Frica de Dumnezeu

[George.m]

"Cel ce poarta in sanul sau frica de judecata e ca un osandit legat in lanturi pe scena acestei vieti. De aceea, arata ca unul ce e tarat de frica ca de un calau, si dus pe drumul spre moarte, negandind la altceva decat la chinul sau si la durerea pe care va avea sa o sufere din pedeapsa vesnica. Purtand in inima acest gand, frica ce e intretinuta de el nu-l lasa sa se ingrijeasca de niciun lucru din cele omenesti.

Afandu-se asftel neincetat ca un pironit pe lemn, si stapanit fiind de dureri puternice, nu-si poate indrepta ochii spre fata cuiva si nu face niciun caz de cinstea sau necinstea de la oameni. Caci socotindu-se vrednic de toata necinstirea si dispretuirea, nu-l intereseaza batjocurile ce vin asupra lui (...).

Tuturor celor ce incep sa vietuiasca dupa Dumnezeu, le e folositoare frica chinurilor si durerea ce se naste din ea. Iar cel ce-si inchipuie ca pune inceput fara durere si fara lanturi si fara calau (frica), nu numai ca-si aseaza temelia faptelor sale pe nisip, ci isi inchipuie chiar ca-si poate face casa in aer, fara temelie, ceea ce este intru totul cu neputinta. Caci durerea aceasta naste toata bucuria si lantul acesta rupe toate lanturile pacatelor si poftelor si calaul acesta nu pricinuieste moarte, ci viata vesnica" (Sfantul Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice si practice).