cum sa le gasesc copiilor un tata?

[machho]

...nimeni nu poate spune unde a gresit Maria,poate nici nu a gresit,doar ca' a avut incredere,iar dragostea e oarba' si ea nu avea de unde sa' stie ca' al doilea "men" se distanteaza' sufleteste de ea(daca' a fost vreodata' aproape,o fi fost si el doar un ..macho men).Stii,Maria,in viata' sunt lucruri care odata' rupte...nu mai sunt nimic,cineva a spus pe site.." si de legi ceea ce este rupt...ramane nod",,frumos!!
...asa cum a sps Mellisa<atentie la compromisuri>, si eu pot veni la tine,cu "teza" bine facuta',doar pt. interesul meu,chiar sunt in criza financiara' si am un copil de crescut(fara' mama'). Asa cum si eu am o cruce,asa si tu o ai pe a ta.Trebuie sa' lupti crestineste,sub indrumarea unui duhovnc, si uita' cuvintele <cum sa' am un tata' la copii>, ca' Mihnea are dreptate " un singur tata' avem toti,Tatal ceresc" si El nu v-a lasa copii tai fara' binecuvantare.Parintele Arsenie Papacioc,ne reamintea..." nu se misca' fir de par din capul nostru,fara' voia lui Dumnezeu". Este o incercare pt. tine, fruntea sus(Dumnezeu nu poate sa' dea cruce,fara' sa' dea putere)....si urmeaza'-ne pe noi cei singuri intru voia lui Dumnezeu. Uite ce frumos se spune in psalmul 90 .."Cel ce locuieste in ajutorul celui Prea Inalt,intru acoperamantul Dumnezeul Cerului se va sa'la'slui / Va zice Domnului:<Sprijinitorul meu esti si scaparea mea;Dumnezeul meu,voi nadajdui spre Dansul>.,,,eu am invatat acest psalm pe de rost,si atunci cand imi este greu,rostesc in gand acest pslam,si spun :Doamne Iisuse Hristoase,ajuta'-ma' sa'-mi duc crucea vietii mai departe,ridica'-mi Tu Doamne crucea,atunci cand din neputinte sau nepricepere nu o pot duce,sau vreau sa' fug de ea.
... din experienta ultimilor mei 3 ani,stiu ca' singuratatea e grea,daca' nu exista' Dumnezeu inaintea pasilor sufletului tau.
uite,incearca' sa' aprofundezi putin aceste cuvinte din Sf.Scriptura' .." Zaheu,grabeste-te si da'te jos,ca' astazi trebuie sa' locuiesc in casa ta'' ,oare nu singuri spunem in rugaciune 'Doamne primeste-ma' precum talharul,vamesul sau desfranata..ca' mai rau decat acestia sunt '.
...eu am mers des la slujbele de Sf.Maslu...si mi-a trecut, si eu imi doream mama' copilului meu,chiar daca' este unul,tot greu este...dar am inteles sa' multumesc Bunului Dumnezeu pt. aceasta suferinta',pt.lacrimile sufletului...ca' asta apropie de ce departeaza' placerile.
de fapt se spune " veniti la Mine toti cei impovarati,ca' eu va voi odihni pe voi".Sa' nu-ti obisnuiesti sufletul doar cu mersul la biserica' si cu multumirea,asta e...cum se face de obicei.Cred ca' ai putea sa' spui asa..."acum e momentul in care pot trai,cu Dumnezeu''. Cu toate ca' este greu de acceptat, de fapt de asta ai nevoie acum, nu de un "men" cu numele de tata' pamantesc la copii, si nici de un "macho men" pt. trupul tau.pt.tine Maria...

*Suspin*

...Trimit ca'tre tine al meu Dumnezeu
cerinte-n suspin si nopti nedormite,
n-am glas in cuvinte si nici telul meu
de nu-i ca'tre Tine, iubire fierbinte
prin ganduri ca'ite 'n sufletul meu.

Asculta' Tu Doamne, suspinul duios
ce-apasa'-n tacere sufletul meu,
ca' nu-i fara vina dar nici de folos,
si-apoi fara' urma', de nu-i dai o mana',
s-ar pierde-n gradina celui de jos.

