Vorbirea in limbi la penticostali...

[user11]

FAPTE 2:

4. Si s-au umplut toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai.
5. Si erau in Ierusalim locuitori iudei, barbati cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer.

6. Si iscandu-se vuietul acela, s-a adunat multimea si s-a tulburat, caci fiecare ii auzea pe ei vorbind in limba sa.
...

Scris este clar ca: "...fiecare ii auzea pe ei VORBIND IN LIMBA SA." adica daca era un turc pe acolo i se vorbea in turca si nu in chineza, caci tot la fel de clar este scris ca Sfintii Apostoli: "...au inceput sa vorbeasca IN ALTE LIMBI,..." si nu in alta LIMBA.
Caci Duh este Dumnezeu, iar Iisus Mantuitorul Neamurilor a trimis Duhul peste Apostolii care vorbeau o singura limba pentru a putea vorbi si in limba fiecarui neam in care trebuia ca ei sa propovaduiasca.
...
8. Si cum auzim noi fiecare limba noastra, in care ne-am nascut?
...
11. Cretani si arabi, ii auzim pe ei vorbind in limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu!

Iertare, insa eu incerc sa inteleg ceea este scris in limba materna sau in limba tarii in care traiesc si nu in vre-o limba pe care nimeni nu o intelege.

[penticostalul]

În prealabil postat de user11

Bolboroseala sau vorbire pe limba fiecaruia?

„Bolboroseala” SI vorbire pe limba fiecaruia!

Amandoua sunt descrise in Biblie si experimentate in istoria bisericii.
Vorbirea pe limba fiecaruia ati descris-o dumneavoastra. Eu voi scrie doar despre „bolboroseala”:

„Bolboroseala” este denumita in Biblie:

1. „rugaciune in Duhul” (adica in alte limbi) Pentru că cel ce vorbeşte într-o limbă străină nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; şi nimeni nu-l înţelege, fiindcă el, în duh, grăieşte taine.1 Corinteni 14:2

2. „cantare in Duhul” (adica in alte limbi). Căci, dacă mă rog într-o limbă străină, duhul meu se roagă, dar mintea mea este neroditoare.
Atunci ce voi face? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea.1 Corinteni 14:14,15

„Bolboroseala” este denumita in Istoria Bisericii:

1. Jubilare (termen catolic) - „rugaciunea in Duhul” - Fericitul Augustin o descria in felul urmator: Jubilarea nu pronunţă cuvinte, ci emite sunete care indică bucuria, fără cuvinte. Jubilarea este vocea unei inimi inundate de bucurie, a unei inimi care, atât cât reuşeşte, vrea să-şi manifeste sentimentele, fără însă a-i înţelege semnificaţia.
Fericitul Ieronim a recunoscut jubilarea drept vorbire in limbi apostolica.

2. Terirem (termen ortodox) - „cantarea in Duhul” - este o compozitie muzicala in care nu intalnim cuvinte, ci numai silabe precum te-ri-rem, te-ne-na, to-ro-ro. Ccrestinul, in momentele de adanca partasie cu Dumnezeu, simte ca nu-i mai sunt de ajuns cuvintele si foloseste, prin Duhul Sfant cuvinte-necuvinte.

In rugaciunea sau cantarea in limbi, in jubilare sau terirem (puteti sa le numiti "bolboroseala" pe toate) crestinul canta sau se roaga prin cuvinte pe care el nu le intelege dar le intelege Dumnezeu. Este practica Bisericii Primare,a Bisericii Crestine de-a lungul secolelor si a Bisericii de astazi.

[Mihai36]

Ce scop are darul deosebirii duhurilor si al adevarului (de fals)?
si cum il putem recunoaste individial? cum se manifesta?
-Dar al duhului sfint care in tradtitia recenta penticostala este numit "vocea Domnului"