|
#1651
|
|||
|
|||
Sfanta Treime
"SFANTA TREIME
95. Pentru ce numim, in articolul 1 din Simbolul Credintei, pe Dumnezeu, "Tatal"? Dumnezeu este unul dupa fiinta Lui. Descoperirea dumnezeiasca ne invata insa ca acest Dumnezeu, unul dupa fiinta, este in trei persoane: Tatal, Fiul si Sf. Duh. Aceste trei persoane sau ipostasuri dumnezeiesti alcatuiesc Sf. Treime, taina de nepatruns de mintea omeneasca si impartasita noua prin Descoperirea dumnezeiasca. Cuvantul "Tatal" din Simbolul Credintei ne arata prima persoana a Sf. Treimi. El arata insa si legatura fiasca pe care noi, credinciosii, o avem cu El, caci El este "Tatal nostru", asa cum spunem la inceputul Rugaciunii Domnesti." http://www.patriarhia.ro/ro/documente/catehism07.html IPOSTÁS s. n. v. ipostază. Sursa: DEX '98 | Adăugată de gall | Greșeală de tipar | Permalink IPOSTÁS s.n. v. ipostază. Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink ipostás (-suri), s. n. – Stare, situație; aspect, înfățișare. Gr. ὑπόστασις (sec. XVIII). Este dublet al lui hipostază, s. f., din fr., care l-a înlocuit complet (DAR; Gáldi 202). Sursa: DER | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink http://dexonline.ro/definitie/ipostas IPOSTÁZĂ, ipostaze, s. f. Stare, situație în care se găsește cineva sau ceva; aspect, înfățișare, chip. [Var.: (înv.) ipostás s. n.] – Din fr. hypostase. Sursa: DEX '98 | Adăugată de gall | Greșeală de tipar | Permalink IPOSTÁZĂ ~e f. Stare sau situație în care se găsește cineva. [Sil. -po-sta-] /<sl. ipostas, ngr. hypostasis Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink IPOSTÁZĂ s.f. 1. (La Platon) Fiecare dintre cele trei substanțe spirituale (individul – unul, intelectul și sufletul) care împreună cu materia constituie lumea inteligibilă. ♦ (În teologia creștină) Fiecare entitate a trinității. 2. (Gram.) Schimbare a categoriei gramaticale. 3. Stare, situație în care se găsește cineva; aspect, înfățișare. [Var. ipostas s.n. / < fr. hypostase, cf. gr. hypostasis – ținere]. Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink IPOSTÁZĂ s. f. 1. stare, situație în care se găsește cineva; aspect, înfățișare. 2. (la Plotin) fiecare dintre treptele ierarhice ale principiului divin. 3. (în teologia creștină) fiecare entitate a trinității. (< fr. hypostase) Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink IPOSTÁZĂ s. 1. v. aspect. 2. v. situație. 3. v. împrejurare. Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink ipostáză (situație, înfățișare) s. f. (sil. mf. -sta-), g.-d. art. ipostázei; pl. ipostáze Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink ipostază, ipostaze s. f. 1. Stare, situație în care se găsește cineva; aspect, înfățișare, chip; p. ext. fază. 2. (În neoplatonism, la pl.) Trepte ierarhice ale principiului divin. 3. (În creștinism, în forma ipostas) Fiecare dintre cele trei persoane: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, sub care este înfățișat Dumnezeu. [Var.: ipostás s. n.] – Din gr. ipostasis, sl. ipostasĭ. Sursa: D.Religios | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink http://dexonline.ro/definitie/ipostază |
#1652
|
|||
|
|||
Dumnezeu este numit la sexul masculin, pentru a intruchipa puterea, monarhia si maretia care apartin barbatului.
|
#1653
|
|||
|
|||
Deci este antropomorfizat, nu? Ca asta era intrebarea in cauza. Este antropomorfizat la fel ca si Duhul Sfant care este de genul feminin pentru a intruchipa intelepciunea care apartine femeii
|
#1654
|
|||
|
|||
Mergand pe rationamentul insusi Sf. Treime este o antropomorfizare...Tatal nu poate fi o antropomorfizare ca nu atribuie lui Dumnezeu, cele ale omului, ci paternitatea divina reda insusi caracterul originator si atotputernicia lui Dumnezeu... Shekinah nu este folosit ca o metafora alegorie,ci atribuie lui Dumnezeu ceia ce ii este impropriu, adica sexul... Numeste pe Duhul, la femenin... Dumnezeu nu este si nu va fi niciodata femeie, insa Hristos a fost barbat.Femeia este net inferioara barbatului din toate punctele de vedere.Hristos , Intelepciunea lui Dumnezeu a fost barbat nu femeie, semn ca intruchiparea intelepciunii apartine barbatului(lui Hristos)..
Last edited by Guru inc.; 29.06.2011 at 20:58:03. |
#1655
|
|||
|
|||
Pe undeva ai dreptate Adriana si mi-ai adus aminte de zeita Atena (zeita intelepciunii) care era asemuita unui izvor care izvoraste din crestetul lui Zeus.
Shekinah -duhul sfint interior -era de gnostici asemuit cu un izvor care curge in sus sau cu un foc racoros, cu un copac, etc. Insa caracteristica feminina nu tine (doar) de intelepciune aducatoare de intelepciune ci de o anume subordonare fata de Spirit si o anume rabdare materna prin care ofera libertate de manifestare, comfort sufletesc si hrana intregii familii. |
#1656
|
|||
|
|||
Sfinta Sfintelor este o expresie cu majuscula biblica si despre care scrie ca locuieste in camaruta cea mai de jos si mai dinapoi a templului iar templul trebuie inteles si ca trup omenesc nu doar cel divin. Si aici mai e o taina.
Asa incit vechea cuvilizatie iudaica la un moment dat continea si viziunea aspectului matern Mangaietorul -adica cum Mingaietorul? o mama mangie copii si sterge lacrimile , iar duhul sfint dealtfel mangaie ca un vint racoros care adie si care poate fi perceput asa in mod concret. |
#1657
|
|||
|
|||
Citat:
|
#1658
|
|||
|
|||
Citat:
|
#1659
|
|||
|
|||
In VT scrie ca ingerii,sfintii in Imparatia lui Dumnezeu nu sint nici femei si nici barbati deci este o existenta de tip androgin insa spiritul fie ca vb de spiritul patern (Tatal) fie ca vb de spiritul nostru personal ca reflectare a Tatalui in noi are un tip de manifestare asemanator partii masculine iar duhul sfint asemanator partii feminine.
iar Fiul trebuia sa fie masculin pentru ca este parte din Tatal sub aspect calitativ-principial chiar daca orice lucrare divina incepind cu cea mai inalta instanta divina se face prin efortul Duhului Sfint care poate fi considerata mama Fiului din acest punct de vedere. Insa nimeni nu poate garanta ca atunci cind Duhul Sfint se intrupeaza trebuie sa fie neaparat parte barbateasca. Daca vrem un exemplu de relationare intre Fiul si Sfinta Sfintelor ca mama a Lui cel mai bun exemplu este intre Iisus si Fecioara , El jucind rolul principal iar Ea undeva in culise intervenind doar cind este neaparat necesar si anume la nunta din Cana cind Iisus s-a prefacut ca nu ar fi vremea lucrarilor Sale pe acele meleaguri -evident ca sa ne dea de inteles ca de fapt Ea stie cum merg lucrurile in univers.. Exact ca o mama care intevine cu o fermitate blinda doar cind trebuie. |
#1660
|
|||
|
|||
Citat:
|
|