Virtutile si libertatea omului

[Lavrentiu]

În prealabil postat de Marius22

Desi virtutile sunt daruri dumnezeiesti, nu trebuie sa negam sau sa minimalizam componenta umana definitorie (din perspectiva noastra) in dobandirea acestora, vointa. Desi putem pacatui fara de voie, a dobandi virtutea fara de voie este imposibil. Orice virtute, presupune sa voim a face voia Domnului, sa voim a ne lasa in voia Sa.

Da, iar acest lucru face ca cei mantuiti sa fie mai presus de Adam dinainte de cadere, pentru ca au dobandit asemanarea prin virtuti, si mai mult decat atat - le-au dobandit in lupta cu pacatul si cu moartea. Aceasta arata cat de frumos lucreaza Dumnezeu, transormand pana si caderea in pacat in mediu spre desavarsire.

[George.m]

"Precum puterea potrivnica, asa si harul dumnezeiesc ni se arata indemnandu-ne, nu silindu-ne, ca astfel sa ne ramana neatinsa libertatea si stapanirea peste noi insine. De aceea, pentru relele pe care le face omul indemnat de Satana, nu Satana, ci insusi omul isi pricinuieste mai degraba pedeapsa, ca unul ce n-a fost dus cu sila, ci s-a lasat induplecat de bunavoie, prin rautate.

Asemenea si in cazul binelui, harul nu pune fapta desavarsita pe seama sa, ci pe seama omului si de aceea il imbraca in slava, fiindca el insusi s-a facut siesi pricina a binelui.

Caci harul nu-l face prin sila pe om neschimbator, legandu-i voia lui, ci macar ca e de fata, lasa voia libera ca sa se faca vadita voia omului asa cum este, fie prin virtute, fie prin pacat. Caci e o lege nu in fire, ci in hotararea voii libere, sa se poata indrepta spre bine sau spre rau" (Sfantul Simeon Metafrastul).

[George.m]

Dumnezeu a facut pe om liber, ca sa poata inclina spre bine. Dar inclinand spre bine prin voie libera, nu e in stare sa-l implineasca fara ajutorul lui Dumnezeu. Caci s-a scris: Nu e de la cel ce voieste, nici de la cel ce alearga, ci de la Dumnezeu care miluieste (Romani 9,16).

Daca deci isi apleaca omul inima spre bine si cheama pe Dumnezeu in ajutor, Dumnezeu, luand aminte la dorinta lui cea buna, daruieste puterea lucrarii lui. Si asa se intalnesc amandoua: libertatea omului si puterea lui Dumnezeu. Caci binele vine de la Dumnezeu, dar se implineste de catre sfintii Lui. Si asa se slaveste Dumnezeu in toti si El ii slaveste pe ei" (Sfintii Varsanufie si Ioan, Scrisori duhovnicesti, c.763, in Filocalia XI)

[George.m]

Petru Damaschinul zice ca "nu toti primim binefacerile la fel. Ci unii, primind focul Domnului sau cuvantul Lui prin lucrare, se fac la inima mai moi ca ceara, iar altii, prin nelucrare ne aratam mai intariti ca lutul si cu totul impietriti. Si daca nu-l primim la fel, nu sileste pe cineva dintre noi.

Ci, precum soarele trimite razele peste tot si lumineaza toata lumea, si cel ce vrea sa-l vada e vazut de el, iar cel ce nu vrea sa-l vada nu e silit de el, si nimeni nu e cauza lipsirii de lumina, daca Dumnezeu Insusi a facut soarele si ochiul, decat omul care are stapanirea [peste ochi] (Invataturi duhovnicesti, Filocalia V).