Relativismul:toate religiile sunt bune

[laurastifter]

În prealabil postat de GLAdoS

biology 101: Desigur, omul nu este făptura cu cel mai mare creier, fiindcă mărimea acestuiadepinde de mărimea corpului: creierul balenei are 7 kg. Un mai bun indicator esteraportul dintre creier şi greutatea corpului. La om este 1/45, ceea ce este un raportfoarte mare. Totuşi şoarecele are 1/23. înseamnă că şoarecele este mai inteligent?Nu. La animalele de mici dimensiuni, relaţia este alta.Mai edificator este raportul dintre creier şi măduva spinării. La om are valoarea50, la câini şi pisici este de 3-4, la cal 2,5, la iepure 2.Superioritatea faţă de alte mamifere se vădeşte şi în următoarele privinţe : emisfe-rele cerebrale sunt mai mari în raport cu restul encefalului; lobul frontal este maimare; scoarţa cerebrală este extrem de dezvoltată (conţine cea. 16 miliarde deneuroni), cu o imensă cantitate de fibre de asociaţie ; o mare complexitate şi varietatea diverselor regiuni ale creierului (peste 200 de câmpuri corticale - pe când lacimpanzeu nu găsim decât 45); se remarcă o circumvoluţiune parietală inferioară acărei suprafaţă este de 10 ori mai mare faţă de zona corespunzătoare a cimpanzeului(pe când scoarţa, în ansamblu, e numai de 3 ori mai dezvoltată). Toate acesteaexplică posibilitatea unei vieţi psihice de mare complexitate.
Datorită numeroaselor circumvoluţiuni, suprafaţa creierului e mare: 2500 cm patrati. Cortexul este puternic vascularizat. Vasele capilare purtătoare de oxigen şi glucozaformează o vastă reţea. Dacă ar putea fi puse cap la cap, ar realiza un vas lung de1200 km! Cât priveşte lungimea fibrelor nervoase din sistemul nervos central, pusecap la cap, ele ar forma un fir de 5 milioane de km.
Cum zicea proful meu de bio: daca creierul boului(animalul) avea aceeasi structura ca a omului... noi eram cei ce trageam la jug.

Sunt deosebit de interesante aceste detalii ştiinţifice despre creierul uman. :)
Şi de ce suntem aşa? De ce nu are un bou creierul mai mare decât noi, astfel încât el să devină fiinţă raţională, iar noi să decădem în starea de fiinnţe biologice incapabile de viaţă psihică şi spirituală? Cine/ce a stabilit această ierarhie a fiinţelor din univers? Hazardul? Dumnezeu?
Răspuns corect: varianta B. :)
În plus, există mulţi psihologi şi chiar cercetători ai ştiinţelor exacte, care admit faptul că sufletul este o parte a fiinţei noastre diferită de trup, de materia din care suntem alcătuiţi.

[GLAdoS]

În prealabil postat de laurastifter

Sunt deosebit de interesante aceste detalii ştiinţifice despre creierul uman. :)
Şi de ce suntem aşa? De ce nu are un bou creierul mai mare decât noi, astfel încât el să devină fiinţă raţională, iar noi să decădem în starea de fiinnţe biologice incapabile de viaţă psihică şi spirituală? Cine/ce a stabilit această ierarhie a fiinţelor din univers? Hazardul? Dumnezeu?
Răspuns corect: varianta B. :)
În plus, există mulţi psihologi şi chiar cercetători ai ştiinţelor exacte, care admit faptul că sufletul este o parte a fiinţei noastre diferită de trup, de materia din care suntem alcătuiţi.

Tati, vezi tu, boul chiar are creierul mai mare decat un om ceea ce te face pe tine inteligent este structura lui cutele de pe suprafața exterioară a creierului numite circumvoluții care maresc suprafata "materiei cenusii" considerabil... la bou circumvoluții sunt aproape inexistente.
Referitor la suflet, intr-unthread mai vechi de-al meu cineva zicea: ca intre trup si suflet exista o simbioza, si ca trupul fara sufelt nu poate exista, si eu vin sa adaug, prin analogie nici sufletul fara trup nu poate exista (pt ca asta inseamna simbioza) deci nici viata dupa moarte nu exista ceea ce pe unii ii sperie si atunci inventeaza tot felul de inertii.

În prealabil postat de GLAdoS

deci nici viata dupa moarte nu exista ceea ce pe unii ii sperie si atunci inventeaza tot felul de inertii.

Asta e credinţa ta; noi avem altă credinţă. Nici tu, nici noi nu putem demonstra ceva în sensul ăsta. Dacă ar fi demonstrabil, toată lumea ar crede.
Dacă, însă, ai în vedere viaţa biologică, sunt de acord cu tine: încetează odată cu trupul.