Privesc catre ceruri si cruce-mi doresc
ca Domnul sa-mi fie lumina de jos,
si-o lacrima adie ,de n-ar fi sa' fie
plecat in robie ,obrazul rosit
prin fapta-i tarie, ce-l trage sfios.

Da'-mi Doamne,din timpul ce mi-e de folos
sa'-ndrept a Ta mila' din sufletul meu,
si-n voia Ta Doamne,coroana sublima'
sa'-mi stea fara vina', prin duhul ierta'rii,
pe capul lasat cat mai jos.Amin

[maria_june]

e atata pripire in a trage concluzii:)
mai ales aia cu " macho man pt trupul meu" .... nici nu stiu de unde sa prind conceptia asta- e total neadevarata in cazul meu....
dar multumesc pentru citatele frumoase pe care mi le-ai adus aminte.
si imi cer scuze celor carora le-am gresit, la randul meu, cu concluziile pripite. acum imi dau seama ce am putut sa le fac unora cu asta.
Dumnezeu sa ne ajute pe toti!:)

[cristian sergiu]

a inceput sa bea dupa ce v-ati casatorit? crezi ca nu puteai preveni acest lucru?

[LapetiteMoc]

Cred ca mai intelept este sa-ti inveti copiii sa-l respecte pe tatal natural, indiferent de metehnele fiecaruia. Ce probleme ai avut tu cu fiecare dintre ei este doar problema ta, nu si a copiilor. Ambii tati sunt in viata. Cum sa cauti un al treilea, neutru, care sa suplineasca indatoririle celor doi? Nu judec, dar mi se pare absurd. Pentru ca doar la copii te gandesti, si nu la tine, apropie-ti copiii de tatii lor naturali, si de la acestia vor primi dragostea adevarata de parinte. In rest, cum intelept spuneau colegii de forum, avem cu totii un Tata Care ne ocroteste pe toti cu Mare Dragostea Lui!

[viviana]

Buna ziua, am citit tot ce s-a scris la acest subiect.Si eu am un copil de 12 ani, minunat si binecuvantat de Dumnezeu pe care de la varsta de 8 luni il cresc fara tata,pentru ca el ne-a parasit.Dar cel mai mare si cel mai mangaietor sprijin pentru noi a fost Sfanta Biserica.Mi-am educat copilul crestineste ,avem acelasi duhovnic,tinem toate posturile, nu lipsim de la slujbele bisericii si facem ascultare, toate acestea pentru ca asa vrea Dumnezeu.Imi este greu cateodata la sarbatori sau in week-end-uri dar rugaciunea ne mangaie si ne da putere sa megem mai departe, si intr-adevar copilului ii lipseste un tata discutam despre asta, am vb si cu parintele duhovnic, dar nu imi doresc un barbat in casa ...ca pana la urma Dumnezeu imi da tot ajutorul sa-l cresc, ci un sprijin intr-o casnicie crestina adevarata, si cum spune si parintele duhovnic trebuie sa avem rabdare,si eu cred cu tarie ca ne va scoate omnul potrivit in cale. Asa si tu , draga de tine trebuie sa ai rabdare si sa nu te mai pripesti , rugaciune cu copiii, mers la duhovnic si ascultare. Dumnezeu sa te auda si sa te ajute!

[LapetiteMoc]

Viviana, te laud, desi stiu ca mai bine ar fi sa tac. Dar nu ma pot abtine... Dumnezeu sa va ocroteasca cu Mare Dragoste Lui ! Mesajul tau a stors lacrimi, ata de bland si intelept este!

[machho]

În prealabil postat de viviana

Buna ziua, am citit tot ce s-a scris la acest subiect.Si eu am un copil de 12 ani, minunat si binecuvantat de Dumnezeu pe care de la varsta de 8 luni il cresc fara tata,pentru ca el ne-a parasit.Dar cel mai mare si cel mai mangaietor sprijin pentru noi a fost Sfanta Biserica.Mi-am educat copilul crestineste ,avem acelasi duhovnic,tinem toate posturile, nu lipsim de la slujbele bisericii si facem ascultare, toate acestea pentru ca asa vrea Dumnezeu.Imi este greu cateodata la sarbatori sau in week-end-uri dar rugaciunea ne mangaie si ne da putere sa megem mai departe, si intr-adevar copilului ii lipseste un tata discutam despre asta, am vb si cu parintele duhovnic, dar nu imi doresc un barbat in casa ...ca pana la urma Dumnezeu imi da tot ajutorul sa-l cresc, ci un sprijin intr-o casnicie crestina adevarata, si cum spune si parintele duhovnic trebuie sa avem rabdare,si eu cred cu tarie ca ne va scoate omnul potrivit in cale. Asa si tu , draga de tine trebuie sa ai rabdare si sa nu te mai pripesti , rugaciune cu copiii, mers la duhovnic si ascultare. Dumnezeu sa te auda si sa te ajute!

