Dumnezeu, Patrie, Famile

[TINERI PENTRU ROMANIA]

DIN NOU DESPRE FRONTIERE

Deschideţi frontierele, construiţi o civilizaţie universală, practicaţi nomadismul ne spun adepţii mondializării pe toate mijloacele de informare în masă.
Individualismul dezlănţuit a înlocuit cetăţeanul cu petrecăreţul amic al plăcerilor.
Cultura a devenit marfă de piaţă.
Piaţa joacă astfel rolul de dizolvant al valorilor tradiţionale.

Au fost decretate ca perimate suveranităţile naţionale şi au fost înlocuite cu norme obscure elaborate de cercuri tehnocratice transnaţionale, norme numite „drept internaţional” pentru a le da mai multă legitimitate.
Un guvern mondial pare aparent să se impună. El ar reprezenta desăvârşirea civilizaţiei universale.
Se pot vedea aici fantasmele elitelor globaliste.

Se vrea transformarea lumii într-un fel de seră climatizată artificial.
Cea mai bună dintre lumi, se spune.
Totuşi acest model nu funcţionează.
Sublima emancipare pe care ar trebui s-o realizeze, individul liber de a-şi crea integral destinul fătă limite istorice şi politice, este de fapt profund dezumanizantă.

Progresismul globalist a aţâţat, în încercarea de a se impune, o nevoie cât se poate de umană: aceea de a aparţine unei lumi care nu se reduce la individ dar care nici nu cuprinde întreaga omenire.
Omul are nevoie de înrădăcinare, de înscrierea într-un cadru unde să-şi poată exercita libertatea personală şi politică.
Fără acest cadru omul va duce o existenţă pur privatizată având ca singur orizont traiul de azi pe mâine.

Să lăsăm iluziile!
Trebuie garantat dreptul oamenilor nu doar la emancipare ci şi la conservare.
Nu doar la mişcare ci şi la permanenţă.
Nu doar la modă ci şi la tradiţii.
De fapt trebuie restaurată politic o întreagă parte a antropologiei umane.
Funcţia protectoare a politicii trebuie reabilitată.

Să renunţăm la mitul desfiinţării frontierelor care e falimentar!
Statul nu trebuie să renunţe la specificul său istoric pentru că depolitizează astfel cetăţenia transformând-o într-un simplu titlu administrativ ca atâtea altele.
Apartenenţa la o naţiune nu-i o ficţiune politică, de aceea cetăţenia care o însoţeşte nu trebuie bagatelizată sub pretextul apărării drepturilor omului.

La fel şi cu valorile.
În numele luptei cu discriminările suntem pe cale să descalificăm toate valorile tradiţionale care ne susţin naţiunea şi să slăbim instituţiile care îi asigură protecţia.
Lupta împotriva excluderii trebuie purtată fără răgaz, nu-i aşa?
Rezultatul se vede: inversarea valorilor e dublată de un relativism radicalizat.

Nu trebuie să construim o lume nouă ci să recuperăm ce avea bun cea veche.
Lumea veche era depozitara unei filozofii a limitelor, în sensul bun al cuvântului, care lipseşte celei de acum.
Nu era mai bine nici înainte, dar cu siguranţă nu e mai bine nici acum.
Trăiască deschiderea, ni se repetă până la saţietate.
Trăiască frontierele, răspundem noi calm.

Popescu Angela