Durerea unei mame,

[Adriana-Simona]

Eu o sa spun ce ar face o mama cu adevarat crestina in astfel de situatii (fara intentia de a scoate ochii):
In primul rand ar ierta din inima, si s-ar spovedi pentru toate gandurile rele ce i-au venit si le-au primit.
Apoi si-ar cere iertare de la fiu, si de la prietena lui. Avand apoi rabdare si dandu-le timp de linistire.
Apoi s-ar ruga pentru ei, pentru amandoi, sa le daruiasca Dumnezeu intelepciune, sa ia amandoi cele mai bune decizii pentru mantuirea sufletului. Rugaciunea ar face-o din inima.
I-ar primi pe amandoi amandoi si mai ales pe acel copilas care nu are nici o vina (mai ales pe el, ca sa il poata ingriji si educa crestineste). S-ar purta cu dragoste si rabdare cu toti, fara sa reproseze nimic, le-ar lasa libertate. I-ar lasa pe ei sa vina la ea.
Daca vor sa merga la Prisop i-ar lua pe amandoi incredintata fiind de minunile pe care parintele Arsenie le savarseste acolo, pentru cei ce se roaga la mormantul sau.

Astfel si vraji de ar fi, s-ar dezlega, fiindca dragostea le biruieste pe toate, si ar fi bine pentru amandoi.
Nu de putine ori se intampla ca intr-o relatie unul sa fie credincios si celalat nu. Aceasta se ingaduie ca sa se mantuiasca si cel necredincios. Dar e nevoie de rabdare si intelegere.