Inchizitia

[quote=Theodor_de_Mopsuestia;374311]

Daca Ala (va deranjeaza ca il numesc asa? mi-e peste poate sa ma exprim decent despre dusmanul nostru si al Domnului)

Cum ar putea să mă deranjeze? Nici eu nu-l prea am la inimă. Însă mi s-a părut original felul în care îl numiţi.

TREBUIE UN CAP SI UN BRAT VIZIBILE ALE DOMNULUI NOSTRU IN LUMEA VIZIBILA, TOCMAI PENTRU CA NOI OAMENII SUNTEM SINGURA SPECIE CAZUTA.

Nu cred că Dumnezeu este neputincios şi că dacă chiar asta i-ar fi voia, nu ar putea să o împlinească. Iar dacă ar fi dorit să o împlinească prin oameni nu i-ar fi cerut lui Petru să bage sabia în teacă, nu le-ar fi atras atenţia celor cu piatra că numai cel fără păcat este îndreptăţit să o arunce. Asta este o dorinţă omenească, venită din neputinţa de a mai răbda răul care ne împresoară. Noi dorim ca Dumnezeu să-i pedepsească pe cei pe care-i socotim vinovaţi şi atunci inventăm un organ de pedeapsă al lui Dumnezeu.

Dintre fiintele biologice/muritoare, doar noi am cazut. Tocmai ca sa nu cadem mai tare, cineva trebuie sa lupte. DOMNUL NU A RAMAS IN PUSTIA CARANTANEI, SA IL TORTUREZE PE VRAJMASUL DUPA CE L-A INFRANT IN CELE TREI TENTATII. A VENIT IN LUME, SA ISI INDEPLINEASCA MISIUNEA. APOSTOLII SI UCENICII LOR, DUPA CINZECIME, NU AU STAT PASIVI, DOAR SA SE ROAGE SI SA SE INBUNATATEASCA. AU INTEMEIAT BISERICA, IN TOATE CELE PATRU VANTURI, CU PETRU CA TEMELIE SI FIUL OMULUI IN CAPUL UNGHIULUI.

E adevărat, Domnul a venit în lume ca să o mântuiască, jertfindu-Se, pe apostoli i-a trimis în lume, vestind pacea, nu sabia. La rândul lor, şi ei s-au jertfit.

Omul e o specie neotenica. Adica si adultii, tot nedezvoltati deplin sunt, doar ca procreeaza, in rest, tot ca pruncii sunt, si chiar mai jos, caci isi pierd inocenta, pe care Insusi Dumnezeu a apreciat-o explicit (am luat-o nitel pe biologie). De ce o spun? Pai uitati-va in jur, cititi (nu prea multa, dar clara si impartiala) istorie, si ganditi-va bine inainte sa imi raspundeti in acest duel de idei. Stiti ca am dreptate... Maturitate la Homo sapiens? Pana la Parousia, mai va! Bat campii? n-as zice.

Nici eu. De acord că omul e imatur, şi că rolul acestei vieţi este tocmai de a se maturiza; duhovniceşte. Omul se naşte prin botez în Duhul Sfânt şi până când i se sfârşeşte firul acestei vieţi trebuie să se hrănească duhovniceşte, să crească şi să se întărească, întocmai ca un prunc în pântecele mamei sale, care e Biserica. Iar moartea să-i fie ca o naştere în împărăţia lui Dumnezeu.
Acesta este felul în care înţelegem noi Biserica: o maică iubitoare, căreia nu-i stă bine să aibă un braţ de fier. Fiii ei sunt numai cei născuţi prin botez, şi datoria ei este să-i crească bine, să-i educe, să-i îndrepte, să-i hrănească duhovniceşte şi să nu le ceară ceea ce nu le-a dat.

Ce mamă se încumetă să pedepsească nişte copii care nu sunt ai ei sau care au renegat-o? Sau, pedepsindu-i pe ai ei (căci recunosc rolul pedagogic al pedepsei), va merge, oare, până la arderea pe rug?

Până la urmă, ce avem de împărţit cu masonii şi cu vrăjitoarele; cu şmecherii, cu hoţii ş.a.m.d. Ei vor să stăpânească lumea; n-au decât, noi nu lumea asta o dorim, pentru că avem una cu mult mai bună şi care chiar merită. Ei vor să slujească lui mamona. Pe noi cine ne poate despărţi de Hristos?
Ucigă-l toaca nu are putere decât asupra lumii, şi ispita lui este tocmai aceea de a face din ea obiect de vrajbă între noi. Să-i lăsăm cu lumea lor, măcar că suntem şi noi trecători prin ea. Bine ar fi să nu fim indiferenţi şi să ne pară rău de alegerea lor. Însă ei nu vor putea crede în lumea noastră decât dacă ne vor vedea pe noi trăind în ea.