[GLAdoS]

În prealabil postat de N.Priceputu

Asta e credinţa ta; noi avem altă credinţă. Nici tu, nici noi nu putem demonstra ceva în sensul ăsta. Dacă ar fi demonstrabil, toată lumea ar crede.
Dacă, însă, ai în vedere viaţa biologică, sunt de acord cu tine: încetează odată cu trupul.

Religia e constanta si asa va fi si peste 1000 de ani si mai departe... in schimb stiinta e dinamica... ceea ce azi e sci-fi peste o perioada de timp va fi science-fact. E o chestiune de timp, dupa parerea mea.

În prealabil postat de GLAdoS

Religia e constanta si asa va fi si peste 1000 de ani si mai departe... in schimb stiinta e dinamica... ceea ce azi e sci-fi peste o perioada de timp va fi science-fact. E o chestiune de timp, dupa parerea mea.

Religia nu va exclude niciodată ştiinţa, pentru că religia este ea însăşi o cunoaştere; superioară ştiinţei raţionale. Religia va rămâne şi nu va rămâne la fel; pentru că teologia preia în permanenţă descoperirile ştiinţei şi vine cu perspectiva ei de înţelegere şi interpretare.
Mie mi se par uimitoare descoperirile din domeniul microbiologiei, al fizicii cuantice ş.a. Şi nu pot înţelege cum cei care se ocupă cu asta nu cad în extaz faţă de Creatorul vieţii.

[Dumitru73]

În prealabil postat de N.Priceputu

Religia nu va exclude niciodată ştiinţa, pentru că religia este ea însăşi o cunoaştere; superioară ştiinţei raţionale. Religia va rămâne şi nu va rămâne la fel; pentru că teologia preia în permanenţă descoperirile ştiinţei şi vine cu perspectiva ei de înţelegere şi interpretare.
Mie mi se par uimitoare descoperirile din domeniul microbiologiei, al fizicii cuantice ş.a. Şi nu pot înţelege cum cei care se ocupă cu asta nu cad în extaz faţă de Creatorul vieţii.

tu spui ca religia este superioara stiintei.
atunci de ce se inspira din aceasta?

În prealabil postat de Dumitru73

tu spui ca religia este superioara stiintei.
atunci de ce se inspira din aceasta?

Nu înţeleg de ce spui că se inspiră. Religia creştină (pe ea o am în vedere) e revelată. Ştiinţa, însă, s-a desprins din religie, devenind, în istorie, autonomă. Sau, cel puţin, aşa se consideră.

Probabil ai în vedere teologia, care se foloseşte de descoperirile ştiinţifice şi de limbajul filosofic. Pentru că rostul ei e de a stabili un dialog, de a realiza o viziune unitară, de a înţelege mai bine, în perspective mereu noi, lumea în relaţie cu Dumnezeu.

Cunoaşterea teologică e într-o devenire permanentă; nu e statică, deşi are nişte repere clare, pentru că sunt revelate. Dar teologii nu repetă mereu şi mereu aceleaşi lucruri. Ei trebuie să exprime pe înţelesul lumii timpului lor adevărurile dumnezeieşti.

[richard_d]

În prealabil postat de N.Priceputu

Asta e credinţa ta; noi avem altă credinţă. Nici tu, nici noi nu putem demonstra ceva în sensul ăsta. Dacă ar fi demonstrabil, toată lumea ar crede.
Dacă, însă, ai în vedere viaţa biologică, sunt de acord cu tine: încetează odată cu trupul.

La un moment dat tot o sa aflam. Problema e ce facem pana atunci. Cum ne modelam viata. Pentru mine e mai importanta calatoria decat destinatia.

În prealabil postat de richard_d

La un moment dat tot o sa aflam. Problema e ce facem pana atunci. Cum ne modelam viata. Pentru mine e mai importanta calatoria decat destinatia.

Trebuie să facem o alegere. Eu am ales să îl cred pe Iisus Hristos. Apoi am căpătat o altă perspectivă asupra lumii, o altă înţelegere; care are sens.

[Adriana-Simona]

Cand cineva imi zice ca toate religiile sunt bune, sau sunt "what ever" imi amintesc de spusele medicului Antonie de Suroj:

"Cea mai mare prostie este sa faci afirmatii despre ceva ce nu cunosti."

E usor sa arunci afirmatii in vant, sa dai citate rupte de context, sa construiesti fraze verosimile.

Insa nu tot ce pare logic si posibil e si adevarat, si nu tot ce putem face e si cu folos noua.

De aceea tuturor celor ce vor un raspuns la afirmatia "toate religiile sunt bune", le recomand sa se "documenteze". Prin aceasta intelegand nu doar sa citeasca, ci sa caute, sa traisca sa inteleaga cu inima, sa puna il aplicare, si mai ales sa fie mereu sinceri cu ei, daca ce e acolo e bun sau nu.