De ce m-am saturat de viata si totusi o traiesc?

În prealabil postat de Lilith23

Uite, eu am avut o experienta din care am iesit cu bine. La 17 ani, dormeam prin parcuri si eram insarcinata, iar prietenul meu [tatal copilului] era in strainatate. Nu aveam niciun leu, nimeni nu ma angaja nicaieri, prietenii si familia imi intorsesera spatele. Acum, aproape 5 ani mai tarziu, sunt casatorita, am doi copii sanatosi si frumosi, o situatie financiara mai buna decat as fi sperat vreodata si m'am impacat cu parintii mei. Amintindu'mi de zilele alea disperate, cand nu stiam ce va aduce ziua de maine si pluteam ca o frunza moarta'n vant, fara niciun control aparent asupra vietii mele, inca mai simt o durere acuta. Dar stiu ca daca nu as fi trecut prin ce'am trecut atunci, nu as fi cunoscut fericirea si iubirea de care am parte acum.

Da..dar vezi eu uneori simt lucrurile, bucuria, tristetea, alteori trec prin ele, ca din obisnuinta fara sa le simt.Asta ma sperie.In acele momente incep sa disper.De ce odata iubeam asta si acum nu mai simt iubire, dar alt sentiment..?Iti multumesc de raspuns si nu stiu ce sa zic mai mult..pentru ca daca e compatimire, in acest moment nu pot simti asta, daca e tristete pentru ca ai trecut printr-o asfel de experienta...da, putina tristete, dar inimile noastre continua sa bata..oare de ce o fac?