[bogdan81]

Si oricum, e utopie sa crezi, ca prin absurd, daca s-ar reintemeia inchizitia, raul ar disparea si lumea ar fi mai buna. Atat timp cat fie si un singur om pe lume se impotriveste voii lui Dumnezeu, nu va fi pace intre oameni. Dumnezeu a spus, cum bine a subliniat si domnul Priceputu, ca imparatia Lui nu este din lumea aceasta.
Din pacate, cu acest lucru, a unei imparatii lumesti l-a ispitit diavolul pe Mantuitorul si vad ca inca persista aceasta ispita.
De aceea a avut mare dreptate cine a spus aici, ca Legenda marelui inchizitor e inca foarte actuala.
Si in incheiere, as mai spune doar atat: statul pedepseste crima, nu pacatul. Asta e un citat din Tocqueville. Vindecarea de pacat e in sarcina Bisericii, care insa nu se foloseste de armele statului pentru asta. Ea are alte mijloace.

[rezadiniran]

În prealabil postat de bogdan81

Si in incheiere, as mai spune doar atat: statul pedepseste crima, nu pacatul.

Acesta este adevarul greu de inteles.

Unii cred ca Biserica trebuie sa lupte impotriva trupului si a sangelui.
Impotriva vrajitoarelor si masonilor. Acestia sa fie torturati si apoi arsi.

Evanghelia ne invata ca lupta noastra nu este impotriva oamenilor ci impotriva propriilor noastre pofte si impotriva duhurilor rautatatii care sunt in vazduh.

Cel care poarta sabia este statul, autoritatea laica.
In momentul in care Biserica impune statului sa pedepseasca pacatul si nu doar crima, biserica este criminala.
Atunci cand biserica a torturat in mod bestial si a ucis mii de oameni folosind mana statului, biserica a fost criminala.

Astazi unii isi doresc o biserica criminala. Viseaza torturi pentru masoni si vrajitoare. Precizeaza ca nu isi doresc torturi si pentru „eretici”, dar fiara insetata de sange nu se satura doar cu vrajitoare. Avem experienta istoriei.

Precum s-a vazut, cei care viseaza torturi si ruguri si inchizitie nu isi doresc o inchizitie ortodoxa. Isi doresc un singur tip de inchizitie: inchizitia catolica. Nu ca ar fi existat si alte tipuri, era doar un exercitiu de gandire.

Inchizitie catolica? Desigur, nu vedeti in ce societate decazuta traim...oameni mantuiti...
Inchizitie ortodoxa? Doamne fereste! Nici nu se poate concepe...ghola lui Cerularie...nu aveti conditii tehnice...

În prealabil postat de bogdan81

Vindecarea de pacat e in sarcina Bisericii, care insa nu se foloseste de armele statului pentru asta. Ea are alte mijloace.

Precum o spuneti, domnule Bogdan, biserica are alte arme, nu tortura.
Armele ei sunt puternice. Spunea marele apostol: Pentru că, deşi umblăm în trup, nu ne luptăm trupeşte. Căci armele luptei noastre nu sunt trupeşti, ci puternice înaintea lui Dumnezeu, spre dărâmarea întăriturilor. 2 Corinteni 10:3,4

Aceste arme nu includ nici macar o palma data peste obrazul omului-vrasmas daramite ciopartirea sadica a lui.
Toata lupta bisericii impotriva omului-vrasmas este de natura spirituala. NU fizica.

[Mihai36]

Asa e, oricum avem deja exemplul istoric a ceea ce a fost si a facut Inchizitia care a fost mai mult politica, laica si mafiota decit teocratica.
Asta nu inseamna ca aspectul teocrat nu se poate implica deloc in politica ca sa contribuie la o anumita limpezire morala a mediului politic si social , educational, mediatic insa acest lucru trebuie facut mult mai intelept si nu de catre oricine.