... Bunul Dumnezeu sa' va' binecuvanteze si sa' va' intareasca' in lupta cu viata si cu problemele ei. Cu siguranta' D-vstra' puteti fi un exemplu pt. multe mame(nu neaparat singure), dar si pt. mine.Asa este,Dumnezeu prin Sf.Biserica',dar si pt.sufletul nostru curat, ne daruieste mangaierea de care avem nevoie.Pana la urma' ,sufletul conteaza' si faptul ca' va' cresteti copilul in credinta si frica' de Dumnezeu.Rasplata va veni cu siguranta' de la Bunul Dumnezeu si sufletului D-vstra'. Rugati-va' si pt. noi,Doamne ajuta'.

[planoristul]

Am si eu de luat o decizie si nu as vrea sa gresesc pentru ca tin foarte mult la dreptate si nu vreau sa sufere nimeni din aceasta poveste.In prezent sunt somer si acest lucru ma facut sa ma gindesc sa fac ceva pentru a supravietui pina la atingerea virstei de pensionare care se arata undeva peste vreo 10 ani.Am 34 de ani lucrati (14 in subteran) si cum sanatatea mea e cam subreda m-am gindit impreuna cu fiul meu sa facem ceva (o microferma avicola)unde eu sa am de lucru si sa ne iasa si ceva venituri ,repet pentru supravietuire.Fiul meu este in servici si ca atare nu poate participa la activitatile ce se desfasoara in cadrul microfermei.In schimb el a investit banii pentru popularea cu pu de o zi.Din vinzari el a incasat banii si a asigurat mincarea pentru cele existente eu lucrind pentru intretinerea lor din placere si din dorinta ca intr-un viitor apropiat lucrurile se vor regla si voi avea si eu un beneficiu care ar insemna bani pentru a putea supravietui.
Au trecut 4 luni si a sosit ziua cind am deschis subiectul in legatura cu rolul meu aici.Mentionez ca sa cumparat pui de o zi de la inceput si pina acum ,eu avid grija de ei pina in momentul de fata.Fiul a zis dupa judecata lui in felul urmator:Tata daca vrei hai sa fim parteneri egali ....numaram tot ce avem (pasari)impartim in doua si imi achiti contravaloarea partii care iti revine.Poate nu e locul potrivit sa scriu aici dar ar conta f mult parerea unor oameni din afara ca poate nu vad eu bine lucrurile bine cum spune fiul sau ar trebui sa am si eu partea mea pentru ce am muncit si daca vreau sa fiu egal cu el in afara de partyea care mi se cuvine sa achit contravaloarea pina la jumatate?din pasari.Poate ca nu trebuia sa spun ca partenerul este fiul meu ca se va da nastere la interpretari de genul....ce fel de tata esti tu care vrei sa fii platit de fiul tau dar eu nu vreau sa fiu si sa-l socotesc pe el ca pe unul strain , tot el ar fi avut de cistigat insa e prea drastic cu impartyirea asta ceia ce ma intristat f.mult . Eu va multumesc oricare ar fi parerea fiecaruia.

[horatiu.miron]

Sfatul meu: cautati un al treilea tata. Poate apare si al patrulea copil. Aveti sanse din ce in ce mai mari sa aveti o echipa de fotbal la juniori. Poate si la seniori, una de tati.

[zaharia_2009]

Iacata un caz serios, un caz care necesita mult ajutor de la Dumnezeu si poate ca si din partea noastra .
Iata un caz in care rugaciunea fiecaruia dintre noi ar pute ajuta cu ceva .
Dupa parerea mea cam asa arata situatiile care merita , este bine si indreptatit, sa ne dam ajutorul in rugaciune si nu precum cea propusa mai daunazi, in care la scurta vreme dupa ,,marele" ajutor , sora incriminata si-a si dat in petec cu morala si comportamentul.

