare in Duhul” (adica in alte limbi). Căci, dacă mă rog într-o limbă străină, duhul meu se roagă, dar mintea mea este neroditoare.
Atunci ce voi face? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea.1 Corinteni 14:14,15

„Bolboroseala” este denumita in Istoria Bisericii:

1. Jubilare (termen catolic) - „rugaciunea in Duhul” - Fericitul Augustin o descria in felul urmator: Jubilarea nu pronunţă cuvinte, ci emite sunete care indică bucuria, fără cuvinte. Jubilarea este vocea unei inimi inundate de bucurie, a unei inimi care, atât cât reuşeşte, vrea să-şi manifeste sentimentele, fără însă a-i înţelege semnificaţia.
Fericitul Ieronim a recunoscut jubilarea drept vorbire in limbi apostolica.

2. Terirem (termen ortodox) - „cantarea in Duhul” - este o compozitie muzicala in care nu intalnim cuvinte, ci numai silabe precum te-ri-rem, te-ne-na, to-ro-ro. Ccrestinul, in momentele de adanca partasie cu Dumnezeu, simte ca nu-i mai sunt de ajuns cuvintele si foloseste, prin Duhul Sfant cuvinte-necuvinte.

In rugaciunea sau cantarea in limbi, in jubilare sau terirem (puteti sa le numiti "bolboroseala" pe toate) crestinul canta sau se roaga prin cuvinte pe care el nu le intelege dar le intelege Dumnezeu. Este practica Bisericii Primare,a Bisericii Crestine de-a lungul secolelor si a Bisericii de astazi.

[Mihai36]

Ce scop are darul deosebirii duhurilor si al adevarului (de fals)?
si cum il putem recunoaste individial? cum se manifesta?
-Dar al duhului sfint care in tradtitia recenta penticostala este numit "vocea Domnului"