[nutucutu]

În prealabil postat de N.Priceputu

Până la urmă, ce avem de împărţit cu masonii şi cu vrăjitoarele; cu şmecherii, cu hoţii ş.a.m.d. Ei vor să stăpânească lumea; n-au decât, noi nu lumea asta o dorim, pentru că avem una cu mult mai bună şi care chiar merită. Ei vor să slujească lui mamona. Pe noi cine ne poate despărţi de Hristos?
Ucigă-l toaca nu are putere decât asupra lumii, şi ispita lui este tocmai aceea de a face din ea obiect de vrajbă între noi. Să-i lăsăm cu lumea lor, măcar că suntem şi noi trecători prin ea. Bine ar fi să nu fim indiferenţi şi să ne pară rău de alegerea lor. Însă ei nu vor putea crede în lumea noastră decât dacă ne vor vedea pe noi trăind în ea.

Asa este, teoretic. Problema nu este ca ei nu vor sa creada in lumena noastra, problema e ca ne obliga pe noi sa credem in lumea lor. Eu trebuie sa consider ca a trai in concubinaj e un lucru util pentru viata mea viitoare, ca a avorta e un lucru normal, casatoria intre homosexuali e normala, pornografia nu e chiar atit de rea etc. Toate aceste "valori" sint impuse de ei si iata, ca incet, incet, multi dintre noi, chiar crestini practicanti, le consideram normale; cei care nu le considera normale considera ca exemplul personal ar fi suficient. Si eu cred asta, dar iata ca exemplul meu personal nu schimba multa lume. Iar noi vom da socoteala pentru talantii pe care nu i-am inmultit.
Iar in acest context consider ca daca 98% dintre noi ne declaram crestini, nu ar fi rau sa fim guvernati de legile crestine, adica de cele 10 porunci. Insa asta e numai o discutie teoretica si fara valoare, pentru ca noi, din fata calculatorului, nu putem schimba lumea. Putem insa sa ne rugam pentru ea.

În prealabil postat de N.Priceputu

Până la urmă, ce avem de împărţit cu masonii şi cu vrăjitoarele; cu şmecherii, cu hoţii ş.a.m.d. Ei vor să stăpânească lumea; n-au decât, noi nu lumea asta o dorim, pentru că avem una cu mult mai bună şi care chiar merită. Ei vor să slujească lui mamona. Pe noi cine ne poate despărţi de Hristos?
Ucigă-l toaca nu are putere decât asupra lumii, şi ispita lui este tocmai aceea de a face din ea obiect de vrajbă între noi. Să-i lăsăm cu lumea lor, măcar că suntem şi noi trecători prin ea. Bine ar fi să nu fim indiferenţi şi să ne pară rău de alegerea lor. Însă ei nu vor putea crede în lumea noastră decât dacă ne vor vedea pe noi trăind în ea.

Dumnezeu este al celor vii, nu al celor morti. Nu trebuie sa trecem prin viata/lumea asta, DE ALTFEL CREATA DE DUMNEZEU (SAU SUNTETI GNOSTIC, SI CREDETI CA MATERIA SI LUMEA, ETC. SUNT RELE, OPERA LU' ARHONTELE NASOL?) la modul hipnotico-oniric. "Ma asteapta Ileana Cosanzeana si paradisul, incoronarea ca rege; trec calare in goana pe pod cu ochii inchisi, nu iau seama la ispitele frumoase ale balaurilor si aliatilor lor, DAR NICI LA EVENTUALII MEI FRATI AI MEI NENOROCITI DE VRAJMAS. Fiecare pentru sine". Asta rezulta din ce spuneti, exact acest gen de conduita. Oare de ce Sfanta Trinitate o fi hotarat, in Sfatul Sau, inainte de orice Timp, invierea mortilor (adica TRUPURI inviate plus suflete ) si restaurarea lumii ca "buna foarte"?! Si protestantismul e acuzat de teologii ortodocsi ca are o viziune hiper-individualista asupra relatiei cu Dumnezeu! (Am prieteni protestanti, greu de gasit ceva "hiper-individualism" in ei...). Nu mai vorbesc de noi, catolicii, la care relatia cu Dumnezeu trece prin capul vazut al Bisericii, Sfantul Parinte, Episcopul Romei (oare dvs. nu ascultati de episcopul dvs.? ar fi ciudat sa NU o faceti...) si suntem tocmai de contrariul acuzati, ca facem "prea multa ascultare".
Exista ceva numit responsabilitate sociala prin prisma Sfintei Scripturi, domnule Priceputu. Nu suntem in laborator, unde unele alge cultivate pe mediu au fost ucise de virusi sau fungi, cate or fi, iar altele supravietuiesc, cate or fi si alea. Avem raspunderea si fata de ORICE frate al nostru, sa nu lasam pe cei ce au cazut deja sa traga si mai multi acolo Jos. Stiti exprimarea Mantuitorului cu cel care mai bine isi leaga un bolovan de gat decat sa contribuie la pierderea "unuia din acesti micuti"? Cercetati-va bine, si nu imi raspundeti rapid, doar pentru a avea ultimul cuvant in polemica cu un "eretic/schismatic". V-ATI ASUMA RASPUNDEREA SA AJUNGETI PERICULOS DE APROAPE DE POSTURA CELUI RESPONSABIL (FIE SI PASIV, DOMNUL A FOST FOARTE CLAR), DE CADEREA APROAPELUI, INDEOSEBI A CELUI MAI SLAB?

