Relativismul:toate religiile sunt bune

În prealabil postat de Dumitru73

ce intelegi prin revelatie?

Ce înţelege orice creştin: Dialogul lui Dumnezeu cu omul, realizat în istorie prin mijlocirea Duhului Sfânt şi a Fiului lui Dumnezeu, a proorocilor, profeţilor şi apostolilor; cuprins în Biblie şi explicat prin dogmele Bisericii.

[Dumitru73]

În prealabil postat de N.Priceputu

Ce înţelege orice creştin: Dialogul lui Dumnezeu cu omul, realizat în istorie prin mijlocirea Duhului Sfânt şi a Fiului lui Dumnezeu, a proorocilor, profeţilor şi apostolilor; cuprins în Biblie şi explicat prin dogmele Bisericii.

da-mi exemple de revelatii?

În prealabil postat de Dumitru73

da-mi exemple de revelatii?

Vorbirea lui Dumnezeu cu Avraam, revelându-i unicitatea lui Dumnezeu; apoi făgăduinţa pe care i-a făcut-o acestuia că-i va înmulţi seminţia şi că din ea Se va naşte Mesia.
Dialogul lui Dumnezeu cu Moise, în urma căruia i-a dat Legea, cu cele 10 porunci. Revelaţiile lui Isaia, în care s-a vestit din nou venirea Mântuitorului şi alte detalii în legătură cu mântuirea.
În Noul Testament se revelează Sfânta Treime (apariţia de la Botezul lui Iisus); şi toată Evanghelia reprezintă o revelaţie, pentru că ea cuprinde descoperiri ale lui Dumnezeu-Cuvântul.

[tara tara vrem ostas]

În prealabil postat de laurastifter

În mesajele dvs. aţi repetat insistent întrebarea: de ce Dumnezeu a îngăduit existenţa mai multor religii, dacă doar una singură este revelată de către El?
Răspunsul vi l-au dat domnul Cătălin2 şi domnul Mihnea Dragomir: apariţia mai multor credinţe religioase se explică prin existenţa liberului arbitru. Dumnezeu, în iubirea Sa nemărginită faţă de noi, ne-a dăruit demnitatea de fiinţe raţionale înzestrate cu voinţă liberă. Astfel, noi avem capacitatea de a-L accepta pe Dumnezeu în vieţile noastre, sau de a-I refuza iubirea, în funcţie de libera noastră alegere.
Vă sugerez să citiţi, pentru a înţelege mai bine raportul dintre credinţă şi libertate, eseul intitulat Verbul "a crede", din colecţia de predici "Dăruind vei dobândi". În această omilie, părintele Nicolae Steinhardt explică, într-un mod foarte clar şi cu argumente pertinente, problema care vă preocupă.
Aţi mai întrebat de ce Dumnezeu a favorizat existenţa mai multor religii, trimiţând întemeietorilor acestora revelaţii supranaturale. Dar cum puteţi fi sigur că acelea sunt revelaţii adevărate? Domnul Iisus Hristos Şi-a demonstrat divinitatea, prin învierea Sa, biruind o dată pentru totdeauna puterea aparent invincibilă a morţii. Existenţa Sa istorică este atestată în numeroase documente creştine, iudaice şi romane ale vremii.

De ce Dumnezeu a permis sa apara astfel de revelatii care pierd sufletele?Cum poti fi sigura ca revelatia crestinismului e adevarata?Faptul ca Iisus a inviat nu dovedeste ca e Dumnezeu.. Tot relativismul acesta are sens pana la crestinism, de la crestinism in colo nu mai.Crestinismul spune, Hristos e Dumnezeu, El e adevarul si in El trebuie sa crezi ca sa te mantuiestii.Nu mai lasa loc altcuiva...

[tara tara vrem ostas]

În prealabil postat de Adriana-Simona

"Cea mai mare prostie este sa faci afirmatii despre ceva ce nu cunosti."

din punctul de vedere al relativismului aceasta ar putea fi definitia tuturor religiilor.

[GLAdoS]

În prealabil postat de N.Priceputu

Teologia preia descoperirile ştiinţei în măsura în care acestea sunt reale (nu presupuse) pentru a avea un dialog, pentru a vorbi pe limba cercetătorilor şi, probabil, pentru a înainta, cu ajutorul ştiinţei, în cunoaşterea acestei lumi, ca operă inepuizabilă a lui Dumnezeu.

Tot presupuneri sunt si asta pt ca sunt atestate numai prin biblie :
▼

În prealabil postat de N.Priceputu

Vorbirea lui Dumnezeu cu Avraam, revelându-i unicitatea lui Dumnezeu; apoi făgăduinţa pe care i-a făcut-o acestuia că-i va înmulţi seminţia şi că din ea Se va naşte Mesia.
Dialogul lui Dumnezeu cu Moise, în urma căruia i-a dat Legea, cu cele 10 porunci. Revelaţiile lui Isaia, în care s-a vestit din nou venirea Mântuitorului şi alte detalii în legătură cu mântuirea.
În Noul Testament se revelează Sfânta Treime (apariţia de la Botezul lui Iisus); şi toată Evanghelia reprezintă o revelaţie, pentru că ea cuprinde descoperiri ale lui Dumnezeu-Cuvântul.

