Iertare

[George.m]

Iertati toate pacatele gresitilor vostri, ca si voua sa va ierte Tatal vostru (Marcu 11, 26; Matei 6,14).

"Infricosator este cuvantul Domnului, ca de nu vezi inima ta curata fata de toti, sa nu ceri nimic de la Dumnezeu, caci ii aduci ocara, odata ce fiind pacatos si avand vreo suparare fata de omul asemenea tie, spui Celui ce cunoaste inimile: Iarta-mi pacatele mele.

Unul ca acesta nu se roaga cu mintea, ci cu buzele, intru nestiinta. Fiindca cel ce voieste cu adevarat sa se roage lui Dumnezeu cu mintea, intru Duhul Sfant si cu inima curata, isi cerceteaza, inainte de a se ruga, inima sa, de este neimpovarata de vreo grija fata de orice om, sau nu. Si daca nu o face, se amageste pe sine. Caci in acest caz, nu este cine sa-l asculte pe el, pentru ca nu mintea lui se roaga, ci implineste o obisnuinta a orelor de canon.

Dar cel ce voieste sa lucreze in chip curat, va cerceta intai mintea lui, ce are in ea. Astfel, de zici: Miluieste-ma, miluieste si tu pe cel ce te roaga, si de zici: Iarta-ma, iarta si tu, nevrednicul. Iar de zici: Nu-ti aduce aminte de pacatele mele, nici tu sa nu refuzi sa ierti pacatele aproapelui tau. Si daca zici: Nu-ti aduce aminte de relele ce le-am facut, nu trebuie sa gandesti ceva impotriva vreunui om. De n-ai ajuns sa faci acestea, in zadar te rogi. Caci Dumnezeu nu te va asculta cand ceri: Iarta-ma" (Cuviosul Isaia Pustnicul).