Dar , trecind peste aceste amanunte privitoare la fratii lesne emotivi, recomandarea mea este ca trebuie urmata o invatatura mai vecehe ortodoxa : noi oamenii, suntem obligati sa facem totul ce tine de noi , in orice situatie a vietii am fi ,si de acolo in colo sa-l lasam pe Dumnezeu sa lucreze .
Ce inseamna sa facem tot ceea ce tine de noi ?
Inseamna in primul rind sa ne rupem de trairea si conceptia lumeasca a vietii si sa incepem din ce in ce mai mult sa traim in Hristos . Sa fim cinstiti, corecti, buni, iertatori, iubitori de aproapele, sa tinem rinduiala vietii noastre in Hristos (adica sa avem o legatura f. strinsa cu biserica, sa postim - cum vine aceea , am sarit un post ? , pai traim sau nu cu Hristos !- sa facem milostenii dupa puterea noastra , sa ne crestem copii obligatoriu in Hristos, sa stim mai intii de toate de frica si rusinea lui Dumneze, sa implinim mai intii porumcile toate care ne sunt date de la Dumnezeu si mai ales sa nu ne punem pe noi pe primul plan la nimic, adica sa invatam si sa incepem sa ne smerim cit putem de mult) sa nu ne rusinam nici o data si fata de nimeni ca noi suntem cu Hristos si nu cu lumea , sa facem canon zilnic adresind lui Hristos rugaciuni de lauda dar si de cerere (sa nu il rugam nici o data sa ne dea ceva anume ci sa ne dea ceea ce ne este noua de folos si spre mintuire !) si din cind in cind , pt. vreo durere mai mare din viata nostra sa facem cu binecuvintare canon de 40 de zile de rugaciune si posta (asa cum evreii aveau obiceiul/practica juruintelor) pt. a cunoaste vrerea lui Dumnezeu sau chiar pt. a obtine ceva de la El.
Ne spune David proorocul in Psaltire : ,,... Arunca toata grija ta asupra Domului si el te va hrani pe tine ". Si adevarat este !
Noi nu stim nici o data ce voieste sa faca Dumnezeu cu noi . Poate sa ne dea un al treilea sot exact cum il dorim noi , sau sa nu il dea nici o data indiferent de cite rugaciuni sau posturi tinem , sau poate sa ne dea dar sa ne ceara ceva in schimb acum sau mai tirziu sau cine stie ce varianta poate alege El .
Iata deci ca treaba noastra nu este sa ghicim ce vrea El cu noi sau sa ne apucam sa facem tot felul de rugaciiuni care mai de care auzita sau sa umblam prin zeci de popi si sa pornim o suita de pelerinaje din care defapt sa nu ne alegem cu mai nimic , ci cu totul si cu totul altceva.

In concluzie (parerea mea este intocmai cu a userului ,,viviana") , noi trebuie sa traim cit mai bine si mai curat in Hristos , sa educam copii in realitatea lucrurilor (noi nu urim pe fratii crestini ci pacatu lor ; la fel copii trebuiesc invatati sa aibe dragoste fata de tatal lor deoarece pe acela l-a ales Dumnezeu de tata , dar sa urasca pacatul lui !) aratindu-le ca au 2 parinti cu bunele si rele lor , sa cercetam voia lui Dumnezeu din cind in cind (adica doar cind se face cu binecuvintare) cu post si rugaciune si in rest sa-l lasam pe El sa lucreze ca stie f. bine ceea ce ne trebuieste ca si momentul la care sa ni-l dea .

Daca incepem sa ne iubim numai pe noi si sa ni se para ca ce soarta rea am avut noi si ce nedreptatiti am fost noi de Dumnezeu , dar ca ce frunoasa si desteapta si destoinica si devotata sunt eu si ca astfel as merita mai mult si inca pe deasupra ca ,,...nu pt. mine Doamne vreau ceva , ci pt. pruncii mei "... deci daca gindim asa , deja suntem de mult in mina ispititorului care sigur ne va mai da ceva de lucru in care sa ne incurcam .
Sa traim deci in Hristos !