Biblia nu are o putere doveditoare mai mare decat o cercetare stiintifica.

[Dumitru73]

În prealabil postat de N.Priceputu

Vorbirea lui Dumnezeu cu Avraam, revelându-i unicitatea lui Dumnezeu; apoi făgăduinţa pe care i-a făcut-o acestuia că-i va înmulţi seminţia şi că din ea Se va naşte Mesia.
Dialogul lui Dumnezeu cu Moise, în urma căruia i-a dat Legea, cu cele 10 porunci. Revelaţiile lui Isaia, în care s-a vestit din nou venirea Mântuitorului şi alte detalii în legătură cu mântuirea.
În Noul Testament se revelează Sfânta Treime (apariţia de la Botezul lui Iisus); şi toată Evanghelia reprezintă o revelaţie, pentru că ea cuprinde descoperiri ale lui Dumnezeu-Cuvântul.

dar textul Bibliei a fost sau nu revelat?
ma refer la textul integral, nu la cele cateva capitole enumerate de tine.

[tara tara vrem ostas]

În prealabil postat de Dumitru73

dar textul Bibliei a fost sau nu revelat?
ma refer la textul integral, nu la cele cateva capitole enumerate de tine.

Coranul a fost revelat in intregime

[Dumitru73]

În prealabil postat de tara tara vrem ostas

Coranul a fost revelat in intregime

cine spune asta?

[laurastifter]

În prealabil postat de GLAdoS

Tati, vezi tu, boul chiar are creierul mai mare decat un om ceea ce te face pe tine inteligent este structura lui cutele de pe suprafața exterioară a creierului numite circumvoluții care maresc suprafata "materiei cenusii" considerabil... la bou circumvoluții sunt aproape inexistente.
Referitor la suflet, intr-unthread mai vechi de-al meu cineva zicea: ca intre trup si suflet exista o simbioza, si ca trupul fara sufelt nu poate exista, si eu vin sa adaug, prin analogie nici sufletul fara trup nu poate exista (pt ca asta inseamna simbioza) deci nici viata dupa moarte nu exista ceea ce pe unii ii sperie si atunci inventeaza tot felul de inertii.

Aveţi dreptate, m-am exprimat greşit. :) Reformulez întrebarea: din ce motiv structura creierului nostru este diferită de cea a creierului unui animal, astfel încât noi suntem, spre deosebire de toate celelalte vieţuitoare, fiinţe raţionale? A, datorită evoluţiei? Să presupunem că această teorie ar corespunde întru totul realităţii. În acest caz, de ce am evoluat şi nu am rămas la stadiul de fiinţe biologice? Şi de ce, dacă apariţia noastră se datorează doar unei evoluţii întâmplătoare, sufletul nostru caută perfecţiunea, absolutul? De unde această sete de adevăr, de dragoste, de veşnicie? De ce anumite virtuţi (precum binele, adevărul, iubirea, frumosul, compasiunea etc.) sunt recunoscute drept valori absolute de către toţi oamenii - indiferent de epoca istorică şi de mediul social în care-şi duc viaţa, în ciuda mentalităţilor atât de diferite, cu toate că fiecare dintre noi percepe aceste bunuri spirituale din perspectiva convingerilor proprii? Este adevărat, înţelegem în mod diferit ideea de "bine", de pildă, dar suntem de acord că acesta - binele - este valoarea supremă, pe care-l revendică orice teorie etică. De ce este aşa? Cine/ce a generat în conştiinţa noastră, în adâncul sufletului nostru această aspiraţie spre bine şi adevăr? Nu cumva chiar Acela Care este Izvorul binelui şi al desăvârşirii?
Ştiinţa cercetează lumea creată, "lumea sensibilă" (cum ar spune un filosofii), iar credinţa rămâne o formă de cunoaştere prin care sufletul nostru percepe, într-un mod supraraţional, realităţile duhovniceşti şi, mai ales, intră în legătură cu Însuşi Creatorul universului. De aceea, ştiinţa şi credinţa sunt perfect compatibile. Descoperirile ştiinţifice nu pot combate adevărul revelat al credinţei, pentru că obiectul de studiu al ştiinţelor nu este Dumnezeu, ci diverse aspecte ale ale creaţiei Sale. Astfel, existenţa lui Dumnezeu nu poate fi infirmată prin ştiinţă, aşa cum nici nu poate fi susţinută într-un mod satisfăcător doar prin argumente raţionale şi/sau ştiinţifice. Adevărul existenţei lui Dumnezeu se cunoaşte prin harul credinţei, printr-o revelaţie lăuntrică, pe care o experiază toţi cei care, crezând necondiţionat în Cel Ce este Adevărul, îşi încredinţează Lui inimile lor.
Nu căutaţi în ştiinţă ceea ce transcende universul material! Acesta pare să fie, pentru generaţia noastră, mesajul îngerului binevestitor, care le-a spus femeilor mironosiţe: "De ce-L căutaţi pe Cel viu între cei morţi"? De ce căutăm adevărul acolo unde nu există decât incertitudine şi iluzii? De ce ne temem să mărturisim că Adevărul este o Persoană - Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, Creatorul şi Mântuitorul nostru? De ce ne temem să iubim şi să conştientizăm că suntem iubiţi?