Ma simt singur...

[Valery]

Draga Melissa,
Recurg la acest mod de a comunica pentru prima oara in viata mea sunt intr-un moment extrem de dificil chiar cel mai greu din viata mea nici nu stiu cum sa incep .Din 2004 am pasit pe acest drum au fost suisuri si caderi insa Bunul Dumnezeu mi-,a daruit un Dohovnic cum multi si-ar fi dorit ,alaturi de dansul am invatat sa ma rog, sa tin incetul cu incetul toate posturile.Am patruns in viata aceasta cu multa temere m-am lovit de bariera pacatelor pe cere le-am marturisit, mi-am dorit sa-l iubesc si eu pe Iisus atat de mult si il iubesc acum ca pe nimeni altul. Am primit bucurii nemasurate pelerinaje pe care nici nu le visam am trait clipe tainice ce nu pot fi descrise si cred ca si voi la randul vostru le-ati trait Caci cine il cunoaste odata pe Hristos acela gandeste si simte ca El.Am avut orgoliile mele pe care le-am infrant am avut geloziile incepatorului pe care le-am depasit .M-am daruit cu toata fiinta mea vietii bisericii pe care am frecventat-o zi de zi ,Am ramas fara servici nu am disperat chiar dupa zeci de ani buni nu m-a ocolit nici pe mine ca si pe altii din aceasta tara disponibilizarea ,insa am avut un adapost spiritual sub aripa parintelui meu duhovnic .Am inceput o alta viata aceea de a sluji lui Dumnezeu lucru care a fost minunat faceam multe ascultari care mai decare mai cu folos pentru bisericuta mea,pentru care m-am rugat si ma rog si acum ....Ai sa te intrebi SI? insa a intervenit oboseala si o stare de sanatate si a trebuit sa lipsesc o perioada mai indelungata de la aceste activitati ca sa-mi rezolv multe probleme care nu mai puteau fi amanate . Problema mea este ca nu mai am puterea de a ma intoarce la cei pe care i-am dezamagit si pe care i-m lasat balta cum spun ei Eu iubesc foate mult aceasta biserica care a crescut sub ochii mei si tin deosebit la colectivul din care am facut parte insa nu pot sa trec peste faptul ca am fost acuzata pe viata de un lucru de care nu sufar. Insa Sufar foarte tare si ma doare imima si as vrea sa uit sa iert dar totodata am sentimentul ca trebuie sa plec departe.Sa fiu singura de fapt sunt singura fara nici un sfat si ajutor, poate o sa spuneti sa ma spovedesc aici este problema nu mai pot face acest lucru . Nu spun ca nu am facut greseli insa Dumnezeu nu ne-a condamnat fara sa ne ajute sa ne indreptam ne-a dat o sansa pocainta eu nu am decat doi obraji care amandoi i-am intins cu smerenie adanca tuturor spre iertare.Eu va multumesc tuturor celor care imi veti da sfaturi sau ma veti dojeni cu dreptate. Dumnezeu sa ne dea putere sa ne ducem Crucea .