Ma simt singur...

În prealabil postat de citystar

Nu inteleg un lucru: ca sa ti se intample ceva rau, de lunga durata, nu trebuie sa faci nimic. (De ex poti sa suferi de copilarie nefericita, sau alte boli, fara ca tu sa faci nimic. raul vine de la sine. si fara sa te poti impotrivi, mai ales in copilarie). Dar ca sa ti se intample ceva bine, trebuie sa depui eforturi supranturale. La propriu, nu la figurat. Pentru un tanar timid trebuie eforturi supranaturale sa vorbeasca cu o fata. Cceilalti, netimizi, eventual necredinciosi, nu trebuie sa depuna nici un efort ca sa vorbeasca cu o fata. Puntru ceilalti totul vine de la sine si e natural.

Un om ramas virgin si singur la 25 de ani, fara prieteni/prieten, nu mai are nici o sansa sa-si recupereze viata. Zic asta din experienta, sunt virgin la 31 de ani.

Iti dau un exemplu, poate reusesc sa-ti mai imbunatatesc privirea spre viitor.
Am un coleg, cred ca are acum 40 de ani, exact nu stiu, n-am intrebat niciodata.
Totdeauna a fost un singuratic, este credincios, apartine unui alt cult decat cel ortodox. Nu faptul ca apartine altei religii l-a facut singuratic, retras, ci excesiva sa timiditate. Altfel, om cumsecade, bun coleg, tare de treaba, n-ar jigni vreodata pe cineva, nu intra in discutii aiurea sau contradictorii.
Singuratatea lui era si in afara serviciului, nu doar cu noi, colegii lui.
S-a casatorit doar de vreo 4 ani si sunt convinsa ca sotia lui a fost si prima lui prietena.
Azi are doi baietei grozavi, se inteleg minunat in familie.
El a ramas tot retras, dar daca il intrebi ce-i fac copilasii, i se lumineaza fata, fara a spune prea multe cuvinte, el se rezuma la a zice:"bine, slava Domnului."
Deci, rabdare, ca toate vin la timpul lor si poate chiar mai inspre folosul tau decat grabind lucrurile.