Va cer un sfat

[Sonia19]

În prealabil postat de dobrin7m

Crestinul adevarat trebuie sa fie intotdeauna odihna semenului sau.
Crestinul adevarat va trebui intotdeauna sa se puna in locul aproapelui sau.
Crestinul adevarat stie sa asculte pe aproapele sau.
Crestinul adevarat stie sa ajute pe aproapele sau.
Sfintii Parinti ne invata ca si daca la rugaciune am fi, daca altcineva ne cauta si ne cere sprijin si ajutor, putem sa lasam pravila de rugaciune si sa mergem in intampinarea aproapelui.

Tu ai facut atunci un pacat, iar acum constiinta ta se framanta.
Discret si frumos sa iti ceri iertare prietenului pentru ca atunci i-ai spus sa plece. Spovedeste asta la duhovnic si sufletul tau se va linisti.

Am vazut aici comentarii de genul: cum sa ma trezeasca din somn la ore tarzii sau prea devreme, dar se pare ca unii uita ca de fapt noi trebuie mereu sa fim in slujba aproapelui nostru. Sa ne bucuram ca Domnul ne trimite oameni la usa pentru a face fapte bune prin ei si astfel sa sporim in virtuti.

sa inteleg ca faptele bune au ca scop sporirea in virtuti, nu ajutarea efectiva a aproapelui? probabil veti spune ca nu am inteles nimic din mesajul dumneavoastra...dar subtextul cam asta spune... as spune ca e un punct de vedere cam egoist (but then, again, poate n-am inteles eu bine)

[dobrin7m]

În prealabil postat de Sonia19

sa inteleg ca faptele bune au ca scop sporirea in virtuti, nu ajutarea efectiva a aproapelui? probabil veti spune ca nu am inteles nimic din mesajul dumneavoastra...dar subtextul cam asta spune... as spune ca e un punct de vedere cam egoist (but then, again, poate n-am inteles eu bine)

Draga Sonia, e adevarat ca eu de multe ori, spun in vorbe prea putine , lucruri prea mari. Tot incerc sa corectez asta . Multumesc Domnului pentru ca are mila si de mine.
Ei acum, faptele bune au ca efect si scop ajutorarea aproapelui si sporirii duhovnicesti de multe ori poate a amandorura si a celui ajutat si acelui ce ajuta.
Ar fi bine sa citesti un pic care sunt faptele milosteniei trupesti si milosteniei sufletesti si vei vedea ca toate au ca scop ajutorarea aproapelui si bineinteles sporirea ta duhovniceasca.
Sporirea duhovniceasca nu poate avea loc daca nu faci fapte bune, ele se impletesc si au legatura directa cu sufletul. Ai vazut in cazul nostru pe acest thread cum se macina sufletul pentru ca nu a facut o fapta buna sufleteasca. Iar a face un pacat inseamna a scade din virtute. Nu esti milostiv cu aproapele? Nu ai virtutea milosteniei.
Sunt legate acestea si se intrepatrund. Faci fapte bune , prin ajutorarea aproapelui si sporesti in virtuti. Nu poti spori duhovniceste fara fapte bune. Acesta este un adevar. Nu trebuie sa ne ascundem dupa nimic ca sa il acceptam.
Deci nu trebuie sa gandim rautacios si carcotas, la adresa unui adevar.
Bineinteles ca trebuie si e important starea sufletului nostru atunci cand facem fapte bune. Sa nu gandim egoist, sa ne bucuram sincer ca am putut ajuta pe cineva. E mult de vorbit aici. Pentru ca, cu adevarat sunt putini cei care fac fapte bune asa cum scrie in Scriptura sa nu stie stanga ce face dreapta.