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Avem raspunderea si fata de ORICE frate al nostru, sa nu lasam pe cei ce au cazut deja sa traga si mai multi acolo Jos. Stiti exprimarea Mantuitorului cu cel care mai bine isi leaga un bolovan de gat decat sa contribuie la pierderea "unuia din acesti micuti"? Cercetati-va bine, si nu imi raspundeti rapid, doar pentru a avea ultimul cuvant in polemica cu un "eretic/schismatic".

A ne asuma răspunderi mai mari decât cele încredinţate nouă de Dumnezeu este o mare ispită. Dacă ne apucăm noi să facem ordine în lume, hotărând cine trebuie să moară şi cine să trăiască înseamnă că vrem să Îl înlocuim pe Dumnezeu; poate că aroganţa asta vine tocmai din faptul că Papa se consideră locţiitor al lui Hristos. Dumnezeu în cer, Papa pe pământ. Eu nu voi putea niciodată să cred că Dumnezeu nu este prezent aici, aşa cum a spus-o, prin Hristos, în Duhul Sfânt.

Dumnezeu îi cheamă pe toţi, dar nu obligă pe nimeni. Pentru ce să ne apucăm noi să obligăm, cu sabia sau cu rugul? Nu credeţi că ajungem tocmai în felul ăsta să devenim noi vrăjmaşi ai lui Dumnezeu? Pentru că nu asta ne-a cerut. Iar dacă îmi veţi aminti de Vechiul Testament, o să vă spun că Hristos a venit să plinească Legea, să o ducă la desăvârşire prin jertfa şi iubirea Sa. Trăim, acum, după legea iubirii. Consideraţi, poate, că tocmai în virtutea acestei legi, din grija şi iubirea de cei care pot cădea victime lumii cu răutăţile ei, avem datoria de a curăţa lumea.

Vă amintesc, din nou, că Domnul nu a venit cu sabie, nu a venit să curăţească, ci să vindece. Asta suntem datori să facem şi noi. Nu consider că trebuie să trăim cu ochelari de cal, într-o interiorizare absentă la durerile, necazurile şi căderile celorlalţi. Cred, însă, că metodele folosite pentru a schimba lumea sunt cele ale lui Hristos; altfel nu ne mai putem numi creştini, căci nu mai suntem ai Lui.


Aveţi un spirit de luptător şi asta e admirabil. Însă nu luptaţi cu cine trebuie. Orice creştin e chemat la război; dar nu cu semenii, ci cu vrăjmaşul lui Dumnezeu.
Cred că Hristos se bucură atunci când cineva reuşeşte să smulgă un suflet - de mason, de vrăjitoare - din ghearele vrăjmaşului, nu când acesta este ars pe rug. Credeţi, oare, că lui Dumnezeu îi va fi plăcut mirosul de oameni arşi?

Dv. identificaţi răul în vrăjitoarele de la mica publicitate şi în masoni. Dacă aţi reuşi să-i exterminaţi pe aceştia credeţi că s-ar instaura binele? Nu credeţi că ar trebui luptat apoi cu mentalităţile omului modern, care nu Îl cunoaşte pe Hristos?

Şi chiar credeţi că stă în puterea noastră să schimbăm lumea? Nu e asta o mare aroganţă? Suntem datori să ne implicăm în lumea din jurul nostru şi să aducem lumina lui Hristos în ea, aşa cum El ne-a cerut. Dacă El a spus despre sine că e blând şi smerit cu inima, credeţi că noi nu trebuie să fim la fel?

Nu ţin să am ultimul cuvânt; pentru mine acesta nu este un duel. Şi nu obişnuiesc să folosesc prea des cuvântul eretic sau schismatic. Cred că Hristos a venit să aducă pacea între oameni şi războiul duhovnicesc (care se poartă cu diavolul). Cred mai mult în ce ne uneşte decât în ce ne dezbină.